Home»IT&C » Dragostea dupa Second Life

Dragostea dupa Second Life

2009-05-05 12:00  Money Express

de Jessica Bennett

Rhonda Lillie se joaca cu micuta camera video de pe computerul ei, indreptandu-i lentila catre fata ei zambitoare si parul blond, carliontat. Isi va petrece urmatoarele patru ore aici, la biroul de lemn din casa parintilor ei din Oxnard, California. “Hei, iubi”, spune ea, cu privirea fixata pe camera. Pe ecran, logodnicul ei, Paul Hawkins, ii raspunde cu un zambet incurcat – i se vad doar tricoul si ghetele negre cu care e incaltat. Cuplul discuta despre cum si-au petrecut ziua, in timp ce copiii adolescenti ai lui Hawkins se joaca pe computer, in spatele lui. Ea s-a trezit cu o durere de cap puternica si din cauza asta a lipsit de la cursul de sociologie de dimineata. El glumeste despre puiul pe care l-a pregatit pentru cina dupa o reteta indiana: l-a mancat pe tot si – se bate usor pe stomac – incepe sa se vada. Lillie chicoteste. “Amandoi am luat in greutate de cand am inceput sa ne vedem”, spune ea.

RESPIRATIA IN SOMN. Lillie si Hawkins s-au intalnit in urma cu patru ani in dreptul unei cascade ce dadea spre o vale cu vegetatie luxurianta – genul de scena fermecatoare pe care o intalnesti numai in romanele de dragoste.

Sau in universurile virtuale sofisticate. Cei doi au dat unul peste celalalt in Second Life, lumea digitala 3D in care aproape un milion de oameni intra cu regularitate, comunicand prin reprezentari digitale ale propriei persoane sau avatare. Avatarul lui Hawkins era inalt (foarte inalt, peste doi metri), cu ochi negri si o creasta alba, impozanta. Dar atentia lui Lillie a fost captata de ghetele lui: negre, ornamentate, orbitoare. “Cele mai complexe ghete pe care le-am vazut vreodata”, spune ea. Lillie, al carei avatar e alb ca portelanul, cu par negru sau alb, in functie de dispozitie, a ramas ca lovita de trasnet. “Heart Wishbringer” (numele avatarului ei) si “Joe Stravinsky” (al lui) si-au petrecut urmatoarele trei luni impreuna online, vorbind cu orele prin serviciul de Messenger. Apoi, inainte sa se vada sau sa isi auda vocile adevarate, s-au “casatorit” in Second Life, la fel cum au facut-o alte 43.000 de cupluri, scriindu-si juramintele in timp ce avatarurile lor stateau deasupra cascadei unde s-au vazut prima data. Apoi, Heart si Joe s-au dezbracat de hainele lor digitale si au inotat in apa proaspata de dedesubt.

De atunci, cuplul a fost de nedespartit – cel putin intr-un sens. In lumea adevarata, ii despart oceane. Lillie traieste in California; Hawkins, in Tara Galilor. Ambii sunt parinti singuri. Nici unul nu are prea multi bani. Lillie, 39 de ani, e divortata, are trei copii si s-a mutat inapoi in casa parintilor anul trecut, pentru a-si putea termina colegiul. Hawkins, 43 de ani, nu e casatorit si are doi copii, inclusiv un fiu autist. In patru ani, Lillie si Hawkins s-au vazut fata in fata numai de trei ori. Viata lor de cuplu exista aproape in intregime online. In Second Life au intalniri altfel imposibile in viata reala. Zboara deasupra oraselor si aterizeaza pe acoperisuri, merg la scufundari oricand au chef. Intimitatea fizica e exclusa, dar folosesc tehnologia pentru a o mima pe cat posibil. Se tin de mana. Se saruta. Cateodata fac sex virtual (e posibil – desi ei spun ca e mai mult comic, decat erotic, sa-si priveasca avatarurile la treaba). In afara Second Life, folosesc camere web si Skype, sistemul online de chat pentru voce si video, pentru a intra in lumea celuilalt, chiar si atunci cand isi fac treburile zilnice. Noaptea isi conecteaza castile, astfel ca in somn pot auzi respiratia celuilalt.

