Codul bunelor etichete

• Foto

Marius Dumitrescu a admis ca 2008 a fost primul an de pierderi pentru Avery Dennison Romania Foto Laszlo Raduly

Un tablou de sticla plin de tot felul de etichete, de toate formele si dimensiunile, acopera aproape un perete intreg din biroul lui Marius Dumitrescu, directorul de vanzari al filialei din Romania a producatorului american de etichete Avery Dennison. “Buturuga mica, in cazul nostru piata de etichete, nu rastoarna, dar poate trage in jos carul mare, adica piata de confectii”, spune el legat de ceea ce se intampla acum in industria de profil, privind tinta la etichetele de pe perete – singurul indiciu din birou ce tradeaza vizibil obiectul de activitate al companiei. Ce vrea sa spuna de fapt?

LANTUL SLABICIUNILOR. “Cel putin teoretic avem avantajul ca, daca partenerii depasesc termenul de plata acordat, poti sa-i blochezi. Nu le mai dam etichete pana nu platesc”, explica el modalitatea prin care buturuga mica – industria de etichete – poate sa traga in jos (sau macar sa incetineasca) carul productiei de confectii. Cu alte cuvinte, de fabricarea etichetelor – care contin informatii legate de pret, producator, materialul de fabricatie sau instructiunile de intretinere –, un accesoriu obligatoriu, depinde mai departe lucrarea propriu-zisa a hainelor. Insa proverbul este valabil, oarecum, si in sens invers. “Din nefericire, productia de etichete textile urmeaza evolutia pietei produselor pentru care sunt facute si pe care se aplica.

De altfel, cea mai mare parte a producatorilor din sector – mai putin de 15 producatori de etichete tesute, la care se adauga aproape 500 de firme specializate in alte tipuri de etichete, de la cele pentru cosmetice, sticle, produse alimentare si pana la mobilier – sunt de acord ca, deocamdata, se zbat sa supravietuiasca.

PARADOX DE CRIZA. “Oficial, toti zic ca este cat de cat bine. In realitate e cat se poate de rau”, recunoaste Marius Dumitrescu. In cazul companiei sale, Avery Dennison, lider de piata cu o cota de 30%, businessul este la 70% din nivelul inregistrat in aceeasi perioada a anului trecut. “Anul trecut a fost primul an de pierderi”, spune Dumitrescu, mentionand, aproape cu nostalgie, perioada de dupa 2002, cand americanii de la Paxar – cumparati in 2007 de conationalii de la Avery Dennison – si-au facut intrarea pe piata: atunci cifra de afaceri a companiei se dubla de la un an la altul (in 2007 a ajuns la 27,7 mil. lei – aprox. 8,3 mil. euro).

Chiar daca si anul trecut cifra de afaceri a crescut usor in lei, pana la 28 de milioane, in euro vorbim de o scadere – aprox. 7,7 mil. euro, compania inregistrand si primul an fara profit. “50% din productia noastra merge la export, segment pe care am pierdut clienti, dar nu pentru ca acestia nu vor sa mai lucreze cu noi. Exportatorii de confectii locali cu care lucram si noi si ei nu mai au comenzi de lohn din Vest”, explica directorul de vanzari al companiei.

ALTERNATIVELE. Un lucru e clar: la ora actuala, producatorii de etichete sunt pe zero sau pe pierdere. Mai putin clare par variantele care le-au ramas ca sa treaca de criza. Maria Grapini spune ca o alternativa ar putea fi scaderea preturilor de productie – o eticheta textila costa in medie doi centi – “din moment ce se simte presiunea pusa de clienti. Ne cer scaderi de preturi de pana la 40%. N-ar fi o problema sa facem asta, dar sa avem si un volum de comenzi suficient de mare. Nu putem lucra la infinit pe pierderi”, precizeaza ea.

Eticheta nu este deloc un produs usor de gestionat, subliniaza Grapini: “Se face cu tehnologii scumpe si depinde de tendinta generala din confectii care acum merge catre un numar din ce in ce mai mare de colectii pe an, dar mai mici ca volum. Si e mult mai costisitor sa faci 200 de etichete, decat daca ai face 5.000”.

Cea mai convenabila dintre variante ar fi, insa, extinderea productiei si la alte tipuri de etichete, solutie adoptata de divizia locala a grupului britanic Labelon, al doilea mare jucator international de pe piata dupa Avery Dennison. “Si noi avem scaderi de pana la 30%. Nu e bine deloc, dar inca se mai pot gasi solutii de supravietuire”, spune Mihaela Craioveanu, director de vanzari la Labelon. Compania, care produce aproximativ 200 de milioane de etichete pe an, si-a extins de anul acesta productia si la etichete pentru bunuri de larg consum. “Etichetele de fashion reprezinta acum 80% din totalul productiei, restul fiind cele pentru produse alimentare, detergenti, bauturi, cosmetice”, explica directorul de vanzari al companiei.

IN ASTEPTAREA UNUI MIRACOL. Momentan, producatorii de etichete cred ca o revenire a pietei in viitorul apropiat este imposibila. “Daca se vad semne de stabilizare a consumului, este posibil ca macar pana la sfarsitul anului sa ajungem, totusi, la nivelul lui 2008”, incearca o prognoza Marius Dumitrescu. Intre timp, adauga el, companiile trebuie sa suporte pierderile, lucru ce nu va ramane fara urmari. Dumitrescu este de parere ca piata de etichete textile, a carei valoare o estimeaza acum la circa 15 mil. euro, adica la jumatate fata de nivelul din 2007, nu va mai ramane mult timp impartita intre cei doi jucatori internationali si cele cateva companii romanesti medii si mici. Intr-un Orizont nu foarte indepartat, vor disparea firmele mici care nu vor avea bani sa investeasca in tehnologii competitive pentru a putea face fata din punctul de vedere al timpului de reactie la comenzi. Insa ar fi bine ca falimentele sa se opreasca, la un moment dat, pentru ca, daca vor disparea din peisaj toti producatorii de etichete textile, firmele autohtone de confectii vor fi nevoite sa apeleze la importuri, ceea ce inseamna consum de bani si de energie in plus. La urma urmei, nu e doar o chestiune de eticheta.