Home»Newsweek » Dupa Gutenberg - Revolutia lui Bezos

Dupa Gutenberg - Revolutia lui Bezos

2007-11-27 12:00

de Steven Levy

Tehnologia“, spunea odata pionierul computerelor Alan Kay, „e orice lucru care s-a inventat dupa ce dvs. v-ati nascut“. Nu e surprinzator asadar ca, atunci cand facem liste cu cele mai extraordinare creatii tehnologice din viata noastra, s-ar putea sa trecem cu vederea un obiect cu o conceptie splendida, diabolic de functional, infinit de folositor si iubit cu mai multa pasiune decat orice gadget de pe lista celor mai bune achizitii: cartea. E un dispozitiv de stocare mult mai demn de incredere decat hard diskul si ofera o interfata neintrecuta inca. Nici macar nu are nevoie de un manual de utilizare. In plus, o avem in fata, nu trebuie s-o incarcam. Si nici n-are nevoie de baterii. Multi cred ca e o inventie atat de perfecta incat nu are cum sa mai fie imbunatatita si reactioneaza cu indignare atunci cand cineva macar sugereaza contrariul.

Lumea lui Bezos.
„Cartea“, spune Jeff Bezos, CEO-ul in varsta de 43 de ani al gigantului de e-commerce Amazon.com, „chiar se dovedeste a fi un instrument incredibil“. Dupa care izbucneste intr-unul din caracteristicele lui hohote de ras. Pentru Jeff Bezos, cartile au fost un lucru foarte bun. Pe cand incerca sa-si puna amprenta asupra epocii in care webul inca se nastea, Bezos a ales sa deschida un magazin de carti online, decizie care lui i-a adus statutul de miliardar si companiei – gloria dotcom, facandu-i pe scriitori sa iroseasca ore nenumarate verificand ratingurile de vanzari Amazon ale cartilor lor. Dar ori cat de mult ar iubi Bezos cartile atat din punct de vedere profesional, cat si personal – e un mare cititor, iar sotia lui e romancier –, el intelege, totusi, ca talazul tehnologic va inghiti toate media. „Cartile sunt ultimul bastion analogic“, spune el in discutia pe care a purtat-o cu „Newsweek“ in sala de conferinte a companiei, cu panorama spre central Seattle. Suntem intr-un fost spital, acum sediul „de caramida si mortar“ al celui mai mare magazin virtual al lumii. „Muzica si videoul sunt digitale de ceva vreme, cititul pe termen scurt a fost digitalizat incepand cu webul timpuriu. Dar cititul de cursa lunga, inca nu“.
Deocamdata. Saptamana trecuta, Bezos a lansat Amazon Kindle, un dispozitiv electronic despre care el crede ca va insemna un salt semnificativ fata de celelalte oferte pentru e-cititori, devenind punct de cotitura intr-o transformare care are ca punct final Cartea 2.0 – termenul care desemneaza, pe scurt, o revolutie in desfasurare care ar urma sa schimbe felul in care cititorii citesc, scriitorii scriu si editorii editeaza. Kindle e o piatra de hotar in vremurile de tranzitie in care industria publishingului, atat de pusa la incercare, e in competitie cu televiziunea, cu Internetul si cu procesul de ardere a etapelor pe care un BlackBerry, de pilda, ti le ofera; criticii literari de plang posibila disparitie a culturii tiparite, iar recenta moarte a lui Norman Mailer n-a facut decat sa ne infatiseze putinatatea de romancieri de anvergura. Pe de alta parte, pe Internet gasesti insule populate de iubitori de carte care abia asteapta o sansa de a redecora prafuitele incaperi ale culturii generale.

