La o parte, sarlatanilor! Cautarea solutiei pentru o viata mai lunga este stiinta adevarata.

Pana ajunge la varsta de 18 zile, un vierme intestinal obisnuit e batran, slab, lent si zbarcit. Pe la 20 de zile, probabil ca va muri – doar daca nu e unul din viermii Cynthiei Kenyon. Directorul Centrului Hillblom pentru Biologia Imbatranirii de la Universitatea California din San Francisco a facut experimente cu doua gene care transforma viermii simpli in mini-Matusalemi ce traiesc pana la 144 de zile. „Ii poti folosi in diferite moduri, care ar ucide un vierme normal – expunandu-i la temperaturi ridicate, radiatii si microbi infectiosi –, dar ei nu mor“, spune ea. „In schimb, se misca si arata ca niste viermi tineri. E un fel de miracol – doar ca e stiinta“.

EXTINDEREA TINERETII. Inca din zilele lui Ponce de León (conchistador spaniol, descoperitorul Floridei – n.r.), daca nu mai devreme, oamenii au cautat absconsa Fantana a Tineretii. Pana recent, astfel de cautari erau apanajul impostorilor si sarlatanilor. Si inca mai exista o multime de vanzatori de ulei de sarpe pe Internet si in asa-zisele clinici anti-aging, care vand orice, de la ape datatoare de tinerete din Ecuador (probabil inofensive) pana la hormoni de crestere (ce pot fi chiar daunatori pentru adulti). Dar oamenii de stiinta seriosi aduc acum demnitate acestui domeniu, dezvaluind secretele imbatranirii la nivel celular si cautand modalitati de a o incetini. Si, desi stiinta e inca tanara (un fel de a spune), tratamentele adevarate de crestere a longevitatii ar putea fi disponibile in 10 pana la 15 ani – cu toate ca avantajele vor fi mult mai modeste decat in cazul viermilor lui Kenyon.
Cautarea nu e atat de quichotesca pe cat ar parea. Unii critici ai goanei dupa longevitate spun ca e vointa lui Dumnezeu ca noi sa murim atunci cand ne vine vremea. Dar in ultimul secol, furnizarea de apa curata, antibioticele, vaccinurile si sistemele de sanatate evoluate au marit speranta de viata cu aproape 50%, in Statele Unite – de la 48 de ani pentru barbati si 51 de ani pentru femei, in 1900, pana la 75 de ani pentru barbati si 80 de ani pentru femei, in prezent. Nimeni nu pare sa aiba nimic de obiectat la acest lucru. „Am 54 de ani“, spune Felipe Sierra, directorul diviziei de biologie a imbatranirii de la Institutul National de Gerontologie. „In urma cu o suta de ani, as fi fost mort pana la varsta asta“.
Altii sustin ca mentinerea oamenilor in viata pentru o perioada mai mare va forta mai mult plasa de siguranta sociala. Dar, pentru majoritatea oamenilor de stiinta, scopul nu e acela de a adauga spre sfarsitul vietii mai multi ani de boala. „Scopul e extinderea tineretii“, spune biochimistul molecular de la Harvard, David Sinclair, care lucreaza la un compus cu potential antiimbatranire, numit resveratrol. „Vreau sa mentin oamenii sanatosi o perioada mai lunga si sa usurez povara asupra economiei“.

GENELE IMUNE. Studiile prezinta deja indicii importante privind ceea ce duce la o imbatranire sanatoasa. Un raspuns evident este stilul de viata mai sanatos, cu multe exercitii si cu o dieta care include multe fructe, legume si cereale. Adventistii de ziua a saptea au o dieta vegetariana, nu fumeaza si petrec mult timp cu familia si in grupurile de la biserica, fapt ce ajuta la reducerea stresului. „Traiesc, in mod obisnuit, pana la 88 de ani, sau pe aproape, lucru ce sugereaza ca acestea sunt varste la care cei mai multi dintre noi am putea ajunge printr-un stil de viata sanatos“, spune dr. Thomas Perls, director al New England Centenarian Study.
