Emag.ro, softpedia.com, dreamstime.com - cateva nume de site-uri fondate de romani care au mari sanse sa ajunga pe prima pagina a presei financiare in viitorul previzibil, asa cum au ajuns luna trecuta ejobs.com si bestjobs.com. Investitorii lanseaza deja oferte si isi fac calcule. Care ar putea fi pretul celor mai dinamice companii romanesti de internet?

Invitatiile la negocieri de cumparare vin pe e-mail. Una interesanta a aparut saptamana trecuta in inbox-ul lui Radu Apostolescu, cofondator si director executiv al magazinului virtual eMag, cel mai mare, de departe, din Internetul romanesc.

Invitatia pentru Apostolescu venea de la Tiger Global Management (TGM), fondul de investitii care a facut furori in Internetul romanesc, cumparand luna trecuta dintr-un foc, cu 10 mil. euro, actiuni la cei doi mari jucatori pe piata de recrutare online, eJobs si Neogen. Semnalul e clar: Tiger e in plina campanie de achizitii in Romania, iar miscarile pe care le face agita apele, punand presiune atat pe proprietarii de companii, cat si pe alti potentiali cumparatori.

Apostolescu a declinat, deocamdata, invitatia. „Inca doua luni de acum inainte, orice discutie privind vanzarea unui pachet de actiuni nu isi are rostul“, afirma Apostolescu (31 de ani) – un absolvent de medicina care, in 2001, impreuna cu doi asociati (Bogdan Vlad si Dan Teodosescu), a pus bazele magazinului virtual eMag, operat de companiile Dante International si eMag International.

De ce ii mai trebuie lui Apostolescu tocmai doua luni? Ragazul ii e necesar pentru a termina un proces de reorganizare a companiei, al carei obiectiv este intarirea middle managementului.

In spatele acestor formulari pretentioase se ascunde de fapt un fenomen foarte usor de inteles: in 2006, afacerea eMag a crescut de aproape trei ori, iar anul acesta, actionarii asteapta cel putin o dublarea vanzarilor. Cat despre nu marul de angajati, acesta aproape s-a dublat in 2007 fata de 2006. Si, cum teoria spune ca o companie in crestere accelerata este o companie in criza, este logic de dedus ca eMag este obligat sa se reorganizeze.

Invitatia la o discutie venita de la reprezentantul Tiger, care vrea sa cumpere un pachet minoritar sau majoritar din eMag, nu este, de altfel, singura oferta pe care Apostolescu a primit-o in ultimul timp. El estimeaza la douazeci numarul ofertelor de cumparare venite de la fondurile de investitii in ultimele 18 luni. „Au fost doar fonduri: american, francez, elvetian“, isi aminteste el doar cateva.

Dupa expirarea celor doua luni, cat timp va mai dura proiectul de reorganizare, Apostolescu nu exclude posibilitatea vanzarii unui pachet de actiuni, desi – subliniaza el – „scopul reorganizarii nu este vanzarea“. Nu este vanzarea pentru ca, pana acum, eMag nu a avut nevoie de infuzie de capital. Dezvoltarea a fost facuta in principal pe baza profitului reinvestit, iar liniile de credit aflate in derulare se cifreaza la cateva sute de mii de euro – bani necesari in special pentru finantarea capitalului de lucru.

De ce ar vrea sa cumpere Tiger Global Mangement sau orice alt fond un pachet de actiuni din eMag? In acest moment, magazinul de comert electronic e compania online cu cea mai mare cifra de afaceri din Internetul romanesc. In vreme ce afacerile.ro importante de-abia au depasit pragul psihologic de 1 mil. euro venituri, magazinul electronic estimeaza o cifra de afaceri de circa 76 mil. euro, adica dublu fata de 2006. Estimarea curajoasa se bazeaza pe rezultatele din primul trimestru, cand compania a vandut de 17 mil. euro, adica jumatate din cifra de afaceri pe intregul an trecut.

