Home»Comentarii » Obama si alegerile

Obama si alegerile

2008-01-22 12:00  Money Express

de

Spre deosebire de Franta sau America Latina, in Statele Unite revolutiile sunt pasnice; ele nu se duc pe baricade, ci la urne, nu cu bombe sau gloante, ci cu voturi si cuvinte (adesea cu sloganuri, e drept). In lumea politica din Statele Unite, Barak Obama a generat – intr-un moment dificil, de incertitudine economica, de dezbinari si dispute politice interne si de ostilitate din exterior, din pricina razboiului din Irak – un val de mare entuziasm si speranta, mai ales in randul alegatorilor independenti si al tinerilor, in care regasim, in mod curios, reminiscente din acea mobilizare in favoarea drepturilor omului si a integrarii rasiale, desavarsita de Martin Luther King, si din impactul provocat in viata politica de aparitia lui John Kennedy cu mesajul lui idealist de infaptuire a progresului si a schimbarilor in societate numai prin reforme.

Victoria lui Obama a fost categorica in Iowa, iar in New Hampshire a pierdut la o diferenta de doar cateva mii de voturi in fata lui Hillary Clinton, franand deodata si aproape clatinand din temelii ceea ce parea inevitabila nominalizarea senatorului la candidatura democratilor, minutios pregatita de-a lungul anilor cu investitii astronomice si cu sustinerea nemijlocita a partidului. Dar la adunarile din Iowa s-a vazut in mod evident ca ostilitatea trezita de doamna Clinton chiar si in randul democratilor este aproape la fel de mare ca si cea din randul republicanilor: alegatorii candidatilor democrati care n-au atins in adunari acel minim 15% necesar au preferat intr-un procent de 3 la 1 sa-l sprijine pe Obama in locul lui Hillary.

In New Hampshire, creatorii de imagini au pus la cale un scenariu spre a demonstra ca senatorul Clinton nu este asa cum pare – o fiinta rece si avida de putere – si au facut-o sa verse cateva lacrimi intr-o cafenea, in fata camerelor de filmat, in timp ce bolborosea ca soarta Statelor Unite este pentru ea „ceva profund si personal“, iar lacrimile astea si smiorcaiala se pare ca i-au adus cele trei sau patru mii de voturi feminine care au salvat-o de la infrangere. Dar cine a urmarit atent felul in care s-au desfasurat aceste alegeri primare a inteles: forta dominanta in aceasta prima faza a alegerilor este Barak Obama, cu candidatura lui improvizata cu nu mai cateva luni in urma, cu o sustinere ne spectaculoasa din partea partidului, care a reusit sa se impuna in plan national cu multa eficienta gratie mobilizarii masive a tinerilor studenti si a independentilor, indiferent de rase, credinte si traditii, cuceriti cu totii de carisma personala si de mesajul idealist si sincer al senatorului Obama. De indata ce s-au sfarsit alegerile primare din New Hampshire, unul dintre cele mai influente sindicate, cu lucratorii din spalatorii, din hoteluri si cazinouri din Statele Unite, The Unite Here – cu jumatate de milion de membri –, s-a decis sa-i sprijine candidatura. Discursul lui Obama a convins: pe 8 ianuarie, la miezul noptii, a adresat multumiri sustinatorilor sai pentru activitatea depusa in New Hampshire si a abordat cu curaj tema spinoasa referitoare la razboiul din Irak, afirmand inca o data ca trupele trebuie sa se intoarca acasa cat mai repede. Dar mai ales a facut un nou apel la unire: de pasind deosebirile de partid, etnice sau religioase, trebuie dusa pana la capat lupta impotriva saraciei, a crizei economice si a terorismului, sprijinind asigurarea medicala universala si aparand mediul inconjurator. Obama evita cliseele si truismele discursurilor politice, transmite convingere, prospetime, emotie si acea ingenuitate care devine adesea obiectul batjocurii celor care considera ca „visul american“ e, asemenea lacrimilor si smiorcaielilor doamnei Clinton, o facatura a creatorilor de publicitate.

