COVER STORY: Horia Ciorcila: ''A fost un cosmar''

• Foto

Horia Ciorcila Foto Laszlo Raduly

• 

>“NU AM SIMTIT CRIZA VENIND, cu anvergura cu care s-a intamplat. Sigur ca am crezut ca va fi o oarecare incetinire. Dar nu o criza. Nu am crezut ca Romania va intra in acest carusel, la anvergura la care a intrat”.

>“IN SEPTEMBRIE AM VAZUT CA VINE. Si am stiut ca vine tare, mult mai tare decat ne-am asteptat. Bine... incet, am vazut-o din vara. Cum? Brusc, au scazut cererile la credite. Brusc, am vazut antreprenorii mai speriati, ca sa zic asa, mai speriati si mai reticenti in a lua credite. Si atitudinea asta mentala, psihologica s-a prelungit pana acum. Si nu am putut face nimic”.

>“CATEGORIC, AM FOST NEPREGATITI. Eu cred ca toata Romania, toti antreprenorii, toate bancile – fara exceptie – au fost nepregatite (...). Nu au existat semnale foarte puternice nici de afara ca ar putea sa se intample asa ceva. Eu vorbesc aproape in fiecare luna cu cei de la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (actionar al Bancii Transilvania – n.r.). Si i-am intrebat si pe ei – acum, cand e, bineinteles, tarziu. I-am intrebat cum n-au vazut-o nici ei venind. «Aveti investitii in 100 de banci in toata regiunea, cum de nu ati vazut?», i-am intrebat.

>“FINALUL CRIZEI va tine foarte mult de ceea ce se va intampla in America trimestrul acesta. Daca America iese, iese si restul lumii, dar cu mai mare intarziere. Eu cred ca, cu cat esti mai departe de epicentrul crizei, cu atat iti revii mai greu. Cel putin pe anumite sectoare. Pe real estate nu cred ca mai repede de un an si jumatate, doi ani se va intampla ceva”.

>“FIIND ORGANIZATIE MARE, nu putem reactiona de pe o luna pe alta. Asta a fost si este in continuare tragedia Romaniei. Degeaba vezi ca vine un taifun mare intr-o luna de zile, pentru ca tu, fiind organizatie mare... Cele mai mici sunt mai flexibile si se pot adapta mai repede – bineinteles, daca nu sunt foarte indatorate, daca nu au probleme de piata etc. Dar sunt si cele mai lovite, pentru ca toate sunt foarte indatorate. Dar, ca sa revin: de pe o luna pe alta nu ai cum sa faci mare lucru. Decat sa iei niste masuri de precautie, dar foarte putine”.

>“OCTOMBRIE, NOIEMBRIE, DECEMBRIE, CA SI IANUARIE, FEBRUARIE, MARTIE au fost luni moarte pentru business. Nu au fost bune de nimic. Oamenii nu stiau cum sa-si faca un pic de cash intr-un depozit, nu sa mai si investeasca... A fost o retinere colosala de a mai face ceva (...). Toate zilele din octombrie-noiembrie au fost la fel, adica foarte, foarte proaste. In noiembrie au fost, de departe, cele mai proaste zile”.

>“SPER SA NU MAI VAD NICIODATA asa ceva. A fost o dubla problema. Una a pietei si a doua, particulara, a noastra, a bancii. Care a trebuit gestionata si pe partea externa – in relatia cu piata –, dar si pe partea interna, in relatia cu angajatii, care s-au speriat si ei de anvergura problemei. Cand ai 6.000 de angajati, e foarte greu sa ii calmezi pe toti, sa le dai mesaje pe e-mail. Cum sa reusesti sa ajungi la cel de-al sase miilea angajat si sa ii spui ca totul e bine? Ca oricum nu te crede! Nu e o banca mica, in care sa te intalnesti cu toti si sa vorbesti (fata in fata – n.r.)”.

>“NELINISTEA ANGAJATILOR a fost un factor perturbator. Pai, in primul rand, ei mergeau acasa, unde au familia, rudele, si erau intrebati de toti cum merge banca. Si e normal, cand vezi in toate ziarele (...) ca banca are probleme sa incepi sa te intrebi. Asta e teoria zvonului”.

>“TREBUIE SA TE FERESTI DE ZVONURI, pentru ca ele te pot distruge. Cum si cat te poti lupta? O perioada limitata, dupa care, daca lumea tot scoate banii... Din fericire, noi am fost intr-o situatie aproape perfecta ca business si atunci am putut sa rezistam. La noi n-a fost decat o problema de imagine, pur si simplu... Au fost niste atacuri foarte ciudate si nici acum nu avem date, nu stim...”.