Insa este adevarat ca aceasta cifra este realizata din comert, nu din vanzarea de servicii sau din incasari din publicitate online, asa cum se intampla in cazul site-urilor de continut si servicii – modele de business mai profitabile.

Cu cele 76 de mil. euro estimati pentru 2007 si 34,2 mil. euro anul trecut, valoarea de piata a eMag se situeaza, potrivit unor evaluatori, in jurul a circa 50 mil. euro. Cu o asemenea su ma, eMag este probabil cea mai valoroa sa companie online din Romania. „Probabil ca suntem cea mai valoroasa companie de pe Internetul romanesc“, recunoaste Apostolescu, unul din cofondatori.

AVENTURA eMAG. De fapt, Radu Apostolescu, cel care a primit o invitatie la discutii cu Tiger Global Management, trebuia sa devina doctor. Dar dupa ce a castigat primii bani din Internet aplicand un model de business similar cu ceea ce face acum Softpedia, „la o scara mult mai mica“ – cum spune el insusi –, a fondat si te-ul de recrutare MyJob. Se intampla in 1998, cand Apostolescu era in anul al treilea de facultate. Sase ani mai tarziu a facut primul „exit“ din Internet vanzan du-si site-ul catre NetBridge cu o suma pe care o indica la „sub un milion de dolari“. Experienta cu MyJob l-a facut sa se gandeasca serios chiar sa renunte la facultate, insa a decis sa mearga totusi pana la capat. „Pana la urma am terminat facultatea cu 10“, povesteste Apostolescu. In loc sa se faca chirurg, s-a implicat intr-un proiect care, in cazul unei vanzari totale, ar putea sa-i aduca in cont peste 10 mil. euro: in 2001 a fondat, impreuna cu Bogdan Vlad (34 de ani) si Dan Teodosescu (45 de ani), site-ul eMag. In acest moment, in spatele acestui site se afla doua companii – Dante International si eMag International. Prima face vanzari (prin eMag.ro) catre clientii persoane fizice si are acelasi actionariat de la inceput. Cei trei actionari detin fiecare cate 33% din titlurile companiei.

eMag International este focalizata pe vanzarile catre clienti companii (desigur, tot prin intermediul eMag.ro). Aici, actionariatul este usor diferit, in sensul ca exista si un al patrulea proprietar. Compania este de tinuta de aceiasi Radu Apostolescu (30%), Bogdan Vlad (30%), Dan Teodosescu (30%) si – un nume nou – Gabriel Dumitrescu (10%). Grosul veniturilor totale ale site-ului vine de la clientii persoane fizice (60%).

Desi au ponderi egale, cei trei actionari principali nu sunt la fel de implicati in afacere. Cel mai vizibil dintre toti e, categoric, Apostolescu. Din punct de vedere scriptic, el este director executiv al eMag pe zona de marketing si dezvoltare online. Ceilalti proprietari au o prezenta discreta pentru ca „nu sunt fotogenici“, glumeste Apostolescu. Din punct de vedere al investitiilor, cei patru actionari au participat in mod diferit, insa cine a investit mai putin a facut un efort mai mare, comenteaza directorul executiv.

CAT FACE DE FAPT eMAG. Cum s-a ajuns la estimarea de 50 mil. euro, care propulseaza compania lui Apostolescu pe short list-ul investitorilor in Internetul romanesc? Cofondatorul eMag spune ca, pentru o companie care face comert on line, multiplii de EBITDA (profitul inainte de plata dobanzilor, taxelor si inainte de scaderea deprecierii si amortizarii) sunt mai mari decat in cazul evaluarii unei companii de retail clasic. Motivul: ritmul de crestere a pietei este foarte mare. Cel putin din 2005, piata e-tailului s-a triplat in fiecare an. Spre comparatie, electroretailul clasic (e adevarat, fara a lua in calcul vanzarile de IT, care au stagnat) a scazut cu circa 20% anul trecut. Apostolescu spune ca, pentru o companie ca a sa (care realizeaza circa 90% din vanzari din IT), mutiplul de EBITDA folosit pentru stabilirea valorii de piata este undeva la 10 sau chiar peste. Pentru o companie Internet insa, deprecierea si amortizarea tind spre zero, iar creditele sunt la un nivel redus, deci marja de profit brut este foarte apropiata de marja EBITDA.

