Home»Cover Story » COVER STORY - La storia di Luca Anversa

COVER STORY - La storia di Luca Anversa

2008-04-29 12:00  Money Express

de ,

Nu-i plac fondurile de investitii. Nu-i plac, in acelasi timp, nici creditele bancare. Iata doua chestiuni de gust care l-au facut pe Luca Anversa, un arhitect de 41 de ani care a parasit Italia pentru a face afaceri in Alba Iulia, sa aleaga calea bursei. O miscare curajoasa pentru producatorul de materiale de constructii Pomponio – un nume pe care „in urma cu vreo doua mii de ani“, spune Anversa, l-a purtat un soldat roman pe care razboaiele il adusesera in Apulum (azi Alba Iulia), unde s-a apucat de facut caramizi.

OFERTE&OFERTE. Compania fondata in anul 2000 de arhitectul italian, venit prima data in Romania in anii ’90 ca supervizor pentru grupul Frati, are nevoie de bani pentru a nu pierde oportunitati, deci pentru a-si finanta dezvoltarea. Iar oportunitati sunt din plin in aceasta perioada – dovada ca fondurile de investitii care nu-i plac arhitectului italian asalteaza firmele de materiale de constructii. Multe refuza sa vanda, dar sunt si contraexemple. Nu mai departe de inceputul lunii aprilie Enterprise Investors a semnat un acord de preluare integrala contra a 53 mil. euro – prin intermediul Macon Deva, companie pe care o cumparase in 2006 –, a producatorul oradean Simcor.

Nici Pomponio, care a avut anul trecut afaceri de 27,7 milioane de euro, nu duce lipsa de oferte. Compania a fost curtata nu doar de fonduri de investitii, ci si de investitori strategici, pe care insa arhitectul italian i-a refuzat sistematic. „Ofertele au fost bune – cea mai buna a fost cea a unei firme din Italia care a vrut sa preia businessul nostru in urma cu doi ani, dar nu mi s-a parut ca ar fi cazul sa vand“, povesteste omul de afaceri intr-o romana cu accent ardelenesc, invatata dupa ureche de la angajatii sai.

AFACERI SI FINANTARI. Anversa nu e, totusi, un arhitect care sa fi invatat businessul de la zero. Familia i-a fost o prima scoala de afaceri – a si mostenit, de altfel, micul business imobiliar fondat de bunicul sau in urma cu 50 de ani, un amanunt biografic care ar putea explica de ce nu-i place ideea de a ceda controlul companiei, indiferent ca ar fi vorba de un investitor financiar sau de unul strategic.
Afacerea romaneasca pe care a fondat-o se dovedeste insa mult mai buna ca cea pe care a mostenit-o – iar cresterea trebuie, evident, finantata. Si, de vreme ce Anversa refuza sa vanda, ii mai raman doua variante: creditul bancar si bursa. Teoretic doua, pentru ca de fapt fondatorul Pomponio s-a ferit intotdeauna de credite. Aminteste de un singur imprumut semnificativ in derulare, si acela de 3 milioane de euro – restul investitiilor „sunt din surse proprii“. Ceea ce inseamna ca de fapt fondatorul businessului din Alba Iulia n-are decat o solutie: listarea. Bursa – e adevarat, nu cea romaneasca, ci cea italiana – ii este de altfel familiara lui Anversa. Este investitor pe piata de capital italiana, insa tine secret numele actiunilor pe care le-a cumparat pe motiv ca asta e „o chestiune privata“. Pe piata romaneasca va avea insa o alta calitate: cea de actionar majoritar al unui emitent la BVB, la mijlocul lunii mai urmand sa se desfasoare subscrierea. Adevarul este ca, desi materialele de constructii sunt un domeniu atractiv, putini analisti s-ar fi gandit ca Pomponio – un business local, putin mediatizat si de dimensiuni mici – ar putea deveni companie publica. Totusi, daca ne uitam pe lista companiilor care sunt avansate sau foarte avansate in initierea unui IPO pentru anul acesta, vom regasi tot nume low-profile. Este vorba de STK Financial Cluj, Contor Group Arad, Teraplast Bistrita, Adeplast Oradea si Casa de Bucovina Suceava. De notat ca doua dintre companiile de pe lista sunt, ca si Pomponio, din zona materialelor de constructii: e vorba de Teraplast si Adeplast. Si inca un punct comun pentru cele trei companii: notorietatea scazuta e compensata de ritmul accelerat de crestere si de profitabilitatea celor trei afaceri – adica „de fundamente“, cum le-ar placea investitorilor de pe bursa sa spuna.
Revenind la compania lui Anversa, e vorba de un business care anul trecut a crescut, in termeni de vanzari, cu 95% fata de 2006. Cat despre profit, acesta a crescut cu peste 350% in 2007 fata de anul anterior. „Nu stiu ca alta companie din Romania, din domeniul constructiilor, sa fi avut o crestere atat de mare, de la un an la altul“, comenteaza Adriana Iftime, directorul general al Patronatului Societatilor din Constructii.
Anversa a spus un „nu“ hotarat fondurilor, insa nu le va putea evita la nesfarsit. Se va intalni cu ele pe bursa. A refuzat sa le vanda o parte din companie – in care alaturi de el mai au actiuni directorul general Cosmin Limbean (5%) si cetateanul italian Alberto Tarana (10%) –, insa interesul lor pentru Pomoponio este o buna premisa pentru listare, in sensul ca o masa critica de investitori – absolut necesara pentru succesul ofertei publice – este asigurata din start. „Investitori interesati de IPO sigur vor fi fondurile de investitii; avem semnale bune si de la fonduri din strainatate si de la fonduri din Romania“, prognozeaza Anversa.