Kindle, un altfel de carte.
Oricat de bine pozitionat ar fi fost Amazon pentru a sari in aceasta gramada de rugby si pentru a impinge, poate, lucrurile inainte, n-a fost un demers care putea fi luat in usor. Dupa toate, vorbim despre carte, nu despre un lucru minor. „Daca te apuci sa faci asa ceva, trebuie sa fii la fel de bun pe cat e cartea in multe privinte“, spune Bezos. „Dar trebuie sa te uiti si spre acele lucruri pe care cartile obisnuite nu le pot face“.
In drum spre tabla din sala de conferinta, Bezos enumera cateva atribute pe care un dispozitiv de citit carti – inca un gadget, intr-o lume inundata de gadgeturi – trebuie sa le aiba. In primul rand, trebuie sa aiba un aer de carte; trebuie sa fie mai putin un gadget cool – mai de graba un auster recipient destinat culturii. Asa incat Kindle (al carui nume a fost ales pentru a evoca scanteia cunoasterii; in engleza, „to kindle“ inseamna a aprinde, a provoca – n.r.) are dimensiunile unei carti paperback, care se subtiaza la margini, amintind de cotor. Cantareste 292 grame si, spre deosebire de laptop, nu se infierbanta si nici nu emite sunete deranjante. Un dispozitiv de citit trebuie sa fie durabil, spune Bezos si, multumita E Ink, o tehnologie de granita care dateaza de cativa ani si care mimeaza claritatea paginii tiparite, adauga el, ecranul de sase inchi al Kindle poate infatisa pagini placute la citit. Bateria trebuie sa tina suficient, adauga el, de vreme ce nimic nu poate fi mai trist decat o carte pe care n-o poti citi din motive de lipsa de electricitate. (Kindle ofera 30 de ore de citire la o singura incarcare si poate fi reincarcat in doua ore.) Si, pentru a calma angoasele ostasilor culturii tiparite, pe sleep mode prezinta imagini retro ale unor texte antice, tipografii vechi si autori iubiti, precum Emily Dickinson si Jane Austen.
Dupa toate astea, apar si acele functionalitati pe care exemplarul mamei dvs. din „Pe aripile vantului“ nu le are. E-cartile precum Kindle va permit sa schimbati dimensiunea literei: cei care inainteaza in varsta vor pretui orice volum care le poate oferi pe loc litere mai mari. Dispozitivul poate inmagazina, in plus, destule carti pentru a umple cateva rafturi: 200 in memoria proprie, alte cateva sute pe carduri de memorie si o cantitate nelimitata in arhivele bibliotecii virtuale Amazon. De asemenea, Kindle va permite sa faceti cautari in interiorul cartii dupa fraze sau nume.

Ce aduce nou Kindle.
Unele dintre aceste facilitati sunt disponibile si in cazul altor dispozitive, notabil fiind exemplul Sony Reader. Adevaratul avantaj al Kindle vine insa dintr-o functionalitate pe care nici unul dintre dispozitivele care l-au precedat nu a avut-o: conectivitatea wireless via un sistem numit Whispernet, care se bazeaza pe serviciul broadband EVDO oferit de operatorii de telefonie mobila si care functioneaza oriunde, nu numai in hot spot-urile Wi-Fi. Drept rezultat, spune Bezos, Kindle „nu e un dispozitiv, e un serviciu“.
Mai precis, e o extensie a magazinului Amazon (unde, fireste, va fi vandut si Kindle). Amazon a conceput Kindle astfel incat sa poata opera total independent de computer: il puteti folosi pentru accesul in magazin, rasfoitul cartilor, verificarea recomandarilor personalizate, cititul cronicilor si postarea propriilor pareri, folosind o tastatura adaptata degetului mare. Cumpararea unei carti cu ajutorul dispozitivului e un proces simplu – o singura apasare de deget. De indata ce o cumparati, Kindle face cel mai bun lucru posibil: o descarca pe dispozitiv si o instaleaza in biblioteca dvs., adica o pregateste pentru a fi citita. „Viziunea mea: ar trebui sa ai posibilitatea de a gasi orice carte – nu doar o carte tiparita, ci orice carte tiparita vreodata – si de a o avea pe acest dispozitiv in mai putin de un minut“.

Cheia succesului Kindle: continutul.
Amazon s-a straduit mult sa-i determine pe editori sa se alature eforturilor lui si sa ofere editii digitale atat pentru noile carti, cat si pentru cele lansate in trecut, asa incat peste 88.000 de titluri sunt disponibile inca din momentul lansarii Kindle. (Chiar daca Bezos nu vrea sa intre prea mult in detalii, el spune ca Amazon s-a implicat in scanarea de carti, dintre care multe fac parte din programul Search In side the Book. Dar cele mai multe au fost digitalizate chiar de catre publisheri, totul cu un cost de 200 de dolari pentru fiecare carte convertita. Noile titluri trec oricum prin acest proces, iar multe carti anterioare sunt in asteptare. „E ca un «gat de sticla»“, spune CEO-ul Penguin, David Shanks, referindu-se la lista cartilor aflate in stand by, care nu pot fi digitalizate decat pe rand.) Amazon s-a orientat spre titlurile aflate pe lista de best-selleruri „The New York Times“ si pe editiile hardback noi, pe care le vinde cu 9,99 dolari. Primul capitol din aproape toate volumele disponibile e oferit acum ca mostra gratuita.
Dar Kindle nu e doar pentru carti. Prin intermediul magazinului Amazon puteti citi ziare („The New York Times“, „The Wall Street Journal“, „The Washington Post“, „Le Monde“). Cand editiile pleaca la tipar, versiunile virtuale intra automat in Kindle-ul dvs. (Totul aduce mai mult cu un vanzator virtual de ziare care va livreaza jurnalul la usa decat cu procesul de incarcare a editiei online de pe web, text cu text.) Va puteti abona, de asemenea, la blogurile pe care le alegeti, care costa 0,99-1,99 dolari pe luna per blog.
In plus, Kindle poate intra pe web, pentru cautari in Wikipedia ori pe Google, urmand linkurile din bloguri sau din alte pagini web. Puteti face o insemnare pe pagina de carte pe care tocmai o cititi sau puteti marca pasaje cu ceea ce s-ar putea numi versiunea electronica a unui marker. Iar daca dvs. sau un prieten trimiteti un document Word sau un fisier PDF catre adresa dvs. de e-mail Kindle, acesta va aparea in biblioteca Kindle, asa cum apare si o carte. Chiar daca Bezos e reticent sa faca o comparatie, Amazon crede ca tocmai a creat iPod-ul lecturii.
Kindle costa 399 de dolari. Cand Bezos a anuntat pretul, la lansarea de acum o saptamana, probabil ca a starnit aceeasi reactie de mirare de care a avut parte Steve Jobs in octombrie 2001, cand a anuntat ca atat cere si Apple pentru playerul sau digital, iPod. Nu e nimic de explicat aici: Kindle e scump. Dar daca toate vor merge bine pentru Amazon, cati va ani de-acum incolo vom vedea noi versiuni de Kindle, echipate cu ecrane color si noi functionalitati, care se vor vinde la preturi mai mici. Iar librariile „de caramida si mortar“, cum e Tower Records, vor fi locuri ce va mai putin populate, pe masura ce lectura digitala ne arunca intr-o minunata – si agitate – epoca post-Gutenberg.