Daca luam in calcul o medie a profitului brut de 10% si aplicam un multiplu de 10 la o cifra de afaceri de 34,2 mil. euro (cat a fost in 2006), rezulta o valoare a companiei echivalenta cu veniturile. Pentru 2007, daca eMag isi atinge targetul de 76 mil. euro ca vanzari, aceasta va fi si valoarea companiei. In aceste conditii, o valoare conservatoare (pentru momentul actual) ar fi 50 mil. euro. In cazul eMag, valoarea companiei este, in mare, egala si cu valoarea actiunilor (adica banii pe care proprietarii i-ar putea obtine intr-o tranzactie), pentru ca datoria financiara este mica.

Daca raportam valoarea estimata a eMag la cele obtinute de eJobs si Neogen in tranzactiile cu Tiger, magazinul virtual face de trei ori mai mult. Atat eJobs, cat si Neogen au fost evaluate la aproximativ 15 mil. euro fiecare.

Doru Lionachescu, partener principal la casa de investment banking Capital Partners, care a intermediat tranzactia dintre eJobs si TGM, introduce nuante in ipoteza potrivit careia eMag ar putea fi cea mai valoroasa companie de pe Internetul romanesc. „E posibil ca pe cifrele actuale sa rezulte o valoare relativ mare (pentru eMag – n. r.), dar ca model de business nu cred ca poate fi cel mai valoros .ro“, comenteaza Lionachescu. Investment banker-ul e de acord ca multiplii de EBITDA in cazul unui magazin virtual ca eMag pot fi intre 6 si 10, sau multiplicatorul aplicat la vanzari poate oscila intre 0,5 si 0,8, insa acestia nu pot fi de anvergura multiplicatorilor obtinuti de un business ca eJobs.

Lionachescu, ca de alt fel multi specialisti in piata de Internet, pariaza pe site-uri le de continut. Ei sustin ca aici se pot obtine valorile de piata cele mai mari. Pledoaria pentru valorile mai mari ale companiilor de continut online e relativ simpla: „Continutul creeaza valoare prin unicitate; unicitatea atrage privitori-cititori loiali; cititorii atrag venituri (abonamente, publicitate, vanzari incrucisate etc.)“.

Multiplul de EBITDA aplicat in cazul evaluarii eJobs a fost de 32, cifra care a surprins intreaga piata, in conditiile in care majoritatea evaluarilor facute pana acum (in industriile traditionale – asanumitele „brick&mortar“) au fost reali - zate pe baza unor multiplii sub 10. In con di ti ile unor asemenea evaluari neconventionale, valorile companiilor Internet chiar pot ajunge la valori de piata pe care doar imaginatia le poate cuprinde. O asemenea evaluare face si Radu Georgescu, proprietarul grupului GeCAD.

POVESTEA CELOR 100 DE MILIOANE. In opinia lui Georgescu, libraria de software online Softpedia ar putea valora si 100 mil. euro. El introduce insa si o nuanta: subliniaza ca actionarii site-ului de download gratuit ar putea obtine acesti bani pentru compania lor daca si-ar fi facut afacerea in America.

Softpedia.com, fondat si detinut de Catalin Garmacea si Bogdan Gheorghe, e una dintre cele mai vizitate biblioteci de software din lume, cu circa 500.000 de vizitatori/zi. Din perspectiva rezultatelor financiare, Softpedia a vandut de 1,6 mil. euro anul trecut, anul acesta cifra de afaceri urmand sa creasca la cel putin 2 mil. euro. Aceasta in conditiile in care rata profitului brut se situeaza undeva la 40- 50%, spune Garmacea.

Si el vorbeste, ca si Georgescu, de America, spunand ca problema Softpedia este ca, desi e un site international, compania este romaneasca. „Eu sper sa valoram zeci de milioane de euro. Insa si 10 mil. euro este mult pentru o piata volatila cum este cea din Romania“, explica el.

