Obamania, Obamaeconomia

• Foto

Dan Suciu

Sunt anumite momente in istorie cand apar schimbari radicale. Pentru SUA un asemenea moment este 4 noiembrie 2008, pentru ca vechiul stil de politica reprezentat de presedintele Bush a ajuns sa nu mai fie acceptat. A ajuns de neacceptat din cauza unei arogante razboinice, a unui stil abrupt si obtuz, a unor greseli pentru care nu au platit faptasii si a unei demodate perspective politice si de comunicare de care nu a putut scapa nici candidatul republican John McCain.

Acestea sunt elemente care au devastat politica americana, chiar daca peste 70% dintre votanti spuneau ca marile chestiuni economice sunt prima lor preocupare si nu celelalte evaluari legate de presedintele Bush. Dar criza economica, oricat i-ar fi reprosata lui Bush, nu e decat inca un factor – mai degraba conjunctural si nu fundamental – al revolutiei americane din aceste zile. Si asta nu pentru ca problema nu ar fi grava. Dimpotriva, gravitatea ei este pe masura dezgustului pe care inamicii lui Bush l-au aratat presedintelui in ceea ce priveste intreaga lui conceptie despre lume.

Acum un an, revolutia ar fi trebuit sa aiba acelasi rezultat, pentru ca politica americana era la fel de mult la ananghie, dar economia nu se lovea de stancile ascutite care pur si simplu o distrug in aceste zile.

Toata aceasta poveste este, desigur, coerenta cu programul lui Obama, dar, privit atent, programul nu are nimic revolutionar in abordarile lui, asa cum are spiritul de innoire pe care noul presedinte cu siguranta il aduce in decizia politica. Pe scurt, daca Obamania va aduce o revolutie in politica americana, in abordarea problemelor de razboi si pace sau in spiritul colaborarii internationale, Obamaeconomia risca sa stea impotriva tuturor acestor mari schimbari, daca va fi aplicata cu rigoare. Obamaeconomia aduce, desigur, mai mult interventionism, dar acesta este spiritul vremurilor. Achizitiile de active toxice, de salvare a institutiilor financiare, au deschis larg usa unor asemenea decizii. Obama vine si cu propria contributie. Si nu politica de impozitare e in discutie aici, desi intr-o perioada cand mari companii americane – cum sunt cele din industria auto – beneficiaza de ajutor de stat de miliarde de dolari, cerut insistent de democrati, alte companii mari vor avea parte de o crestere a impozitarii. Asta pentru ca, avand in vedere deficitul urias de peste 400 mld. dolari (fara programul Paulson) si intentiile lui Obama de a lansa un program de sanatate publica, banii trebuie luati de undeva.

Asemenea decizii, daca vor continua, vor deranja enorm mersul pietei si vor accentua caracterul discretionar al interventiilor. Odata cu acestea, Obama a promis ca va aduce reguli pe Wall Street, mai multa supraveghere mai ales in privinta entitatilor care deja au fost sprijinite de rezervele federale. Poate ca aceasta decizie era inevitabila dupa furtuna din aceasta toamna si esecul autoregularizarii pietei financiare. Dar Obamaeconomia aduce o interventie aici – regularizarea anarhiei financiare – si, pe aceeasi usa, protectionism, pentru ca astea merg impreuna in strategia de sustinere a economiei americane prin orice mijloace, cu toate puterile. Barack Obama a spus mereu ca accepta comertul liber doar in masura in care nu afecteaza locurile de munca ale muncitorilor americani. Istoricul lui de vot arata ca a respins acordurile de comert liber in Senat, votand in linia partidului.

Mergand pe aceasta linie, venind cu ajutoare de stat in conditii bugetare dramatice pentru SUA, regularizand inevitabil piata financiara, noul presedinte va ridica impozitele, chiar daca nu si celor care castiga sub celebra suma de 250.000 dolari, in conditiile in care vor urma investitii in infrastructura si servicii sociale. Daca in politica noua abordare americana sustinuta prin rationalitatea si carisma noului presedinte va aduce o revolutie, in economie aceste repere fac o contrarevolutie. Nu poti fi revolutionar in lume si reactionar acasa. Daca acestea vor fi liniile guvernarii sale, contradictia va tensiona politica si va bloca economia, iar atunci visul renascut intr-o zi de noiembrie cand lumea a privit din nou cu incredere spre marea democratie americana risca sa se spulbere inainte sa se implineasca.