Home»Rogozanu » Criza te invata sa spui ''Buna ziua''

Criza te invata sa spui ''Buna ziua''

2009-02-03 12:00

de

Vestitorii apocalipsei de la bursa, de prin guverne sau banci au adus, odata cu viitorul negru, o politete excesiva. E ca atunci cand oamenii vorbesc in soapta la inmormantare. Prima data mi s-a intamplat intr-un butic din colt, undeva pe Calea 13 Septembrie. Intrasem, ca de obicei, sa cumpar cateva maruntisuri, am scos banii, am platit, am salutat si ma pregateam sa ies, ignorat ca de obicei, dar din spatele casei de marcat s-a auzit slab „Buna seara“. Dupa luni de zile vanzatorul imi raspundea la salut.

Al doilea semn a venit intr-un service. De obicei, lucrurile mergeau firesc si dezastruos pentru portofelul meu. Un schimb de ulei presupunea multe alte schimbari minore cu preturi cosmice, manopera era naucitoare si cam atat. Acum lucrurile au mers putin diferit. Si, cel mai socant, pe langa reducerea substantiala la manopera, pe langa faptul ca am putut sa aleg ce vreau sa schimb, dupa ce m-am sfatuit cu mecanicul, am primit foarte multi de „Buna ziua, va rog“ si toata garnitura aceea de mica civilizatie care iti face ziua buna si care te face sa nu te simti inselat.

Un efect al crizei ar putea fi agresivitatea crescanda pe strazi, in cartiere, oameni disperati care isi vor fi pierdut rabdarea, manifestari antistat, antireguli.

Sunt deja oameni care au prezis asta. Si va recomand lecturi apocaliptice, pentru ca o frica bine cultivata e mai buna decat o frica nefilozofica (Paul Auster e maestrul distrugerii sociale in „tara ultimelor lucruri“). Pana atunci insa, acum, cand foarte multi se simt in prag de concediere sau au ajuns deja acasa, traim intr-un soi de ochi al ciclonului. O liniste stranie si confuza ne domina vietile. Nu stim exact cat de mare e haul, daca se anunta un dezastru personal sau universal, daca profetii crizei au dreptate cand prezic ca totul va fi altfel, ca vechile valori economice se vor narui. In Romania, o schimbare deja s-a produs. Orasul cu dezvoltare salbatica, Bucurestiul isteric plin de disperati dupa castig si dupa putere, Bucurestiul care dispretuia orice norma de politete, care promova sanatosul slogan „calca-ti concurentul si aproapele in picioare“, Bucurestiul insusi se clatina, si in urechi ni se aude un zumzet de „Buna ziua“ si „Multumesc“. Vedem poate astfel originile politetii in civilizatiile mult invidiate din Vest.

Vorbeam cu un prieten despre puterea de lamentatie incredibila a romanilor. Si despre imaginea idilica despre Vest pe care ne-am facut-o in zeci de ani, cuibariti in spatele unei cortine de fier uneori protectoare. In 50 de ani de comunism am avut teroare, nesiguranta, frustrari cu miile, dar foarte multi cetateni romani au pierdut simtul apocalipsei individuale. Multi ne-am mirat sa gasim in America sau in Vest, in general, un soi de buna-crestere fundamentala (ma rog, cu exceptiile de rigoare), ne-am minunat de acel „ce mai faci“ american omniprezent. Ei bine, am uitat prin cate crize, prin cate momente de incertitudine au trecut multi dintre acei oameni. Frica de viitor a avut si acolo urmarile ei. La noi a fost perpetuata frica in grup, la ei totul a avut insemnatate concreta, individuala. Ei au invatat acum sute de ani acea politete de frica. Nu e vorba doar de cei 7 ani de acasa. E vorba de anii de angoasa in care salutul devine si semn al suspiciunii, si semn al solidaritatii. Romanii invata abia acum politetea angoasata a pietei libere. Spectrul pierderii jobului le aduce un zambet fortat pe buze si, mai ales, salutul bun pentru ademenit clientii. Dintr-o data realizam ca trebuie sa ne agatam disperat de un loc de munca pe care nu dadeam prea multi bani.

In Letonia, dupa o crestere economica fulminanta, au loc batai in plina strada. Scenariul se repeta in multe alte tari in care protestul brut nu s-a demonetizat in halul in care s-a intamplat la noi. Cum spuneam, revolta cetateanului roman a luat, deocamdata, forma unei politeti angoasate fata de job, fata de clienti, fata de cei din jur. Este un semn bun. Mai ales ca mi se intampla des sa ajung acasa prost dispus doar pentru ca salutasem in dreapta si in stanga oameni absolut indiferenti. Este un semn rau ca am inceput sa invatam sa convietuim ceva mai eficient doar pentru ca ne simtim amenintati. Dar, ca sa fiu apocaliptic pana la capat, mi-e si mai teama ca aceasta politete nu e decat o etapa intermediara. Pana atunci, ca sa perpetuez politetea patologica, va salut si va multumesc ca cititi aceasta pagina.