Mujicul Sterligov

• Foto

Gherman Sterligov FOTO ROMPRES

Sistemul propus de Gherman Sterligov, un „centru de tranzactii de bunuri anticriza“ in sistem de barter, nu a starnit prea mult interesul mediului de afaceri rusesc. E, in realitate, o adaptare moderna a comertului privat din epoca perestroikai si este metoda prin care, la inceputul anilor ’90, Gherman Sterligov a devenit al doilea milionar oficial al Rusiei, la putin peste douazeci de ani. Adevarata stire o reprezinta, insa, revenirea in atentia publicului a poate celui mai excentric om de afaceri din Rusia. Uitati de iahturile lui Abramovici, de megapetrecerile lui Prohorov si de pasiunea extrema pentru caviar a nevestei primarului Moscovei, Elena Baturina. De aproape cinci ani, Gherman Sterligov – altadata copilul minune al afacerilor rusesti – duce o existenta de taran, la ferma sa din Nijnevasilievskoie, un catun pierdut in padurile din Rusia centrala. Corespondentul Associated Press in Rusia a realizat la inceputul acestei luni un reportaj acasa la Sterligov, material preluat pe larg in presa internationala. La fel ca si Lev Tolstoi in urma cu o suta si ceva de ani – autorul rmanului „Razboi si pace“ a renuntat spre sfarsitul vietii la toata averea sa si s-a retras la tara –, Sterligov a schimbat traiul de milionar moscovit pe viata simpla de la tara.

TANARUL MILIONAR. „Era interesant pe vremea aceea pentru ca nu aveam alt scop in viata de cat acela de deveni bogat. Si am devenit. A fost un adevarat sport“, isi aminteste Sterligov. Fiu al unor medici conectati la elita comunista, tanarul a sesizat repede oportunitatile oferite de semiliberalul sistem economic instaurat de Mihail Gorbaciov. La 22 de ani, a angajat cativa artisti care ofereau spectacole la metrou, afacere care-i aducea zilnic o valiza de maruntis. In 1991, cu sprijinul lui Artiom Tarasov, presedintele uneia dintre cele mai mari cooperative moscovite, a obtinut un credit de 2 mil. ruble de la banca Stolicini, cu care a pus bazele primei burse de marfuri private din Rusia, compania Alisa, numita asa dupa ciobanescul georgian al lui Sterligov. Comertul cu marfuri, in special cu materiale de constructie, a fost un succes inca de la inceput. Creditul a fost platit in patru luni, iar Sterligov a devenit milionar in ruble, la 24 de ani, pe vremea cand salariul mediu in Rusia era de cca. 300 de ruble lunar. „Au fost timpuri nebune. Nu existau reguli, iar contractele erau scrise de mana pe bucatele de hartie. Am devenit milionar, al doilea milionar oficial din Rusia, in doar trei saptamani“, spune fostul businessman. Alisa a fost implicata in tot soiul de afaceri, de la comertul cu prezervative pana la constructii – „ar fi mai usor sa numaram ce nu am facut, nu am vandut droguri, de exemplu“ –, si avea sa devina prima companie ruseasca ce si-a deschis birouri in New York, in Battery Park, si in City-ul londonez. Sterligov a infiintat si primul club al tinerilor oameni de afaceri din Rusia, al carui scop era „apararea intereselor oamenilor bogati“ in fata abuzurilor statului si a invidiei populatiei. Averea sa atinsese deja cateva sute de milioane de dolari la sfarsitul anilor ’90, iar familia lui traia baricadata intr-o vila din Rubliovka, cartierul moscovit al superbogatilor, pazita de 60 de fosti angajati ai trupelor speciale, de teama mafiei. Undeva, in aceasta perioada, Gherman s-a intalnit cu religia, si-a descoperit vocatia de filantrop si s-a lansat in politica. Intrebat in anul 2000 de un jurnalist ce-a facut cu milioanele sale, Sterligov a povestit ca, aflandu-se in vizita in Bourgogne, a vazut un castel ce i s-a parut extraordinar si pe care l-a cumparat pe loc. „Era un castel bun, avea o scara larga pe langa care erau aliniati lei. Nu am mai fost niciodata acolo din ziua aceea. L-am vandut in pierdere, prin telefon. Singura scuza pe care o gasesc este aceea ca eram tanar si prost“, spunea Sterligov. Pe lista achizitiilor de genul acesta se mai pot numara apartamentul din New York destinat cainelui sau si o colectie de masini foarte scumpe.