La moartea tiparului?
Vor reusi Kindle si dispozitivele din aceeasi familie sa intreaca o tehnologie care a stralucit secole la rand si e considerata temelia civilizatiei noastre? Moartea cartii – sau, in sens mai larg, moartea tiparului – e profetita de mai bine de-un deceniu. In „The Gutenberg Elegies“ („Elegiile Gutenberg“ – n.r.), aparuta in 1994, Sven Birkerts a aruncat o privire in viitor si a concluzionat ca „ceea ce scriitorul scrie, felul in care scrie si e editat, tiparit si vandut – toate astea sunt sub stare de asediu“. Unor astfel de sentinte li s-a raspuns invariabil cu proteste ale radicalilor care insista ca nimic nu poate inlocui aceste obiecte perfecte care odihnesc pe noptierele din dormitoarele noastre si ne decoreaza camerele.
Or fi intrat computerele in alte etape ale procesului – devenind instrumente de cercetare, compozitie si productie –, dar ultima suta de metri a acestuia, cea in care cititorul patrunde in mintea autorului intr-un desavarsit tangou asimetric, va ramane sacrosancta, au tot spus ei.
In 1994, de pilda, autoarea de fictiune Annie Proulx (care a castigat Premiul Pulitzer pentru fictiune cu „The Shipping News“ – n.r.) zicea: „Nimeni nu va sta sa citeasca un roman pe un ecran micut si chinuitor. Niciodata“.
Oh, Annie! In 2007 vedem peste tot ecrane (care sunt tot mai putin chinuitoare), iar oamenii citesc orice pe ele – documente, articole de presa, bloguri – dar si, ei bine, romane. Si n-o fac doar pe ecranele mari. O companie numita DailyLit a inceput anul acesta sa trimita carti – sub licenta de la publisheri, printre autori numarandu-se Jane Austen – direct in Inboxul cititorilor, in felii de cate 1.000 de cuvinte. Autorul acestui articol a citit „Life of Johnson“ (Samuel Johnson, una dintre cele mai cunoscute figuri ale literaturii engleze – n.r.) pe iPhone, un dispozitiv asteptat sa devina un depozitar major de e-carti in lunile care urmeaza. Si, mai recent, un comentator de la „Chicago Tribune“ scria ca a citit James Austen pe un BlackBerry.