>“CERT E CA A FOST UN COSMAR. Daca e sa gasesti in tot raul un bine... Pot sa spun ca organismul – fiecare dintre noi, pana jos – e acum mult mai pregatit. Avem experienta. Dar e mult mai bine sa nu treci prin asta. Lasa urme”.

>“ACUM NU MA MAI TEM DE NIMIC. Dupa ce ai trecut prin ce am trecut noi ca organizatie, avem atat de multa experienta, incat credem ca putem sa gestionam si situatii mai grele. Dar eu, personal, nu cred ca mai vedem un trimestru asa cum a fost primul trimestru. Sigur, situatia se va deteriora, dar nu va mai fi asa... Ce vedem acum: multi (dintre clienti – n.r.) vin inapoi, vor sa faca ceva. Atunci (in primul trimestru – n.r.) nu se intampla nimic, nimeni nu voia sa faca nimic. Asta era tragedia. Cand vezi oamenii ca, brusc, au un blocaj total si zic, brusc, ca nu mai vor nimic altceva decat sa-si tina banii intr-un cont... Ala e dezastrul total”.

>“NICIODATA NU AM FOST ATAT DE OCUPAT CA ACUM, in ultimele noua luni. Asta in mod cert. Am lucrat mai mult ca oricand... Cam la fel ca in anii ‘90, dar nu prea exista elemente de comparatie – ceea ce fac acum e foarte diferit. Intensitatea, stresul si natura problemelor sunt total diferite. In ‘90 aveam o firma mica si, vorba aia, importam cafea... Ce probleme poti avea? Cand ai o banca, insa... Nu mai ai timp de vacanta, nu mai ai timp de nimic”.

O vanzare ratata

Da, Banca Transilvania a fost asiduu curtata in 2007–2008. Dar cati potentiali cumparatori a avut? “Vreo cinci” numai in 2007, spune Horia Ciorcila. La ce pret putea vinde? “Pe-aproape” de capitalizarea de-atunci a bancii, care era de 1,5–1,7 mld. euro. Regreta acum Ciorcila ca n-a vandut?

Ceea ce spune Horia Ciorcila contrasteaza evident cu felul in care o spune. Vorbeste de zilele dramatice prin care a trecut Banca Transilvania in toamna, cand aparusera zvonuri ca n-ar fi o banca sigura, de cosmarul lunii noiembrie, de neputinta unui presedinte de banca de a linisti personal 6.000 de angajati raspanditi in toata tara, de momente pe care n-ar vrea sa le retraiasca niciodata, pentru ca “lasa urme”. Spune toate astea calm, ardeleneste, gasindu-si timp si pentru cate-o gluma. Zambeste, de pilda, amintindu-si ca si de data asta angajatii de la Baneasa, unde aterizase in dimineata interviului, l-au recunoscut si l-au lasat sa treaca rapid. “Avantajul unui oras mic”, comenteaza el. La Londra n-ai putea avea parte de un asemenea tratament, oricat de presedinte de banca ai fi.

TINTA NR. 1. De doi-trei ani, povestea asteptatei vanzari a Bancii Transilvania, singura banca romaneasca din top 10, e intoarsa pe toate fetele de presa de afaceri, ingropata de declaratii scurte si politicoase ale lui Ciorcila sau ale altor oficiali, dezgropata si iar ingropata. Nu fara motiv: ceea ce pe vremuri fusese o initiativa interesanta a unor oameni de afaceri din Cluj se transformase in timp, sub managementul olandezului Robert Rekkers – care parasise fosta ABN Amro si se mutase la Cluj –, in optiunea nr. 1 pentru marile grupuri financiare straine care cautau o scurtatura pentru a intra, printr-o achizitie, pe o piata-vedeta.

BT era o banca mare – isi pastreaza, si azi, locul al cincilea intr-un top completat de grupuri bancare straine –, se misca viguros pe o piata in plin boom si, pe deasupra, era si una dintre putinele banci listate, ceea ce starnea si mai mult interesul investitorilor. Doar ca fondatorii hotarasera sa nu-si faca inca exitul. Zvonuri despre o iminenta vanzare au circulat insistent in 2007 si chiar la inceputul lui 2008, dar raspunsul oficial, dat fie de Ciorcila, fie de Rekkers, a fost acelasi: “Banca nu e de vanzare”. Si era adevarat.