Dar pentru a ajunge la 100 de ani, precum cei 1.500 de participanti la studiul lui Perls – sau la 110 ani, ca „supercentenarii“ sai –, e nevoie de mai mult decat de un comportament neprihanit si evitarea unei ciocniri cu un camion. O persoana are nevoie de gene care incetinesc imbatranirea si sustin apararea impotriva bolilor legate de varsta. Circa sase astfel de gene au fost identificate, dintr-un numar de poate 100 sau mai multe care ar putea exista. Oamenii exceptionali care au aceste gene par sa fie bolnavi foarte putin timp – chiar si atunci cand sfideaza toate regulile. „Am vazut un barbat care fuma trei pachete de tigari pe zi“, spune Perls. „S-a lasat de fumat la 90 de ani, dar tot mai bea trei martini pe zi – si cu o zi inainte sa il vizitez isi repara singur acoperisul. A murit la 103 ani“.
O parte din aceste gene benefice par sa fie implicate in trasee ale metabolismului legate de crestere, precum si de procesarea grasimii si colesterolului. Kenyon manipuleaza o gena a viermilor ce reduce actiunea insulinei si a hormonului aferent, numit IGF-1. „Reducerea acestor hormoni activeaza o gena numita Foxo“, spune ea, „care stimuleaza o in treaga serie de raspunsuri care protejeaza celulele – impulsionand sistemul imunitar, crescand numarul de antioxidanti, pastrand proteinele aranjate corect“. Un studiu din acest an despre evrei askenazi centenari a gasit, de asemenea, variatii ale genelor responsabile de IGF-1. Un al doilea studiu a descoperit schimbari ale genelor Foxo la persoanele sanatoase de peste 95 de ani.

RESTRICTII LA CALORII. Daca nu ar exista nici o cale de a ajunge la aceste rezultate fara a avea gene rare, atunci probabil ca nu ar mai fi nici o speranta pentru cei mai multi dintre noi (doar unu din 6.000 de americani care traiesc in prezent ajunge la varsta de 100 de ani). Dar ar putea exista o alta cale spre aceeasi concluzie, chiar daca e una pe care cei mai multi dintre noi nu vor sa o urmeze – o dieta severa cu putine calorii. Soarecii care mananca cu 30% mai putin traiesc cu aproape o treime mai mult. Efectele similare asupra primatelor tocmai sunt disponibile, prin intermediul unui studiu de peste un deceniu efectuat pe maimute rhesus (macaci).
Evident, nimeni nu poate inchide oamenii in custi, sa le controleze dietele si sa ii urmareasca timp de 80 de ani pentru a vedea cum functioneaza toate aceste lucruri. Dar dr. Luigi Fontana de la Facultatea de Medicina a Universitatii Washington monitorizeaza 45 de membri ai Societatii Restrictii de Calorii, care s-au inscris benevol pentru astfel de diete. Sunt oameni ca Tadd Ottman, 53 de ani, inginer informatician din California. De cand a adoptat un regim cu restrictii calorice, in 2002, a consumat doar 1.500 de calorii zilnic, desi a fost foarte atent sa respecte necesitatile nutritionale (un factor care deosebeste aceasta practica de anorexie). A scazut in greutate, de la 81 la 59 de kilograme – si a invatat sa faca fata efectelor: crampe de foame, libido scazut si stare de frig. Partea buna: colesterolul sau a scazut de la 244 la 169, tensiunea e de numai 96 cu 66 si are nevoie de 45 de minute mai putin de somn, pe noapte. „Sunt ca un alergator de cursa lunga“, spune el, „doar ca nu fac exercitii“. Nu asimileaza suficiente calorii pentru asta.