Stramosii Kindle.
Dar cucerirea tomurilor academice e lucrul cu adevarat dificil pe care il au de facut dispozitivele speciale de lectura, dintre care Kindle e doar ultimul si cel mai credibil efort. Un competitor timpuriu a fost Rocket eBook, care avea peste 600 de grame. S-au facut, de asemenea, eforturi de distribuire a cartilor electronice pe suport CD-ROM. Dar cel mai concertat demers, cel de la inceputul anilor 2000, a esuat. „Hardware-ul nu era prietenos pentru consumatori si era dificil sa-l gasesti, sa-l cumperi si sa citesti pe el“, spune Carolyn Reidy, presedinte al casei de editura Simon&Schuster.
Descoperirea majora a deceniului a fost E Ink, o tehnologie ai carei creatori au trecut prin legendarele laboratoare ale Massachusetts Institute of Technology. Functionand asemanator cu Etch A Sketch, E Ink formeaza literele prin rearanjarea substantelor chimice aflate sub suprafata ecranului, ceea ce face ca pagina sa semene cu una tiparita. Prima incercare majora de implementare a tehnologiei E Ink a fost facuta pentru Sony Reader, care costa 299 de dolari si care a fost lansat in 2006, fiind puternic promovat. Sony prefera sa nu dea informatii privind vanzarile, dar unul dintre reprezentantii companiei, Bob Nell, spune ca dispozitivul s-a vandut peste asteptarile companiei si ca la inceputul toamnei Sony a introdus o versiune mai subtire, de a doua generatie, 505. (Dispozitivul nu are facilitati wireless – utilizatorii trebuie sa descarce cartile in computer si sa le mute, apoi, pe hard diskul acestuia – si nici nu permite cautarea dupa cuvinte-cheie in interiorul cartii.)
Si acum apare Kindle, a carui constructie Amazon a inceput-o in 2004, iar Bezos intelege ca, indiferent de facilitatile pe care le va oferi, daca fie si unul dintre atributele specifice cartilor fizice nu este replicat in noul dispozitiv, intregul efort va fi inutil. „Principalul atribut al cartii e acela ca dispare“, spune el.
Desi cei care isi fac un fetis din carte, asa cum arata ea azi, s-ar putea dovedi rezistenti in fata ofertei lui Bezos, acest act de disparitie ar putea transforma dispozitivele de citire electronica in competitor viabili pentru pagina tiparita: acestea pot face conexiunea dintre cititor si autor, adevarata baza a pasiunii noastre pentru carte. „Chiar eu m-am intrebat: «De ce iubesc aceste obiecte?»“, spune Bezos. „«De ce iubesc mirosul de lipici si de cerneala?» Raspunsul e ca asociez mirosul cu toate acele lumi in care am fost transportat. Ceea ce iubim sunt cuvintele si ideile“.

In ce consta magia cartii?
Cu mult inainte sa existe cyber spatiul, cartile au fost cele care ne-au condus intr-o alta lume, una fermecatoare. „Cartile sunt toate visele pe care ne-ar placea sa le avem si, ca orice vise, au puterea de a ne schimba constiinta“, scria Victor Nell intr-un volum din 1988 intitulat „Lost in a Book“ („Pierdut intr-o carte“ – n.r.). Nell chiar a dat un nume acestei stari asemanatoare transei pe care cititorii de cursa lunga o au atunci cand citesc de placer – „lectura ludica“. Annie Proulx profetea ca niciodata un dispozitiv electronic nu va putea crea aceasta stare hipnotica. Dar expertii in tehnologie nu sunt de accord cu ea. Bill Hill, care se ocupa de e-lectura la Microsoft, a sapat adanc pentru a deslusi misterele din aceasta zona pierduta, intr-o incercare de a le reproduce cat mai bine in cazul lecturii pe computer.
A incercat chiar sa elaboreze o teorie generala a „citibilitatii“, care ar trebui sa demistifice misterele lecturii ludice si sa explice de ce cartile ne pot transporta, intr-un mod unic, prin culoarele inguste care duc spre alte lumi.
„Sunt 550 de ani de dezvoltari tehnologice in interiorul cartii, toate menite sa lucreze cu cei 4-5 inchi distanta dintre exteriorul ochiului si acea parte a creierului care se ocupa de procesarea simbolurilor de pe pagina“, explica pentru „Newsweek“ Hill, un tip galagios, imbracat in kilt, intr-un restaurant din Seattle in care se servesc fructe de mare – loc in care pune in scena, de altfel, o conferinta improvizata despre teoria sa. „Aceasta este o masinarie de scanat de inalta rezolutie“, spune el, aratand catre fata sa. „Scaneaza cinci tinte pe secunda si se misca intre ele in numai 20 de milisecunde. Si face acest lucru in mod repetat, timp de ore si ore si ore“. Hill vorbeste despre indelungatul proces, de secole, in care cartea a fost optimizata pentru a se potrivi cu aceasta minune psihologica: factorul forma, in troducerile la text, corpul de litera... „Trebuie sa acordam ecranului aceeasi atentie pe care am acordat-o tipariturii“.
Hill insista – nimic surprinzator, daca luam in calcul cine e angajatorul sau – ca tehnologia ideala de citire nu e in mod necesar un dispozitiv specializat pentru e-citire; sunt doar niste ecrane pe care le folosim in mod curent, optimizate pentru aceasta functie. (Hill a citit sase volume din „Declinul si caderea Imperiului Roman“, de Gibbons, pe PC Dell Pocket).
„Internet Explorerul nu e un browser – e un dispozitiv pentru lectura“, spune el. „Oamenii isi petrec 20% din timp cautand in formatie si 80% citind-o sau consumand-o. Tranzitia deja a inceput. Si noi nici macar nu am observat“.