SUB PAMANT SRL. In 2002, core businessul lui Gherman Sterligov era Sterligov Brothers Coffin Company care se ocupa cu fabricarea de sicrie de lux, la preturi pornind de la 1.500 dolari. La un moment dat, pe bilboardurile din Moscova erau afise de genul „Toate drumurile duc la noi“ sau „Acesta este sicriul tau. Te asteapta“ – reclame ale companiei lui Sterligov. „Avem nevoie de promovare pentru a ne mari vanzarile. Ce e asa amuzant in asta?“, declara omul de afaceri pe marginea scandalului public starnit de campania sa de marketing, pentru care a gasit cu greu o agentie de publicitate in stare sa o faca. „Cand le-am explicat despre ce este vorba, au inceput sa bata in lemn si sa-si scuipe in san de trei ori“, povesteste Sterligov desfasurarea primului pitch al companiei. Pana la urma, campania a fost interzisa in Moscova, iar clipurile publicitare, refuzate de televiziuni.
Deja in 2002, Gherman Sterligov era celebru pentru alte cateva dintre campaniile sale „donquijotesti“, cum le-a denumit presa. „Ne Ubii“ („Nu ucide“) a fost o campanie de lupta impotriva avorturilor, oamenii lui Sterligov acoperind marile orase din Rusia cu afise morbide ce infatisau explicit ce i se intampla fatului in timpul chiuretajului. O alta preocupare extrabusiness a lui Gherman Sterligov era descoperirea bibliotecii pierdute a tarului Ivan cel Groaznic. Potrivit unor surse istorice, aceasta ar fi continut aproximativ 800 de manuscrise, printre care opere ale lui Aristofan, Cicero, Pindar, Vergilius sau Tacit, manuscrise considerate irevocabil pierdute. „Valoarea bibliotecii este colosala. In comparatie cu aceasta, valoarea activelor celor mai mari banci este neglijabila. Mai mult decat atat, biblioteca ar putea ajuta la acoperirea unor gauri importante din istoria umanitatii“, isi motiva interesul Sterligov. Evident, astfel de campanii presupun investitii majore, insa averea milionarului s-a evaporat in urma implicarii in politica.

POLITICIAN RATAT. Prima campanie electorala in care Gherman Sterligov s-a inscris a fost cea pentru ocuparea fotoliului de guvernator al provinciei Krasnodar. Omul de afaceri a candidat in 2002 din partea miscarii obscure si ultraconservatoare „Cuvant si fapta“, fondata chiar de el si inspirata din sistemul aplicat in sec. XVI de politia secreta a lui Ivan cel Groaznic. Cu o platforma electorala cu un singur obiectiv concret – demolarea sediului autoritatii guvernamentale, ridicat de comunisti in locul unei biserici demolate –, rezultatele au fost mai mult decat modeste. Anul urmator, Sterligov s-a inscris in cursa pentru primaria Moscovei, impotriva atotputernicului edil-sef Iuri Lujkov. Dupa o campanie lunga si extrem de scumpa, Gherman Sterligov s-a clasat al treilea in alegeri, cu 3,7% din voturi, fata de cele 74,8% ale lui Lujkov. Insa marele pas l-a facut in 2004, cand s-a inscris in lupta pentru presedintia Rusiei, impotriva lui Vladimir Putin. A cheltuit literalmente zeci de milioane de dolari in precampania electorala, pentru ca, la putina vreme inaintea balotajului, autoritatile electorale sa-i interzica sa participe la alegeri. Motivul? Campania discriminatorie, Sterligov promitand printre altele interzicerea avorturilor, introducerea pedepsei capitale, interzicerea purtarii pantalonilor de catre femei sau izgonirea imigrantilor si pedepsirea homosexualilor, toate chestiuni neconstitutionale chiar si in Rusia. De aici incepe capitolul rural al vietii lui Gherman Sterligov.