Garmacea, cofondator si director general, crede ca un astfel de business este poate cel mai greu de evaluat, valoarea depinzand foarte mult de natura si planurile de business ale cumparatorului. De exemplu, daca Softpedia ar fi cumparata de un distribuitor de software, acesta ar evalua-o in functie de capacitatea ei de a genera vanzari. Nici Softpedia nu a dus lipsa de oferte, desi TGM nu s-a numarat printre ofertanti. Garmacea subliniaza ca nu au existat niciodata discutii avansate cu alti potentiali investitori.

Directorul general al site-ului este extrem de sincer si pragmatic atunci cand vine vorba de criteriile dupa care si-ar alege cumparatorul. Spune ca singurul lucru care il va determina pe el si pe partenerul sau sa vanda compania sunt banii, natura investitorului (fond de investitii sau strategic) trecand in subsidiar. Ar prefera totusi sa vanda un pachet mai mic de 50%. Cum de pachete minoritare sunt interesate in general fondurile de investitii, Garmacea spune, indirect, la ce se asteapta. De altfel, si Radu Apostolescu de la eMag ar prefera un investitor strict financiar, care sa nu se implice in operatiuni.

Revenind la valoarea estimata a Softpedia, in piata de Internet exista si cateva obiectii serioase. Legate nu neaparat de cifra in sine (100 mil. euro), cat mai ales de modelul de business. Pesimistii spun ca afacerea Softpedia e dependenta intr-o masura prea mare de Google: o mare parte din vizitatorii site-ului vin ca urmare a unor cautari pe Google. Astfel, daca dintr-un motiv sau altul Google i-ar scoate din indexul motorului de cautare, numarul vizitatorilor Softpedia.com s-ar putea diminua dramatic. Garmacea insa spune ca dependenta de Google e absolut normala, avand in vedere ca este cel mai mare motor de cautare din lume. „Putine site-uri sunt independente fata de Google. Procentul normal de vizitatori veniti de pe motorul de cautare este de aproximativ 50“, spune el. „Iti trebuie mult timp sa cresti numarul vizitatorilor care iti intra pe site direct“, adauga directorul executiv.

Softpedia nu este insa singurul exemplu de biblioteca de software din online-ul romanesc. O poveste similara s-ar putea scrie si despre Soft32.com, operat de compania ITNT, detinuta de familia Todea. Anul trecut, compania a avut venituri de 0,8 mil. euro, in crestere cu 33,3% fata de 2005, si un profit de 0,4 mil. euro. Site-ul are aproximativ 100.000 de vizitatori pe zi, conform trafic.ro. Daca Softpedia a vandut anul trecut de 1,6 mil. euro, iar Soft32 de 1 mil. euro, cine vrea sa intre in jocul evaluarilor o poate face linistit.

eMAG CA MODEL DE BUSINESS. Revenind la modul in care face bani eMag, atat analistii, cat si cofondatorul Apostolescu sunt de parere ca site-ul are extrem de multe in comun cu un retailer clasic. Diferente insa exista: preturile practicate pe eMag sunt mai mici, insa si costurile de operare sunt inferioare. Cat despre nivelul profitabilitatii operationale, acesta e oarecum acelasi si in online, si in offline. Daca Apostolescu spune ca are un profit brut de 8-12%, Dragos Simion, vicepresedintele grupului Flamingo, crede ca nivelul EBITDA la un retailer clasic se plaseaza undeva intre 7 si 11%. Reamintim ca, pentru un jucator online, profitul brut este destul de apropiat de EBITDA, neavand amortizari mari si credite semnificative.