Noul proces al citirii.
Dar chiar si Hill recunoaste ca cititul pe un ecran asemanator celui de televizor, aflat la distanta de birou, nu e o experienta ideala. De-a lungul secolelor, punctul critic a fost identificat: e nevoie de un lucru pe care sa-l poti tine in mana, cu care te poti cuibari in pat. Dispozitive precum Kindle, cu ecranul sau E Ink de 167 dpi (dot-per-inch – n.r.), cu litera potrivita – fontul Caecilia –, pot patrunde in subconstient in acelasi fel ca o carte obisnuita. Te pot duce fix la tinta.
Desi Kindle e, in sensul sau profund, o masinarie de citit creata de un vanzator de carti – si functioneaza intr-adevar impresionant atunci cand vreti sa cumparati sau sa cititi o carte –, este, in acelasi timp, ceva mai mult: un dispozitiv conectat perpetuu la Internet. Cu cateva miscari ale degetelor, acea conexiune dintre mintea cititorului si cea a autorului poate fi intrerupta – sau potentata – de o avalansa de date. Aici se regaseste tulburatoarea natura a Amazon Kindle, prima carte mereu conectata la lume.
Ce fel de lucruri se vor intampla atunci cand cartile vor fi in mod systematic „conectate“, iar succesorii mai evoluati ai Kindle vor deveni ubicui? In primul rand, s-ar putea transforma procesul prin care cititorii descopera lucrurile. „Problema cartilor nu e tiparirea sau scrierea“, spune Chris Anderson, autorul volumului „The Long Tail“. „Problema e ca nu sunt destui oamenii care citesc“. (Un studio din 2004 al National Endowment for the Arts arata ca 57% dintre adultii americani citesc o carte – orice fel de carte – intr-un an. Indice in scadere, fata de valoarea de 61% din urma cu 10 ani.) Spe ranta lui Anderson e ca o carte „conectata“ il va conduce pe cititor la alte carti sau va permite comunitatilor de cititori sa recomande bijuterii inca nedescoperite.

Pretul corect.
Conectivitatea afecteaza, de asemenea, modelul de business al publishingului, dand sperante unei industrii care inainteaza greu, cu cresteri de venituri de o singura cifra – asta in vreme ce veniturile din jocuri video cresc spectaculos. „Materialul nu trebuie sa fie neaparat iesit din tipar“, spune Bezos. „Dar s-ar putea scurta ciclurile publicarii“. Si s-ar putea altera preturile. Cititorii se plang de multa vreme ca preturile pentru cartile noi sunt prea mari; tariful de 9,99 dolari pentru noile aparitii si best-selleruri e raspunsul pe care-l da Amazon acestei nemultumiri. (Poti, de asemenea, avea acces la clasici la pretul unei piese audio: am descarcat „Bleak House“, „Casa Umbrelor“, de Charles Dickens – n.r., la pretul de 1,99 dolari). Bezos spune ca e corect sa pui un pret mai mic pentru e-carti pentru ca nu le poti oferi cadou si pentru ca, multumita restrictivului software antipiraterie, nici nu le poti imprumuta sau revinde. (Librariile au dezvoltat insa metode de inchiriere pentru versiuni anterioare ale e-cartilor – ca in filmului „Misiune imposibila“, ele se evapora dupa perioada de imprumut –, iar Bezos spune ca e deschis ideii de face asta pana la urma in cazul Kindle).
Publisherii se impotrivesc ideii de a pune preturi mai mici pentru e-carti. „Nu voi merge pe acest principiu“, spune Peter Shanks de la Penguin, vorbind de politica Amazon de preturi mici pentru bestselleruri. (Shanks a parut intrigat cand i-am spus ca volumul lui Alan Greenspan, pe care l-a editat, e de vanzare la un astfel de pret pe Amazon, desi el nu a oferit nici o reducere speciala). Amazon se afla in mod clar pe pierdere pentru acest tip de carti. Dar Bezos spune ca poate sustine o astfel de schema pe termen nedefinit. „Avem multa experienta in vazarile «low-margin» sau «high-volume» – trebuie doar sa te asiguri ca mixul dintre volumele cu reducere si cele cu pret mare functioneaza“. Cu toate astea, marii publisheri (adica toti cei aflati in lista Kindle) ar trebui sa se calmeze. Daca sunteti pe punctul de a va urca in avion, puteti cumpara, dintr-un capriciu, cea mai recenta biografie a lui Eric Clapton pentru 10 dolari – sau, mai sigur, pentru 5 dolari –, dar daca va costa mai mult de 20 de dolari, v-ati putea multumi sa scanati rafturile magazinului. De dragul dezbaterii, sa zicem ca scaderea pretului la jumatate va dubla vanzarile unei carti, si atunci, dat fiind ca veniturile din drepturi de autor ar ramane la acelasi nivel, n-ar prefera autorul un numar dublu de cititori? Cand am pus o astfel de intrebare romancierului James Patterson, care a vazut in avanpremiera Kindle, el a raspuns ca, in cazul in care veniturile din drepturile de autor ar ramane aceleasi, s-ar bucura pentru un numar mai mare de cititori. (Patterson e, de asemenea, unul dintre cei care cred ca Kindle va reusi: „Generatia baby boomerilor are o relatie amoroasa cu hartia“, spune el. „Dar cei care acum au 20 de ani sau mai putin fac deja totul pe ecran“.)
Modelul pe care alte tipuri de media il folosesc pentru a tine preturile jos este, desigur, reclama. Chiar daca acest lucru nu pare sa se inscrie in planurile Kindle, in unele segmente dotcom sunt oameni care cauta sa puna la punct carti care sa traiasca din reclame. „In ziua de azi nu are sens sa pui reclame in carti din cauza sincronizarii imprevizibile si a numarului necunoscut de cititori“, spune Bill McCoy, director general al diviziei de e-publishing a Adobe. „Acest lucru s-ar schimba odata cu distributia digitala“.