BUSINESS PE ULITA. Plin de datorii si lipsit de favorurile Kremlinului, Sterligov a decis sa paraseasca Moscova. „A trebuit sa-mi vand casa, nu mai spun de afaceri, birouri sau actiuni“, povesteste el. Dupa ce a parasit resedinta din Rubliovka, Sterligov si-a instalat familia intr-un cort, intr-o padure de la marginea capitalei – „era singurul loc gratuit in care puteam sta“. Cu doar 100.000 de dolari ramasi dupa achitarea datoriilor, ex-mogulul si-a ridicat o cabana din lemn la Nijnevasilievskoie, la 100 km de capitala, si face acum apologia vietii la tara, glumind pe seama oligarhilor ce au pierderi uriase in urma crizei, spunand ca el nu a pierdut nici macar o copeica. Familia sa, sotia si cinci copii cu varste cuprinse intre 18 si 2 ani si jumatate, traieste din cultivarea de legume, din cresterea animalelor si din vanzarea scaunelor in stil taranesc pe care le fabrica chiar fostul multimilionar. Cel care nu demult avea peste 2.500 de angajati are acum doi oameni ce il ajuta sa ingrijeasca animalele. Averea sa consta in 100 de oi, un cal, o vaca, pasari de curte si capre, carora li se adauga un tractor, un buldozer si o camioneta Toyota. Desi si-a schimbat complet stilul de viata, Sterligov nu a renuntat la convingerile sale. Invitata pentru un interviu, o ziarista a fost sfatuita sa vina imbracata in fusta, daca vrea sa obtina ceva. Fostul proprietar de avion privat locuieste intr-o casa fara electricitate, iar copiii sai invata rusa si matematica de la niste profesori care vin acasa la ei in schimbul unor produse agricole. Sterligov ii invata chiar el istorie, iar restul materiilor scolare „oricum erau irelevante“. „E mult mai multa libertate aici. Nu sunt dependent de nimeni“, spunea el la inceputul lunii, pentru Associated Press. In ciuda auto-izolarii, Sterligov inca poarta la centura un telefon mobil si are prieteni in zona marilor afaceristi. „Cu totii ma invidiaza. Sunt perfect constienti ca sunt prizonieri. Eu nu am pe nimeni care sa-mi dea ordine“, spune Gherman. Sotia sa, Aliona, marturiseste la randul ei ca este foarte fericita, singurul lucru care-i lipseste din viata de dinainte fiind o baie fierbinte.

INTREBAREA-CHEIE. „Daca mi s-ar spune «preia aceste cinci intreprinderi ori te impusc», as spune «impusca-ma»“, e raspunsul pe care ex-milionarul l-a dat intrebarii daca si-ar dori sa se intoarca in lumea marilor afaceri. Si totusi, Sterligov nu reuseste sa scape de mediatizare. Anul trecut, de exemplu, a ajuns iar la stiri dupa ce a fost arestat de fortele speciale timp de doua zile in Afganistan. Motivul prezentei sale acolo? Cumparase doi berbeci pentru ferma sa. De asemenea, Sterligov a propus infiintarea „Registrului Oamenilor Nebautori“, care ar putea rezolva una dintre cele mai mari probleme ale antreprenorilor, autoritatilor si familiilor din Rusia: alcoolismul. Pe scurt, „Comitete de control“, alcatuite din sotii le unor actuali sau fosti alcoolici – specialistele absolute ale depistarii alcoolismului la barbati –, ar urma sa intervieveze in treaga forta masculina din Rusia. Cei care se califica drept nebautori sau alcoolici intr-o faza incipienta, tratabili adica, ar urma sa fie inscrisi intr-o baza de date nationala – Biblia angajatorilor din Rusia. „Exista o lipsa enorma de forta de munca nebautoare, mai ales la tara. (...) Este aproape imposibil sa angajezi un lucrator bun. Viata rurala din Rusia a fost devastata de alcool“, isi explica Sterligov proiectul, care s-a bucurat de o oarecare notorietate la un moment dat. Mai nou, printre multimea de treburi obisnuite ale unui fermier, Gherman Sterligov isi permite sa faca previziuni economice, estimand ca agricultura si terenurile vor deveni noul „petrol“ al oligarhilor rusi: „Multi cauta teren si vaci acum. Metalele nu mai au nici o valoare. Vacile, oile, caprele, cerealele, uleiul de masline, mierea de albine s-au transformat in aur“.