SINCERITATEA ATRACTIEI. Amandoi stiu ca relatia lor pare ciudata – si admit ca e departe de a fi ideala. Dar cu toate gadgeturile high-tech, in spatele camerelor web si al avatarelor e o idila obisnuita – chiar daca informatica – intre doi oameni obisnuiti. Singurul lucru extraordinar al relatiei Rhondei Lillie cu Paul Hawkins e faptul ca, in orice alt moment din istorie, ar fi fost imposibila. Dar acest cuplu a gasit o modalitate de a-si scrie propria si neverosimila poveste de dragoste, o poveste ce spulbera din supozitiile legate de dorinta si intimitate in era digitala, incepand cu cea mai mare dintre ele: aceea ca dragostea incepe cu prima vedere.

Intr-un basm, toate se intampla repede. Printul si Cenusareasa s-au privit, au iesit scantei, si cateva pagini mai tarziu traiau fericiti pana la adanci batraneti. Simturile primeaza si in lumea reala. In termeni evolutionali, suntem atrasi de frumusete, fertilitate si putere. Dar ce se intampla daca printul traieste pe un taram foarte, foarte, foarte indepartat? Tehnologiile ca Second Life ne permit sa regandim ce inseamna cu adevarat a fi “impreuna”. Inverseaza legile atractiei, impingandu-ne intr-o zona in care dorinta poate fi mai abstracta decat dorinta fizica pura si in care intimitatea nu incepe cu o atingere din partea partenerului, ci cu lucrurile care, de obicei, vin mai tarziu – sinceritatea emotionala, care se obtine uneori dupa ani si ani.

PROXIMITATE DE IMPACT. Lillie si Hawkins spun ca si-au impartasit lucruri despre care nu vorbisera cu nimeni altcineva si ca asta e cea mai adanca legatura pe care a simtit-o fiecare dintre ei. Cu siguranta ca asta e si un efect al detasarii lor; iar daca s-ar fi intalnit si in viata reala, poate ca acest lucru nu ar mai fi fost posibil. Intr-un studiu realizat in randul gamerilor cu relatii online, 60% au spus ca nu cred ca relatiile lor s-ar fi petrecut in viata reala, din cauza unor caracteristici fizice care i-ar fi indepartat. “Primii analisti ai Internetului au crezut ca e imposibil sa stabilesti relatii pe net, pentru ca oamenii nu au proximitatea fizica necesara”, spune Julie Albright, sociolog la Universitatea Californiei de Sud. “Dar noi chiar am intors pe dos aceasta teorie”.

Ceea ce are sens: a ajunge sa cunosti treptat pe cineva, cu rabdare si atentie, pare mult mai sanatos decat o propunere facuta intr-un bar. Sunt inca o multime de oameni care considera Internetul rece si pervers, dar pe masura ce generatii succesive devin mai conectate, incepe sa-si faca loc o alta perceptie a acestui univers, simtit drept ceva cald si uman, un adevarat instrument de implinire sufleteasca. Gartner Research a estimat ca, pana in 2011, patru din cinci oameni prezenti online – intre 1,6–2 miliarde de utilizatori de Internet – vor fi experimentat deja un mediu virtual precum Second Life.

Potrivit unui studiu Pew din 2006, unu din zece internauti cauta deja dragostea online, iar 15% din adultii americani spun ca stiu pe cineva care s-a casatorit sau are o relatie serioasa cu o persoana cunoscuta online. In Statele Unite exista 800 de site-uri pentru intalniri, ce alearga dupa veniturile unei industrii care, potrivit Jupiter Research, e estimata la 1,9 miliarde de dolari pana in 2012. “Internetul are o capacitate uimitoare de a le permite oamenilor sa aleaga singuri – sa gaseasca si sa ia legatura cu cei similari lor”, spune profesorul de drept Cass Sunstein de la Harvard, care a scris si despre politica in era informatiei. “Acest lucru va avea un impact asupra felului in care oamenii se curteaza si se intalnesc, dincolo de orice am vazut pana acum”.