Relatia autor-cititor, versiunea 2.0.
O alta posibila schimbare: in cazul cartilor „conectate“, legatura rigida pana acum dintre autor si carte ramane activa si dupa cumparare. Erata poate fi completata pe loc. Cat despre reactualizari, nici o problema – de fapt, in loc sa cumperi o carte printr-o tranzactie fixa, te poti abona la o carte, in speranta ca autorul va continua sa faca adaugiri.
Acest lucru ar fi mai convenabil pentru segmentul nonfictiune decat pentru beletristica, dar in acelasi timp e posibil ca romancierul sa poata decide sa rescrie un sfarsit sau sa schimbe ceva la jumatatea povestii. Ne-am putea intoarce in era serializarii in stil Dickens.
In cazul unei carti „always-on“, e posibil ca autorul nu numai sa refaca naratiunea doar pentru noii cumparatori, ci sa poata intra inauntrul bibliotecilor acestora pentru a face modificarea. (Sa speram ca securitatea Amazon e puternica, astfel incat sa nu descoperim ca cineva „a spart“ intr-o buna zi „Harry Potter“ sau „Madame Bovary“).
Astea sunt evolutii inofensive, totusi, daca ne gandim la schimbarile mult mai profunde pe care altii le anticipeaza. Intr-o carte „conectata“, „gaura iepurelui“ nu mai e un culoar cu sens unic, de la autor la cititor. Fie ca e bine sau nu, lucrurile s-ar putea schimba.
Stati de vorba cu oameni care s-au gandit la viitorul cartilor si veti auzi, din nou si din nou, o fraza: cititorii vor citi in public, iar scriitorii vor scrie in public. Cititorii se bucura deja de un rol in crestere in comunitatea literara, asumandu-si, pe rand, pozitia de celebritati ale blogurilor, forumurilor online si cronicilor Amazon. In era dispozitivelor conectate, aceste lucruri vor continua sa evolueze. „Cluburile de lectura s-ar putea aduna inlauntrul unei carti“, spune Bob Stein, un pionier in domeniul media digitale, care conduce acum Institutul pentru Viitorul Cartii – o organizatie finantata in regim de fundatie cu sediul in Brooklyn, New York. Ideea e ca, in cele din urma, comunitatea tinde sa devina parte a procesului in sine.
Stein vede implicatii mai mari pentru autori – unele dintre ele zguduitoare pentru traditionalisti. „Uite ce nu stiu eu“, spune el. „Ce se va intampla cu ideea ca scriitorul se retrage intr-un loc linistit, digera informatia si o sintetizeaza in 300 de pagini de continut care-i apartin in mod unic?“. Concluzia e aceea ca acest proces ar putea lua drumul semnului de carte facut din piele, de indata ce notiunea de autor ca figura autoritara va face loc „intelepciunii populare“ de tip Web 2.0. „Ideea «autoriatului» se va schimba – va devein mai degraba un proces si mai putin un produs“, spune Ben Vershbow, director asociat in cadrul institutului.

Noul autor, un superutilizator.
Acest lucru deja se intampla pe web. In loc sa se retraga intr-o camera linistita in care sa-si faca treaba, autori precum Chris Anderson, John Battelle („The Search“) si profesorul Mitchell Stephens de la New York University, care lucreaza la o carte despre convingerile religioase, si-au scris cartile folosind feedback-ul si contributiile din partea comunitatii adunate in jurul blogurilor lor. „Posibilitatea de a interactiona va redefini «autoriatul»“, spune Peter Brantley, director executive al Digital Library Federation, o asociatie de biblioteci si institute. Spre deosebire de unii reprezentanti ai „celor ce scriu in public“, el nu-i lasa in pace pe romancieri. „Michael Cabon (romancier, laureat Pulitzer pentru „The Amazing Adventures of Kavalier and Clay“ – n.r.) va trebui sa regandeasca modul in care scrie pentru acest mediu“, spune el. Brantley prevede colaborari in stilul wiki, in care autorul, in loc sa fie autoritatea unica, e un „superutilizator“, un mascul alfa al unei haite creative. (Asta desi e greu de crezut ca povestitorii singuratici nu vor mai munci, mereu, in cafenele Starbucks, cu Wi-Fi-ul oprit, aparand apoi cu o capodopera a naratiunii).