Un e-talier, desi mai flexibil din punctul de vedere al costurilor, are si el cheltuielile lui: in principal, cu personalul si cu stocurile. La nivel de investitii, grosul banilor merge in tehnologie. Pe masura ce se extinde, eMag isi va creste si costurile: de exemplu, vrea sa creeze o retea de 20 de depozite in tara, pentru a creste viteza de livrare. Acum, Bucurestiul aduce grosul vanzarilor (65% din total). Cu alte cuvinte, o eventuala investitie venita de la un fond ar putea fi absorbita cu usurinta de companie. Ca sa nu mai vorbim de posibilitatea diversificarii game lor de produse vandute. De putin timp, eMag a inceput sa vanda si electronice. Nota bene: in SUA, vanzarile online de imbracaminte le-au depasit deja pe cele de IT&C.

Daca, de exemplu, Tiger ar vrea sa cumpere maine un pachet de actiuni la eMag, care ar fi totusi rezervele investitorilor? Prima ar putea fi faptul ca afacerea eMag este una destul de usor replicabila, iar bariera de intrare (investitia initiala) e mica. Apostolescu ar obiecta ca sase ani de experienta nu pot fi recuperati usor de un newcomer. Un alt punct slab ar fi faptul ca eMag inca are probleme de imagine in ceea ce priveste serviciile postvanzare. Directorul executiv pune o parte din cresterea vanzarilor eMag si pe seama clientilor care au migrat dinspre retailul clasic. „Le-am mancat cota de piata“, confirma el. Cu toate acestea, exista clienti nemultumiti de eMag. Marturie stau reclamatiile de pe blogul deschis chiar in cadrul magazinului virtual. Majoritatea plangerilor se refera la intarzierea cu care sunt rezolvate problemele de service – Apostolescu admite ca problema exista, insa spune ca garantia intra in sarcina distribuitorilor si a producatorilor.

Cat priveste concurenta, actionarii eMag nu au avut pana acum motive de ingrijorare. Chiar daca acest model de business poate fi usor de replicat, totusi nici un retailer clasic nu a creat un magazin virtual atat de puternic precum eMag.

Dupa estimarile proprii, eMag detine 70% din piata comertului online, evaluata la 125 mil. euro in 2007. Ceilalti jucatori din comertul electronic se afla la distanta mare de eMag, site-ul urmator fiind dol.ro – care vinde online in special carte, fiind o extensie a lantului Diverta.

Radu Apostolescu este de parere ca un retailer clasic (cel putin pe zona de IT&C) nu va investi serios in dezvoltarea propriei platforme online, pentru a nu-si canibaliza vanzarile din propriile magazine. La randul lor, o parte din retailerii clasici de electronice, electrocasnice si IT recunosc ca pana acum momertul electronic nu a reprezentat o miza atat de mare, insa in viitorul apropiat – anul acesta – urmeaza sa intareasca si diviziile de online.

Este absolut logic faptul ca nici retailerii traditionali nu pot neglija comertul electronic, in conditiile in care anul viitor aceasta piata va ajunge la 300 mil. euro, potrivit estimarilor GeCAD ePayment, furnizor de solutii de plata online.

IN LOC DE CONCLUZIE. Sumele vehiculate de analisti, specialisti in evaluari si proprietari de companii de Internet pot parea neverosimile. Un e-tailer ca eMag e evaluat, iata, la circa 50 mil. euro, in conditiile in care valoarea de piata a unui electroretailer clasic precum Flamingo e de circa 90 mil. euro.

Dar merita mentionat ca, daca isi atinge anul acesta targetul de vanzari de 76 mil. euro, asta va in semna exact jumatate din vanzarile grupului Flamingo de anul trecut. Si chiar presupunand ca eMag ar valora doar jumatate din suma avansata, tot ar fi mai mult decat si-au imaginat cei care au fondat in urma cu mai putin de zece ani afacerea. E si cazul celor de la Softpedia ori de la DreamsTime.

RISING STAR: DreamsTime.com

Internetul a schimbat de mult regulile jocului: o companie fondata de romani nu trebuie sa fie cunoscuta pe plan local pentru a valoara zeci de milioane de euro. Cel mai bun exemplu e DreamsTime.com, o banca de imagini online.