SECRETE MARTURISITE. Inainte sa se cunoasca in Second Life, nici Lillie, nici Hawkins nu mai avusesera intalniri pe Internet. Nu fusesera dependenti de jocurile video. Nu erau nici macar mari internauti. Si nici unul dintre ei nu cauta dragostea; de fapt, amandoi erau implicati in relatii atunci cand s-au cunoscut. Dar pe masura ce universul lor s-a extins fara limite in mediul online, peretii vietilor lor reale pareau sa se apropie de ei. Hawkins isi petrece mare parte din zile inchis in casa, ingrijindu-si fiul autist, Judge, de 17 de ani. Calatoriile lungi sunt excluse, pentru ca Judge incepe sa se ingrijoreze ca tatal sau nu va mai veni acasa. (De cand s-a intors dintr-o calatorie de trei saptamani in care a vazut-o pe Lillie, in urma cu un an – a doua lor intalnire –, Judge il intreaba saptamanal daca il va parasi din nou.) Dar in 2001, cand Second Life era in stadiu incipient, Paul Hawkins a citit un articol despre potentialul sau creativ. “A fost un mod de a scapa de plictiseala”, spune el.

Pana la aparitia lui Hawkins, in 2005, Lillie nu a avut noroc la barbati. Fostul ei sot – tatal fiicelor ei, de 12, 15 si 18 ani – traieste in Utah si familia s-a mutat in Pennsylvania rurala cu prietenul lui Lillie, la cativa ani dupa divortul ei. Dar Lillie nu a putut gasi un loc de munca. Era singura si plictisita, iar relatia ei nu mai mergea. Asa ca a inceput sa intre in Second Life, ca o modalitate de a tine legatura cu un prieten de acasa. “Aveam nevoie de cineva cu care sa vorbesc si nu imi puteam permite sa dau telefoane de mare distanta in fiecare zi”, isi aminteste acum.

La inceput, Second Life nu a fost solutia. Hawkins il gasea ciudat; Lillie se descurca greu cu comenzile si era speriata de strainii care o abordau. Cu toate astea, cand l-a gasit pe Hawkins, a fost intrigata. A dat click pe avatarul lui pentru a se uita la profil, acolo unde utilizatorii afiseaza poze si hobbyuri. Dar scria numai: “Imi place branza”. “Mi s-a parut atat de amuzant”, spune Lillie acum. “Aveam sa aflu mai tarziu ca era un barbat foarte timid si linistit, care s-a exprimat prin avatarul sau”. Psihologii spun ca oamenii folosesc avatarurile pentru a explora laturi proprii pe care nu sunt gata sa le imparta cu lumea adevarata. Deseori, atractia e implinirea dorintelor. Hawkins are 1,70 si e chel, cu un zambet dulce si gropite, dar Joe Stravinsky – inalt, regal si gotic – e felul in care se vede pe dinauntru, spune el. “Desigur, exista oameni care intra in lumile virtuale pentru a insela, dar noi am simtit ca putem fi cu adevarat noi insine”, spune Lillie.

REALITATE NEGLIJATA. La prima lor “intalnire” oficiala, Hawkins si Lillie au petrecut 12 ore impreuna. Joe a dus-o pe Heart la un castel. A condus-o la un semineu masiv, apoi a apasat un buton secret care i-a teleportat intr-o camera mov, cu o canapea rosie uriasa. “La inceput am crezut, «O, Doamne, ma duce in barlogul lui»“, glumeste Lillie. “Dar s-a asezat, iar eu m-am intins in poala lui si am stat de vorba”.

In acea noapte, ca si in multe altele care au urmat, Lillie a adormit gandindu-se la Joe Stravinsky. Stie ca suna amuzant, dar e singurul fel in care se poate descrie pe sine: era foarte fierbinte pentru un avatar. Stiintific vorbind, nu e atat de complicat. Atractia mintala nu face distinctia intre real si virtual, asa ca e posibil sa te indragostesti de un avatar, la fel cum e posibil sa te indragostesti de ideea unei persoane, dupa cum spune Jeremy Bailenson, psiholog cognitiv ce studiaza interactiunea virtuala la Universitatea Stanford. “Felul in care simtim, felul in care suntem starniti – e acelasi lucru, real sau virtual”.