RISCURI SI CALCULE. Optimismul actualilor actionari nu exclude insa riscurile IPO-ului. Acestea tin, in primul rand, de criza financiara internationala – care a tulburat si piata de capital autohtona. Anversa se gandeste prea putin la riscuri, dorindu-si sa ajunga cat mai repede pe BVB, mai exact la categoria a doua a bursei. „Daca nu o facem noi (listarea – n.r.), o va face altcineva“, isi intareste Anversa intentiile. Optimismul sau nu exclude insa o minima precautie. Sfatuit de intermediarul prin care se va derula oferta – casa de brokeraj EFG Eurobank Securities – actionarul majoritar al Pomponio a acceptat amanarea perioadei de subscriere cu o saptamana sau doua.
Daca initial inceperea subscrierii a fost anuntata pentru 5 mai 2008, acum cel mai probabil investitorii vor putea incepe sa achizitioneze titluri Pomponio de pe la jumatatea lunii. „Vrem mai intai sa vedem cum decurge oferta Teraplast“, explica Laurentiu Floroiu, seful departamentului de trading al casei de brokeraj. Nota bene, Teraplast este un viitor emitent care provine tot din sectorul materialelor de constructii. Floroiu mai da inca un argument al amanarii: oferta ar fi fost lansata prea repede dupa vacanta de Paste.
Toate aceste calcule strategice au in spate dorinta actionarului majoritar si a intermediarului ca IPO-ul sa aiba succes. Tradus in cifre nete, succesul ofertei Pomponio ar insemna atragerea de pe bursa a 12,8 milioane de euro, prin vanzarea a 25% din actiuni. Sau poate chiar mai mult, cei implicati in tranzactie neexcluzand posibilitatea ca oferta sa le aduca peste 15 milioane de euro.
In schimbul acestor bani, italianul le promite viitorilor actionari nu doar crestere. Ci si un avantaj mult mai concret: dividende. „Vom acorda dividende in procent de 40% din castiguri“, promite Anversa – ar fi o noutate, pana acum actionarii Pomponio preferand sa reinvesteasca profiturile.
Cat despre crestere, Anversa e de parere ca aceasta este asigurata. El crede ca in Romania se vor mai construi locuinte cel putin 20 de ani de acum inainte, iar pentru asta e nevoie de materiale de constructie. „In Romania, lumea se mai casatoreste. La noi nu. Si cine intemeiaza o familie are nevoie de o casa“, argumenteaza italianul. Cat despre dezvoltarea infrastructurii, si aici premisele sunt optimiste. „In privinta infrastructurii, este nevoie de 10-15 ani sa se construiasca tot ce lipseste; pentru ca lipsesc strazile si autostrazile, lipsesc aeroporturile, lipsesc strazile in ora se, calea ferata, lipsesc scolile, tot, tot...“, enumera Anversa.