Dar nu e asa. Exista un „vis american“ care sta chiar la baza crearii Satelor Unite; o tara a libertatii, a muncii, a indivizilor suverani, nu a castelor, unde legile si morala se confunda spre a garanta binele comun intr-o convietuire diversa si o permanenta stimulare a initiativei si creati - vitatii cetateanului. Acest vis a avut parte si de fisuri si traume, dar a revenit de fiecare data, el stand la baza marilor infaptuiri din istoria americana, a prodigioasei dezvoltari stiintifice si industriale, a primirii si integrarii a zeci de milioane de imigranti din toate traditiile si culturile, a reformismului liberal, profund inradacinat in societate, a campaniei in favoarea drepturilor civile, a luptei impotriva fascismului si a nazismului in cele doua razboaie mondiale si a sprijinirii lumii occidentale in fata pericolului totalitarist in anii Razboiului Rece. Ceva din toate acestea se regaseste in figura acestui tanar, fiul unui african si al unei femei albe din Kansas de origine nordica, ce gratie talentului sau a studiat la cea mai buna universitate din Statele Unite, la fel si Michelle, sotia lui – Harvard –, iar dupa o pregatire exceptionala, in loc sa se imbogateasca intr-un mare cabinet de avocatura din New York sau in conducerea unei multinationale, a preferat sa se ingroape zece ani in cartierele cele mai mizerabile din Chicago, organizandu-i pe marginalizati si pe someri si oferindu-le oportunitati politice si culturale care sa le permita sa scape de saracie.

Senatorul Obama este primul conducator de culoare din Statele Unite care a reusit sa ajunga deopotriva la inimile albilor, negrilor si hispanicilor, cu un discurs in care nu face niciodata trimitere la conditia lui rasiala. Atat victimizarea, cat si rasismul inversat stralucesc prin absenta in interviurile lui, devenind aproape o constanta predica depasirii barierelor artificiale – pe care le ridica de obicei ideologiile, rasialismul „filosofie care nu implica neaparat ideea de superioritate a unei rase fata de alta“ (care nu trebuie confundat cu rasismul, desi e contaminat de acesta), feminismul si ecologismul – prin notiuni superioare de libertate, justitie, legalitate si oportunitati, educatie si securitate pentru toti, fara exceptie. Sunt idei simple si generale, fara indoiala, dar care au emotionat milioane de americani – reamintindu-le brusc ca politica poate fi un lucru mai generos si mai sincer decat versiunea oferita de politicienii de profesie – fiindca cel care le promoveaza le si sustine prin propriul exemplu, straduindu-se sa le transpuna in realitate.

Pe de alta parte, persoana lui atrage in mod deosebit prin sinceritatea nechibzuita cu care si-a dezaluit viata, in autobiografie si in campania electorala. Comentatorii de la CNN afirmau cu o seara in urma: clanul Clinton si-a pregatit o campanie de razboi murdar si devastator impotriva lui Obama. Dar oare de ce pacate usoare sau mortale l-ar mai putea acuza, pacate pe care el sa nu le fi recunoscut deja, luand-o inaintea detractorilor sai? Americanii stiu prea bine cine este Obama: de unde vine el, ce a facut in viata pana acum, greselile lui – drogurile care i-au marcat generatia, de pilda – si in balanta se pare ca atarna lucrurile pozitive. De aceea s-au si mobilizat in felul acesta, facand posibil un vis care cu numai cateva luni in urma parea irealizabil.

Dupa cele intamplate in Iowa si in New Hampshire, cu exceptia vreunei tragedii greu de prevazut – un atentat terorist, de exemplu –, sansa ca Barak Obama sa devina primul presedinte negru al Statelor Unite nu mai este o iluzie, ci o posibilitate foarte realista.