In ziua de dupa nunta lor virtuala, Hawkins si Lillie s-au vazut si s-au auzit pentru prima data, pe ecranul computerului. Vocea lui Hawkins era moale si blanda; a lui Lillie, calda si feminina. Interactiunea, spun ei, a fost imediata – dar a fost, de asemenea, si o trezire la realitate. Au mutat relatia din fantezie in realitate si brusc au trebuit sa se gandeasca la ce inseamna gestul lor. Era realist? Putea functiona? Cum poti sti partile bune si proaste ale lui sau ale ei, daca v-ati vazut numai pe Internet? “Au fost perioade in care am crezut ca nu va dura”, spune Hawkins intr-o discutie video in trei, cu “Newsweek”. “Sa stai toata ziua langa computer pentru a fi cu o persoana e o nebunie”, completeaza Lillie. “Iti neglijezi treburile din casa, viata din afara ei, asa ca devine o relatie foarte dificila”.

CARIAD OFFLINE. Cel mai dificil lucru dintre toate este imposibilitatea apropierii fizice. Internetul e un mediu al erotismului, dar, in cele din urma, atingerea e esentiala. Pentru o vreme, Lillie si Hawkins s-au jucat cu optiunile tragicomice disponibile in Second Life, unde, pentru a face sex, trebuie sa mergi la un magazin si sa cumperi piese. E ieftin si optiunile sunt nelimitate. Dar ceea ce nimeni nu a gasit este o cale de a face ca Lillie sa simta corpul lui Hawkins aproape de al ei – si aceste simturi nu ar trebui subestimate. “Creierul e construit pentru comunicarea directa intre persoane”, spune Helen Fisher, antropolog la Universitatea Ruger, ce studiaza chimia iubirii. “Doar un sarut iti poate da o cantitate enorma de informatie despre persoana respectiva: presiunea poate indica sensibilitatea, blandetea sau rabdarea, felul in care isi tine capul poate arata compasiunea”.

A fost nevoie de peste doi ani inainte ca Lillie si Hawkins sa ajunga la acest sarut. Dar in 2007 Lillie a primit un telefon de la un post britanic de televiziune ce voia sa o aduca impreuna cu Hawkins, ca parte a unui documentar pe Internet despre vietile online. Ea a acceptat (bucuroasa) si in curand era in drum spre Londra, nestiind daca sa planga sau sa lesine. A sosit la aeroport si l-a vazut imediat pe Hawkins, care zambea la capatul terminalului. S-au imbratisat, iar temerile legate de acel moment, chiar daca ar fi fost diferit, s-au spulberat. “Imediat ce ne-am vazut, ne-am dat seama ca suntem exact la fel”, spune Hawkins. Si-au petrecut urmatoarele trei saptamani impreuna, facand cumparaturi, gatind, petrecandu-si timpul cu familia si prietenii – lucruri obisnuite, pe care nu le puteau face de obicei. In prima lor noapte impreuna, Hawkins a cerut-o in casatorie – cu un inel pe care era gravat “CARIAD”, “iubita”, in galeza.

OCEANUL DE NEBUNIE. In Oxnard, familia lui Lillie l-a cunoscut pe Hawkins abia anul trecut. Si, cu toate ca au fost sceptici la inceput – Lillie a avut nevoie de aproape un an pentru a le spune despre el –, mama si sora ei se inghesuie acum la computer pentru a-i face cu mana pe ecran. Se pare ca toata lumea vrea ca ei sa fie impreuna. Dar sansele sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti, ca in povesti, sunt slabe. Lillie vrea sa isi ia diploma si inca nu isi poate dezradacina fetele. Apoi exista problema vizelor: Hawkins trebuie sa dovedeasca faptul ca isi poate intretine logodnica – lucru dificil cu suma modesta pe care o primeste de la stat pentru ingrijirea fiului sau.

E greu sa rezolvi toate aceste probleme dificile cand esti la 6.000 de mile departare de celalalt. Dar deocamdata, spune cuplul, Heart si Joe ii sustin. Sunt optimisti pana la infinit – si scepticismul altora ii face sa fie doar mai hotarati sa iasa din situatia asta, impreuna, in sensul fizic.

“In urma cu patru ani, eu si Paul am intrat in Second Life pentru a umple goliciunea din inimile noastre si am descoperit ca oamenii cauta acest lucru intreaga viata”, spune Lillie. “Da, Oceanul Atlantic e intre noi, dar stim ca suntem sortiti sa fim impreuna. Asa ca deocamdata nu se poate mai bine de atat”. E un fel nebunesc de a iubi pe cineva. Dar sa renunti in acest moment ar fi o si mai mare nebunie.