Search prin „Cartea Omenirii“.
Toate astea devin si mai incitante daca luam in calcul faptul ca, in vreme ce cititorii de e-carti vor ajunge la maturitate, initiative-gigant de digitalizare a unor intregi biblioteci sunt in plina desfasurare. Amazon, desigur, e parte a acestei revolutii (proiectul sau, Search Inside the Book, a oferit pentru prima data oamenilor posibilitatea de a avea acces la rezultatele cautarii facute prin sute de mii de tomuri). Dar, fiind un indraznet vanzator de carti, Amazon are alte scopuri decat jucatori precum Google – a carui misiune e colectarea si organizarea intregii informatii disponibile – ori Open Content Alliance, un consortiu care-si propune digitalizarea tuturor cartilor din lume in formula complet nonproprietara. (Principalul motor al aliantei, Brewster Kahle, a facut avere vanzandu-si compania catre Amazon, dar este nemultumit de managementul drepturilor digitale ale Kindle: pentru a citi e-carti, ar prefera enervant de ieftinul dispozitiv XO, produs de Fundatia One Laptop Per Child).
Exista si probleme juridice complicate, dintre care unele ar putea bloca lucrurile: cea mai notabila tine de procesul de incalcare a copyrightului declansat de un consortiu de publisheri impreuna cu Authors Guild, care acuza Google ca scaneaza continutul cartilor pentru propria baza de date.
Cu toate astea, tendinta e clara: aceea de a crea o masa critica de biblioteci conectate intre ele, care vor oferi dispozitivelor e-carte mai mult continut decat un oras intesat cu biblioteci. Asa cum scria jurnalistul Kevin Kelly intr-un controversat articol din „The New York Times“, scopul e acela de a face „intreaga opera a umanitatii, de la inceputul istoriei scrise, in toate limbile, disponibila pentru toti oamenii lumii, oricand“.
Google a scanat deja un milion de carti din bibliotecile partenere, printre care se numara Universitatea din Michigan sau Biblioteca Publica din New York – iar acestea sunt deja disponibile in bazele sale de date. Paul LeClerc, CEO al Bibliotecii Publice din New York, spune ca e implicat in ceea ce se numeste Electronic Enlightenment, un proiect educational nascut la Universitatea Oxford si care-si propune sa compileze toate scrierile si toate informatiile despre aproape fiecare personaj major al perioadei iluministe.
Asta inseamna toate scrierile adnotate, corespondenta si comentariile despre 3.800 de scriitori ai secolului al XVIII-lea – printre care Jefferson, Voltaire si Rousseau – cu trimiteri incrucisate si facilitate de cautare; e ca si cum o intreaga camera dintr-o biblioteca ar fi comprimata intr-un singur document viu. „Cum puteai face asta inainte?“, intreaba el.
Imaginati-va acum ca asta s-ar putea intampla pentru toate cartile lumii. „Cititul devine o activitate a comunitatii“, scrie Kelly. „Bookmarkurile pot fi partajate cu prietenii cititori. Notitele fiecaruia pot fi date publicitatii... Intr-un fel foarte curios, biblioteca universala devine un text foarte, foarte lung: singura carte a lumii“.

Dezbaterea din interiorul cartii.
Oamenii de la Google s-au gandit cum ar putea sa-i afecteze o astfel de conectivitate pe cei care citesc. Adam Smith, director de productie pentru Book Search, spune ca procesul tine de „cum sa scapi de ideea ca o carte e «un container inchis»“. Unul dintre colegii sai, Dan Lansing, descrie felul in care ar putea functiona lucrurile: „Sa zicem ca incerci sa afli mai multe despre Orientul Mijlociu, si incepi sa citesti o carte, care sustine ca ceva s-a intamplat in timpul unui anumit eveniment din Liban in ’81, carte in care autorul isi infatiseaza propria perspectiva despre intamplare.
De fapt, insa, lucrurile nu s-au intamplat asa. Exista articole din ziare care relateaza evenimentul, exista si alti oameni care au scris despre ceea ce s-a intamplat si sunt de alta parere, exista alte perspective. Faptul ca toate astea sunt acum la degetul tau mic si ca tu le poti lega intre ele schimba total felul in care iti faci lucrarea de diploma ori o investigatie amanuntita asupra subiectului. Vei putea obtine toata informatia din lume, din toate cartile care au fost publicate, aflate in toate bibliotecile din lume“.
Jim Gerber, director pentru parteneriatele de continut ale Google, sugereaza ca, pentru cineva aflat de partea liberal a gardului, ar putea fi o idee interesanta, de exemplu, sa faca note pe marginea unei carti de Ann Coulter (scriitoare si comentatoare conservatoare americana, cunoscuta pentru sarcasmul sau – n.r.), furnizand linkuri spre ipoteze opuse pentru fiecare punct al discutiei despre care cel care face adaugiri crede ca sunt inexacte. Astfel de comentarii, sustinute si actualizate de oricine vrea sa se amestece, pot fi incluse in carte, daca autorul decide asta. (Asa ceva ar face-o probabil pe Ann Coulter foarte fericita – ar trebui sa-i cumparati cartea pentru a parcurge litania de contraargumente).