Fontana i-a studiat pe Ottman si alti 44 de voluntari timp de aproape 12 ani. „Functiile lor cardiace sunt cu 15 ani mai tinere decat varsta cronologica“, spune ea. „Au presiunea sangelui echivalenta cu cea a adolescentilor“. Proteina C-reactiva – o unitate de masura a inflamatiilor cronice, daunatoare – este o fractiune din normal. Singurul fel in care stau mai rau decat soarecii cu restrictie la calorii (cu exceptia ciclului de viata, care nu a fost inca demonstrat) e acela ca nu au niveluri mai scazute ale hormonului IGF-1, despre care se crede ca are un rol major in imbatranire si cancer. „IGF-1 nu scade, pentru ca 25% din caloriile lor provin din proteine, fata de doza recomandata, de 15%“, spune el. „Nu intalnim acest lucru la vegetarieni“. Restrictiile calorice extreme nu sunt o practica ce ar trebui incercata de majoritatea oamenilor. Prea putni isi vor reveni, probabil, din scaderile initiale in greutate. Iar femeile gravide si copiii nu ar trebui sa incerce deloc asta, decat daca isi doresc sa nu se mai dezvolte.

SIRTUINA DIN VIN ROSU. Dar Sinclair de la Harvard spera sa dezvolte pastile ce vor simula beneficiile restrictiei calorice – fara a ne priva de ciocolata sau de impulsul sexual. In 2006, el a publicat un studiu foarte controversat in revista „Nature“ asupra unui compus din vinul rosu, numit resveratrol. Soarecii obezi care au primit doze concentrate au fost la fel de sanatosi precum cei slabi. De asemenea, au trait mai mult si au avut o rezistenta superioara. „Au fost niste soareci Lance Armstrong, doar ca erau grasi“, spune el. Intr-un studiu din acest an, soarecii slabi, tratati cu resveratrol, au avut, de asemenea, mai putine boli ale inimii, mai putine cataracte, oase mai puternice si functii motrice mai bune – cu toate ca nu au avut o viata mai lunga decat ar fi normal. Faptul ca resveratrolul simuleaza restrictiile calorice si exercitiile s-ar putea datora faptului ca toate trei activeaza o proteina numita SIRT1, membra a familiei de enzime sirtuin. SIRT1 accelereaza formarea noilor mitocondrii, sursa de energie a celulelor, si le revigoreaza pe cele existente. Sinclair a publicat, luna trecuta, un studiu care a aratat ca SIRT1 repara, de asemenea, ruperile cromozomiale, ajutand la mentinerea activitatii genelor tinere si la oprirea celor in curs de imbatranire. Iar Kenyon spune ca SIRT1 impulsioneaza aceleasi cai ale metabolismului pe care le imbunatateste la viermii ei.
Nici unul din aceste lucruri nu dovedes te ca SIRT1 extinde viata umana. Dar atat Kenyon, cat si Sinclair au ajutat la infiintarea unor afaceri pentru dezvoltarea aplicarii clinice a muncii lor. Nici un medicament pentru longevitate care ar putea rezulta nu va fi aprobat, din moment ce Autoritatea pentru medicamente si alimente (FDA) aproba doar medicamentele create pentru a trata boli. In schimb, atat Sirtris Pharmaceuticals, a lui Sinclair, cat si Elixir Pharmaceuticals, a lui Kenyon, cauta medicamente pentru diabetici, una din principalele boli ale inaintarii in varsta. Formula de resveratrol de la Sirtris a aratat in testele incipiente ca reduce zaharul din sange si insulina, pentru pacientii cu diabet de tip 2, iar compania demareaza testele cu activatori sintetici, care sunt de 1.000 de ori mai potenti decat resveratrolul. Cu toate ca 60 pana la 90% din medicamentele din aceste stadii de testare sfar sesc nefericit, GlaxoSmithKline a cumparat Sirtris, in aceasta vara, pentru 720 de milioane de dolari. „Aproape zece companii lucreaza acum la sirtuine“, spune dr. Christoph Westphal, CEO al Sirtris. „Din cauza ca acestea afecteaza multe boli ale procesului de imbatranire, piata potentiala e uriasa“.