LISTA DE PROIECTE. Apropo de potentialul constructiilor in Romania, Anversa se gandeste sa beneficieze de el din cel putin trei perspective: una ar fi fabricarea propriu-zisa de materiale de constructii, iar a doua cea a serviciilor de constructii in sine. In plus, Pomponio are si activitate de dezvoltare imobiliara. Acesta ar fi, de fapt, si tabloul sumar al domeniilor in care italianul are de facut investitii, pe care de altfel intentioneaza sa si le finanteze din IPO.
In imobiliare, de pilda, Pomponio are in derulare sau in plan trei investitii a caror valoare totala ar urma sa fie de circa 30 mil. euro – este vorba de complexe de blocuri sau case construite in Alba Iulia si Sebes. Un prim proiect de blocuri este deja vandut, iar un altul – la Sebes – este aproape de finalizare. „Pana la sfarsitul anului o gatam si o predam“ – spune el, ardeleneste. Cat despre al treilea proiect (cel mai mare, o investitie de circa 22 mil. euro), acesta este in faza de avizare.
Anul acesta isi va concentra insa investitiile in zona materialelor de constructii, afacerea in jurul careia graviteaza intregul business Pomponio. In baza unui joint-venture cu o companie italiana, Pomponio investeste 2,5 mil. euro intr-o fabrica de structuri metalice. Scurt recurs la istorie: firma lui Anversa a inceput sa produca materiale de constructie de nevoie; in 2000, cand si-a inceput activitatea ca antreprenor general, era nemultumit de lipsa de promptitudine a furnizorilor, asa ca s-a apucat sa produca el insusi.
Pomponio are si o divizie de constructii – multumita careia a obtinut nu doar contracte, ci si membri in board. Printre altele, compania a construit o fabrica pentru producatorul de lactate Albalact. Dupa aceasta colaborare, Luca Anversa l-a cooptat pe Raul Ciurtin, actionarul principal al Albalact, in Consiliul de Administratie al Pomponio. „Atunci am intemeiat o relatie buna de colaborare, astfel ca, dupa finalizarea proiectului, Luca mi-a facut propunerea de a intra in Consiliul de Administratie, iar eu am acceptat“, isi aminteste Raul Ciurtin.
Pe lista de proiecte figureaza si agricultura. In 2003, Luca Anversa a cumparat 250 de hectare de teren agricol la 10 km de Alba Iulia pe care a cultivat porumb si floarea soarelui – Anversa cifreaza investitia la 500.000 de euro, „practic valoarea terenurilor“. A iesit in pierdere – nu din cauza secetei, ci pentru ca nu a investit in utilaje agricole, spune el. Acum va repara greseala – spune ca va investi 1 mil. euro si ca, in plus, va incerca sa acceseze fonduri europene. Spera chiar ca anul acesta sa obtina profit din agricultura, mai ales ca preturile produselor sunt in continua crestere. „Romania e o tara care nu produce nimic, acesta este adevarul“, spune actionarul majoritar de la Pomponio, „lapte nu produce, carne nu produce, furaje si cereale nu mai produce – si nici din punct de vedere industrial nu produce practic nimic“. Dar va produce la un moment dat – pe asta si mizeaza arhitectul italian.
Pe scurt, decizia lui Luca Anversa de a schimba Italia pe Alba Iulia si arhitectura pe afaceri s-a dovedit una inspirata. In opt ani, a investit aici circa 15 mil. euro si a cladit un business gata de listare, cu o cifra de afaceri care ar trebui sa ajunga anul acesta la 36 mil. euro. De cateva ori mai mult, deci, decat face mica afacere de familie – 5-8 mil. euro anual – mostenita de la bunicul sau.

---

Povestea lui Anversa

Venirea in Romania l-a metamorfozat pe Luca Anversa din arhitect in businessman cu investitii in domeniul materialelor de constructii.

1) PRIMUL CONTACT. In decembrie 1997, cand a venit pentru prima data in Romania, tanarul arhitect Luca Anversa nu se gandea nici o clipa ca va ramane aici sa faca afaceri. Motivul venirii sale la Alba Iulia a fost urmarirea constructiei unui proiect realizat de firma sa pentru un investitor italian. „Eram supervizor pentru grupul italian Frati, care construia atunci in Alba trei fabrici – una de produse din metal, una de prelucrare a lemnului si una de productie chimica“, povesteste Luca Anversa.

2) START-UP. La trei ani dupa prima venire in Romania, Luca Anversa a fondat la Alba Iulia compania Pomponio – care in prima faza avea activitate de antreprenor general. La inceput, clientii sai erau doar companii straine care construiau in zona fabrici sau unitati de productie. Primele lucrari: platforma industriala Holzindustrie Schweighofer Sebes, Roseyarns Bistrita, MDF Sebes, Ciatti HT, Grande Arredo.

