Home»Analize » Zuzu Zuzu

Zuzu Zuzu

2007-10-02 12:00  Money Express

de

La mijlocul saptamanii trecute, Raul Ciurtin, presedinte si actionar al producatorului de lactate Albalact, a invitat cativa jurnalisti din presa de business la Oiejdea, o localitate de langa Alba Iulia, pentru a le prezenta cea mai recenta investitie a sa – o fabrica de procesare a laptelui, cu o capacitate de prelucrare de 200.000 de litri/zi, adica aproape dublu fata de vechea unitate.

Ciurtin a decis sa investeasca 10 mil. euro in aceasta fabrica pentru a evita sa devina victima propriului succes, care a venit odata cu reinventarea companiei prin lansarea a doua noi branduri: laptele pasteurizat Fulga (2004) si produsele proaspete Zuzu (2006). Asta pentru ca, spun reprezentantii companiei, vechea fabrica putea acoperi doar 60% din cererea pentru produsele Albalact.

Trecand in revista rezultatele financiare pe 2006 ale Albalact – profit de 1,7 mil. euro, la o cifra de afaceri de 29 mil. euro –, intrebarea vine de la sine: cum a reusit sa finanteze Raul Ciurtin, cel care detine impreuna cu tatal sau, Petru Ciurtin, pachetul de control al companiei, o investitie de 10 mil. euro? Fara a mai mentiona faptul ca acesti bani sunt doar un pion intr-un plan investitional extins pe mai multi ani, dar despre a carui dimensiune Raul Ciurtin prefera sa nu vorbeasca inca.

Chiar daca nu da cifre, este vorba despre banii de dezvoltare a sapte noi ferme de crestere a vacilor (circa 6-7 mil. euro, conform „Ziarului Financiar“), pentru ca, odata cu cresterea capacitatii de procesare, a crescut si nevoia de materie prima; dar si de banii pe care Albalact va trebui sa-i investeasca in continuare in sustinerea celor doua branduri – Fulga si Zuzu –, care au dus, practic, la o explozie a vanzarilor. Veniturile Albalact au crescut anul trecut cu 72% fata de 2005, iar pe prima jumatate a acestui an plusul este de 76% pentru venituri si de 1137% pentru profit. La toate acestea se adauga investitiile pentru retehnologizarea vechii fabrici, unde se vor produce branzeturi – gama de produse care a lipsit pana acum din portofoliul Albalact. Tragand linie si adunand, investitiile totale pe care le presupun planurile lui Ciurtin depasesc cu mult cele 10 mil. euro investiti la Oiejdea.

Revenind la intrebarea de unde se finanteaza Albalact, Ciurtin spune ca „banii provin din fonduri europene, credite bancare si surse proprii“. Cand spune „ surse proprii“, Ciurtin se refera la majorarile de capital succesive facute cu scopul de a capitaliza compania. Iar pentru a putea participa la majorarile de capital, familia Ciurtin (Raul si Petru) accepta sa-si diminueze detinerile, prin vanzari de actiuni, compania fiind cotata pe piata Rasdaq (simbol ALBZ).

Andreea Ciobanu, responsabil in cadrul departamentului de analiza al SSIF Intercapital Investment, spune ca metoda de finantare folosita de familia Ciurtin nu este prea des intalnita. „Nu cred ca este o metoda uzuala ca actionarii principali ai unei companii sa vanda actiuni pentru a face rost de lichiditati“, spune Ciobanu, cu precizarea ca este o solutie de finantare la care recurg destul de des companiile ai caror actionari sunt personae fizice. Cei doi Ciurtin au insa grija ca vanzarile de actiuni, dublate de participarea la majorarile de capital, sa nu duca la pierderea controlului (sub 50%) companiei. O situatie destul de usor de evitat, avand in vedere faptul ca Albalact este detinut in proportie de 34,21% de mici actionari – din care circa 15% provin din Programul de Privatizare in Masa (PPM).

Or, este un lucru cunoscut ca acesti actionari nu participa, de regula, la majorarile de capital – ceea ce inseamna ca isi diminueaza ponderea in companie. Pentru comparatie – in 2001, micii actionari aveau putin peste 40%, detinere care a scazut in urma majorarilor de capital. Totusi, Ciurtin spune ca actuala majorare de capital – aflata in plina desfasurare – este ultima pe care o mai face.

„Probabil ca urmatoarele metode de atragere de capital vor fi diferite“, intareste Raul Ciurtin, fara a exclude insa vanzarea unor pachete mai mici de actiuni pentru finantare. Cand spune „metode diferite“, se gandeste si la ofertele pe care le primeste „in fiecare zi“ – conform spuselor sale – de la fondurile de investitii. De altfel, un fond de investitii – RC2 (Cyprus) Limited – este deja prezent in companie cu o participatie de circa 13%.

Ciurtin mai spune ca este destul de pretentios cu fondurile si ca atunci cand a venit vorba sa vanda actiuni a incercat sa selecteze „fonduri cat mai importante“. Cel putin o parte din actiunile detinute de RC2 au fost cumparate de la Petru Ciurtin – tot inaintea unei majorari de capital. Tot Petru Ciurtin este si cel care a vandut actiuni in aceasta perioada pentru ca familia sa participe la majorarea de capital din octombrie. In ultima luna, el a vandut circa 4% din companie pentru aproximativ 2,6 milioane de euro.

Prin aceasta miscare, participatia celor doi Ciurtin a scazut putin sub 50%, insa nu le va fi greu sa recastige controlul in urma majorarii de capital (care ar trebui sa aduca in companie circa 12 milioane de euro), unde actionarii minoritari, de regula, nu participa cu numerar.
Pe de alta parte, intrucat majorarea de capital este dublata si de distribuirea de actiuni gratuite (0,44 actiuni pentru o actiune deja detinuta), surse din piata de capital sustin ca familia Ciurtin isi va putea reface participatia prin achizitia ulterioara de actiuni. Aceleasi surse spun ca, de obicei, ulterior perioadei de subscriere pentru o majorare de capital care presupune si distributie de titluri gratuite, minoritarii isi vand actiunile – ceea ce genereaza o scadere a pretului. In acel moment, familia Ciurtin ar putea cumpara mai ieftin decat au vandut pentru a-si reface participatia.

O miscare de acest tip le-ar putea da actionarilor principali posibilitatea sa-si redobandeasca pachetul de control (peste 50%) si, implicit, sa poata vinde ulterior alte pachete mici. Ce ii determina, in fond, pe actionarii Albalact sa aiba o activitate bursiera atat de intensa? Specialistii in investitii spun ca presiunea pe care jucatorii mari (Friesland, Tnuva, Danone) de pe piata lactatelor – estimata la peste un mld. euro in 2007 – o exercita asupra companiilor mici si medii ii determina pe acestia din urma sa se reinventeze permanent. In acest peisaj, Albalact este un jucator mediu (in 2006, a vandut cam de trei ori mai putin decat liderul Friesland). Cu alte cuvinte, daca nu investesc companiile mai mici, risca sa iasa de pe piata. Atat timp cat s-a putut finanta prin majorari de capital, Raul Ciurtin a putut face fata presiunii exercitate de cei mari. Dupa ce va termina banii pe care se asteapta sa-i obtina din aceasta majorare de capital si din creditele in derulare, este evident ca va lua in calcul si alte scenarii. Inclusiv sa raspunda afirmativ uneia din ofertele de la fonduri care, a spus-o deja, „vin in fiecare zi“.