TELOMERAZA SI CANCERUL. Alte viitoare succese ar putea fi medicamentele care repara telomerele, fragmentele de ADN de la capatul cromozomilor. De fiecare data cand se separa o celula, telomerele se scurteaza. Atunci cand se micsoreaza prea mult, celulele nu se mai inmultesc si incep sa functioneze mai prost. Rezultatul sunt aparitia ridurilor si deteriorarea generala – bine cunoscutele probleme ale imbatranirii. Dar oamenii de stiinta spera sa opreasca aceste efecte prin stimularea telomerazei, o enzima ce reconstruieste telomerele. „Sunt familii rare cu un nivel scazut al telomerazei“, spune biologul molecular Elizabeth Blackburn de la UC San Francisco. „Acestea nu ajung niciodata la varste inaintate. Mor in primul rand din cauza infectiilor, cancerelor sau fibrozelor pulmonare“.
Asta nu dovedeste ca impulsionarea telomerazei mareste numarul anilor de sanatate. Dar e o ipoteza rezonabila. Luna trecuta a aparut prima dovada la mamifere, prezentata intr-un studiu din Spania. Soarecii crescuti pentru a atinge niveluri imbunatatite ale telomerazei au trait cu 40% mai mult – si au avut o sensibilitate mai buna la glucoza, functii motrice mai bune, piele mai puternica si mai putine inflamatii. Relevanta asupra oamenilor e discutabila. Dar imunologul Rita Effros de la UCLA a publicat, de asemenea, un studiu, luna trecuta, pe tema celulelor de la oamenii infectati cu HIV. Celulele au fost tratate in laborator cu un activator al telomerazei de la Geron Corp. „Mai mult ca sigur, au omorat mai eficient virusii, s-au divizat mai bine si s-au comportat mai tineresc“, spune Effros. Si nu doar oamenii infectati cu HIV vor avea de castigat. „Multe boli ale batranetii implica un sistem imunitar slabit“, spune ea. Dar, pentru ca prea multa telomeraza ar putea, teoretic, sa creasca riscurile de cancer, „va fi un proces dificil sa ne asiguram ca un medicament pe baza de telomeraza e sigur“, spune Blackburn.
Unii oameni nu asteapta. Biologul Bill Andrews de la Sierra Sciences isi administreaza un supliment de sporire a telomerazei, numit TA-65. „Cred ca e mai sigur decat sa merg cu masina la munca“, spune el. De cand a inceput sa il ia, in urma cu un an si jumatate, Andrews spune ca a trecut de la spatele plutonului in fata, la cursele de 100 mile, cunoscute si ca ultramaratoane. Dar nu va asteptati sa gasiti TA-65 la farmacia din cartier. E disponibila nu mai de la TA Sciences – pentru 25.000 de dolari anual. Iar clientii trebuie sa treaca printr-o serie de teste la fiecare sase luni pentru a masura rezultatele, nici unul din acestea nefiind facut public.
Ar putea fi mai inteligent sa economisiti 25.000 de dolari si sa va modificati stilul de viata. Blackburn a publicat, luna trecuta, un studiu care arata ca 30 de barbati inscrisi in programul doctorului Dean Ornish (o dieta ultrascazuta in grasimi, cu exercitii si reducere a stresului) si-au majorat nivelul telomerazei cu 30%. „Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 80% din bolile de inima si 40% din formele de cancer ar putea fi prevenite cu o dieta si un stil de viata sanatos“, spune Fontana. Pentru cei dintre noi aflati la capatul gresit al bazinului cu gene, obiceiurile sanatoase ar putea fi cea mai buna cale posibila de prelungire a vietii.