3) DOAR MANAGEMENT. Pentru aceste prime lucrari, Anversa nu a fost nevoit sa faca investitii importante intrucat activitatea sa era una de management. „Am venit din Italia, unde sistemul este diferit – intentia a fost sa investim in management si nu in echipamente, masini si tot restul“. Insa imediat si-a dat seama ca sistemul de lucru din Italia nu se potrivea cu realitatile din Romania, principala problema fiind lipsa de promptitudine in livrari a furnizorilor de materiale de constructii. „La noi (in Italia – n.r.) stateau furnizorii afara la poarta, iar aici nu gaseai nimic. Stateai zile in sir dupa ceva ce aveai nevoie, iar in Italia era asa de natural si logic sa primesti orice dupa trei minute“, povesteste Anversa. Iata motivul pentru care in 2002 a decis sa investeasca in fabrici de materiale de constructii.

4) SI PRODUCTIE. In 2002 a preluat prima statie de sortare (folosita pentru prepararea betoanelor), iar un an mai tarziu a inceput productia de beton si, ulterior, a investit si in fabrici de prefabricate. Cu alte cuvinte, Anversa a inceput sa-si produca singur materialele de care avea nevoie in procesul de constructie. Acest domeniu nu ii era cu totul necunoscut, pentru ca familia sa detine un business imobiliar fondat de bunicul sau in urma cu peste 50 de ani.

5) LECTIE DE FAMILIE. In afara de know-how imobiliar, Anversa a mai invatat in familie si lectia ciclurilor unui business cu suisuri si coborasuri. „Cand eram copil, in casa se vorbea ca se inchide afacerea, ca nu mai merg imobiliarele“, povesteste Anversa – acum in varsta de 41 de ani. Insa tatal sau a redresat afacerea, trecand de la constructia de apartamente pentru clasa medie la apartamente de lux. „Acum construim in special in Toscana, unde metrul patrat se vinde si cu 15.000 de euro“, exemplifica omul de afaceri italian.

6) POMPONIO UBER ALLES. Acum, Anversa nu aloca prea mult timp afacerii din Italia – aceasta avand administrare proprie. In plus, businessul din Romania este mai solicitant si mai profitabil. De altfel, afacerea sa din Romania a depasit cu mult businessul mostenit de la familie. In vreme ce Pomponio va avea anul acesta venituri de peste 30 mil. euro, afacerea imobiliara din Italia aduce anual circa 5 mil. euro – in anii cei mai buni aceasta ajungand la un maxim de 8 mil. euro.

---

Info pentru investitori

In cadrul ofertei publice – intermediata de casa de brokeraj EFG Eurobank Securities – Pomponio va vinde 25% din actiuni, iar actualii proprietari cred ca pot obtine peste 15 mil. euro din IPO.

1) MARI SI MICI. Cea mai mare parte din oferta (60% din actiuni) va fi destinata investitorilor mari – cei care fac subscrieri de peste 350.000 de lei (97.000 de euro). Micilor investitori – cei care subscriu sume inferioare acestui prag – le revine 30% din oferta.

2) PRIVILEGIATI. Pentru partenerii de afaceri, emitentul a rezervat o transa preferentiala, reprezentand 10% din actiuni.

3) SUBSCRIEREA. Anuntata pentru perioada 5-16 mai, perioada de subscriere (anterioara tranzactionarii propriu-zise pe bursa) a fost amanata cu o saptamana sau doua. Motivul: intermediarul ofertei asteapta intrarea la tranzactionare a drepturilor de alocare ale unui nou emitent, Teraplast. Drepturile de alocare – pe care le vor avea, de altfel, si investitorii in Pomponio – le permit participantilor la subscriere sa tranzactioneze actiunile si inainte de iesirea pe bursa. In cazul Pomponio, intre subscriere si IPO va exista un interval de circa doua luni.

4) DESPRE VALORI. Pentru cele 14,6 milioane de actiuni emsie prin oferta, actionarii Pomponio urmaresc sa atraga 12,8 mil. euro, insa cred ca de fapt valoarea ofertei s-ar putea ridica la peste 15 mil. euro.

---

 

 

Cifrele Pomponio

Livrarile catre companii straine au fost cele care au determinat, in perioada 2000-2004, cresterea companiei, care incepand cu 2005 a inceput sa lucreze si cu investitori locali.