In anii ‘90, Getty si Corbis au revolutionat industria foto: au cumparat mici agentii de fotografii clasice, au digitalizat imaginile de arhiva, le-au pus la dispozitia doritorilor, pe Internet, ajungand acum sa domine industria foto modiala, estimata la 2 mld. $. O alta revolutie a fost declansata de iPhotoStock in 2000. Modelul sau de bussines era extrem de simplu: incuraja fotografii amatori, dar si pe cei profesionisti, sa participe la cresterea bazei de fotografii si-si impartea castigul din vanzari cu ei. Modelul de business a fost numit „microstock“. Atractia principala: pretul pe poza incepea de la un dolar, fata de cei 50 de dolari, cat este media de pret pe poza la gigantii Getty si Corbis.

Modelul de business prezinta si un dezavantaj: fotografiile nu sunt neaparat de calitate superioara, fiind furnizate de amatori care vor sa castige un ban de buzunar. Doi romani, Dragos Jianu si Serban Enache, sustin ca au lansat al doilea business de microstock din lume, dupa iPhotoStock. Povestea lor a inceput in 1998, cand au deschis in Bucuresti o companie de web design – majoritatea proiectelor proveneau din afara tarii, desi faceau vanzari si in Romania. Pe masura ce afacerea se dezvolta, si-au dat seama ca au nevoie sa-si faca o baza de fotografii pentru clienti. Si pentru ca baza de fotografii se marea, celor doi le-a venit ideea sa deschida o afacere asemanatoare cu cea a celor de iPhotoStock. In 2004, spune Jianu, s-au asociat cu un american pe nume Jeff Prescott, au deschis compania DreamsTime LLC, cu sediul in Statele Unite, lansand site-ul DreamsTime.com. „Am inceput cu aproximativ 1.000 de poze si dupa numai doua luni aveam profit“, povesteste Jianu. In momentul de fata, site-ul lor are o baza de peste 1,5 milioane de poze, la care contribuie aproximativ 15.000 de fotografi din toata lumea, si 322.000 de clienti. Din punctul de vedere al traficului, sunt al treilea site de profil, cu aproximativ 150.000 de vizitatori pe zi, conform lui Jianu, care insa nu dezvaluie cifra de afaceri a companiei, precizand in schimb ca aceasta a fost in 2006 de cateva milioane de dolari si ca se dubleaza de la an la an, dupa ce in 2005 a crescut cu 500% fata de 2004.

Vanzarile DreamsTime nu se compara cu cele de 808 mil. dolari ai Getty Images sau cele 251 de milioane ale Corbis. Revista „Business 2.0“, parte a grupului Time Warner, aminteste de David si Goliat, mentionand DreamsTime si alte trei companii de acelasi calibru si sansele lor de a da batai de cap marilor companii foto. „Gigantii businessului de stocuri foto – Getty Images si Corbis – sunt amenintati de un stol de mici agentii de micro stockuri. Si devine un joc pe care oricine il poate juca“, scria „Business 2.0“ in aprilie anul acesta.

Cat ar putea valora DreamsTime? Un precedent relevant exista inca de la inceputul lui 2006, cand Corbis a cumparat iPhotoStock pentru 50 mil. $. Vanzarile iPhotoStock erau in acel moment de 5-6 mil. $, spune Jianu. „La momentul respectiv, suma mi s-a parut mare, avand in vedere ca veniturile noastre erau mai mici. Acum nu mai sunt de aceeasi parere“, adauga el. Dragos Jianu a declarat pentru MONEY EXPRESS ca primeste oferte de cumparare saptamanal, dar inca nu este momentul unei astfel de decizii: „Te gandesti sa vinzi atunci cand ajungi la o stagnare, deci nu se pune problema sa vindem pe moment“.

Pe lista investitorilor

Jurnalistii de business au fost ocupati in ultima perioada de achizitia eJobs.ro si Neogen, al carui business principal este BestJobs.ro. E vorba deci de doua site-uri de recrutare. Dar exista cel putin alte trei modele de business aplicate de companii romanesti, multe dintre ele deja curtate de investitori financiari.