Va rezista fortareata?
Astfel de idei sunt un blestem pentru traditionalisti. In mai 2006, romancierul John Updike, consternat la citirea articolului lui Kelly („un scenariu destul de macabru“), a decis sa vorbeasca in numele lor. Luand cuvantul in cadrul unei conventii a vanzatorilor de carte, el a vorbit despre „cartea tiparita, legata si platita“ ca despre un ideal, manifestandu-si ingrijorarea ca cititorii si scriitorii au „o abordare contra curentului, de hermiti aroganti care refuza sa iasa la joaca sub soarele electric al satului post-Gutenberg“. (De fapt, studiile arata ca utilizatorii de Internet citesc mai multe carti decat cei care nu intra pe web).
In acelasi timp, a spus ca „muchiile“ cartii traditionale nu trebuie stricate. In opinia sa, legaturile care tin impreuna paginile nu sunt doar coperti, ci ziduri de protectie, iar oamenii cu scaun la cap ar trebui „sa apere fortareata“.
Fortareata va rezista, desigur, multa vreme. Teribila tehnologie a cartilor originale – si dragostea noastra pentru ele – le va face sa ramana vitale pentru multi ani de-acum inainte. Dar nimic nu dureaza pentru totdeauna. Bill Hill de la Microsoft are o partitura care infatiseaza, pene rasuflate, intregul proces consumator de energie si resurse prin care producem acum carti. Taiem copacii, ii transportam in fabrici, ii transformam intr-o masa vegetala pisata, pe care o ducem la o alta fabrica, unde aceasta e transformata in straturi, dupa care transportam straturile la o alta fabrica unde sunt marcate, apoi taiate si legate – si ceea ce rezulta e trimis, in cele din urma, la adrese din toata lumea. „Chiar credeti ca o sa facem asta si peste 50 de ani?“, intreaba el.
Raspunsul: probabil ca nu. De aceea Kindle conteaza. „Acesta este cel mai important lucru pe care l-am facut vreodata“, spune Jeff Bezos. „Este atat de ambitios sa iei ceva atat de evoluat cum este cartea si sa il imbunatatesti... Si poate chiar sa schimbi felul in care oamenii citesc“. Cel putin atat timp cat bateriile sunt incarcate.

---

Kindle, cateva cifre

„Cartile sunt ultimul bastion analogic“, spune Jeff Bezos, CEO-ul Amazon.com. Bastion pe care spera sa-l cucereasca prin noul dispozitiv de citire a cartilor electronice, Kindle, lansat saptamana trecuta de gigantul american din domeniul comertului electronic.

399 $ Pretul la care poate fi achizitionat Kindle, dispozitivul de citit e-carti al Amazon;

292 g Greutatea dispozitivului, care, spre deosebire de un laptop, nu se incalzeste si nici nu emite sunete deranjante;

256 MB Memoria interna a Kindle, pe care se pot stoca 200 de carti in format electronic. La acestea se pot adauga alte cateva sute pe carduri de memorie;

6 inchi Diagonala dispozitivului

9,99 $ Pretul la care poate fi descarcata o carte electronica ce poate fi citita cu ajutorul Kindle; deocamdata, cititorii pot alege din cele 88.000 de titluri puse la dispozitie de Amazon.com;

30 de ore „Autonomia“ de citire a Kindle la o singura incarcare (ce dureaza doua ore).

---

Un site de miliarde

Infiintat in 1994 de Jeff Bezos ca un magazin online de carti, Amazon.com se pregateste sa detroneze, cu ajutorul tehnologiei, suprematia uneia dintre cele mai avansate realizari ale omenirii: cartea.

10,7 mld. $ Veniturile inregistrate de cel mai mare retailer web din lume, Amazon.com, in 2006;

80 mil. $ Profitul net al Amazon din al treilea trimestru al acestui an, in crestere cu 300% fata de perioada similara a anului precedent;

14,6 mld. $ Estimarile financiare ale Amazon privind veniturile din acest an;

250.000 Numarul de carti disponibile prin programul de cautare Search Inside The Book;

50 mil. Numarul de vizitatori americani pe care pagina Amazon.com ii inregistreaza zilnic, potrivit site-ului de masurare a audientei pe Internet Compete.com.