O BANCA SCUMPA. De ce nu au vandut totusi fondatorii banca? Iata o intrebare pe marginea careia Ciorcila nu a facut prea multe comentarii publice pana acum. In primul rand, spune el, negocierile cu potentialii cumparatori nici nu au ajuns in faze avansate. “Dar cred ca, daca faceam un proces competitiv atunci si ziceam public «da, domnule, vrem sa vindem», luam poate nu in zona aia, dar aproape”, estimeaza el, referindu-se la nivelul de 1,5–1,7 mld. euro pe care-l atinsese capitalizarea bursiera. O suma enorma care ar fi facut insa ca, daca banca ar fi fost vanduta, sa asistam la una dintre cele mai mari tranzactii private din Romania, asa cum a fost si vanzarea unui alt business cofondat de Ciorcila, Astral, la momentul 2005.

Judecand retrospectiv, se poate spune ca Transilvania era o banca scumpa. Bancile de investitii estimau ca era supraevaluata cu 30% si Ciorcila insusi spune acum ca toata lumea era constienta ca multiplii aplicati valorii contabile, folositi pentru a evalua banca, erau la un maximum – “toate bancile din Europa erau tranzactionate la un multiplu de trei, trei si ceva (aplicat valorii contabile – n.r.); noi eram pe la cinci”.

Acele vremuri s-au dus: saptamana trecuta, Banca Transilvania avea o capitalizare bursiera de 290 mil. euro, iar Horia Ciorcila e nevoit acum sa tina piept reprosurilor partenerilor sai. Admite ca aceste reprosuri au existat si inca exista. “Am avut foarte multi actionari care au fost foarte nemultumiti ca nu am luat decizia de vanzare atunci”, spune el, “actionari din toate partile...”. Si in AGA s-a discutat, spune Ciorcila. “E usor sa spui acuma «domnule, de ce n-ai vazut criza?»“.

Si totusi, de ce au decis fondatorii sa nu profite de fereastra de oportunitate in care Banca Transilvania era nr. 1 pe lista de achizitii a cel putin cinci cumparatori? Pentru ca, spune acum presedintele bancii, nu neaparat pretul era miza. “Am crezut in povestea asta ca putem sa facem o banca locala mare”, argumenteaza Ciorcila, iar o banca locala mare – care avea insa BERD in actionariat, alaturi de asa-numitul “grup de la Cluj” care a fondat si Astral si in care intra, alaturi de Ciorcila, Sorin Ghite, Ioan Goia sau Dorel Goia – putea fi vanduta si mai tarziu.

Intrebarea “de ce nu au vandut” atunci e cu atat mai valabila cu cat toti antreprenorii fondatori au fost priviti drept adeptii exiturilor dupa vanzarea Astral. Valeriu Ionescu, fost director al fondului AIG New Europe Fund – actionar in fostul Astral – si apropiat al antreprenorilor clujeni, crede ca amanarea exitului de la BT tine de specificul domeniului. “Astral era pe o piata mult mai competitiva, aproape de maturitate, in vreme ce in banking orizontul de crestere era si este mult mai larg”, comenteaza Ionescu.

O A DOUA PORTITA. Este discutia despre vanzarea bancii catre un investitor strategic una de domeniul trecutului? Ciorcila crede ca da, daca ne referim strict la grupurile bancare straine care nu sunt inca prezente in Romania. E un moment in care marile banci care nu au venit pana acum in Romania nu sunt preocupate de extindere, ci de controlul strict al businessului actual. Cat despre varianta ca BT sa fie cumparata de unul dintre grupurile bancare care au deja operatiuni aici, aceasta nu i se pare complet nerealista lui Ciorcila acum.

Doru Lionachescu, Managing Partner al casei independente de investitii Capital Partners, nu exclude insa nici o varianta: el crede si in posibilitatea intrarii pe piata a unui nou grup bancar strain. Un exemplu in acest sens este interesul Deutsche Bank pentru RBS Romania.

Actionarii Bancii Transilvania nu se multumesc insa sa astepte venirea unui strategic, ci si-au deschis in aprilie o a doua portita catre un eventual exit. AGA a votat, atunci, ridicarea pragului de detinere din capital de la 5 la 10% – singurul actionar care detinea mai mult era BERD, cu 15% –, lucru solicitat de unii dintre actionari, precum SIF-urile, care atinsesera nivelul maxim permis. Discutia pe marginea acestei solicitari era mai veche, criza a catalizat-o doar. Horia Ciorcila surade: da, admite el, ridicarea pragului “e o posibilitate” pentru intrarea in actionariat a unui investitor financiar.

Intre timp, banca isi croieste drum prin criza, intarita, se pare, de testul din toamna, cand zvonurile erau pe punctul de a-i subrezi – ireversibil, poate – pozitia pe piata. Doua au fost punctele-cheie de sprijin atunci. Primul, o interventie linistitoare a guvernatorului Mugur Isarescu, si al doilea, prezenta in actionariat a BERD, care “ii ajuta foarte mult sa faca fata crizei”, dupa cum crede Matei Paun, Managing Partner la BAC Investment: “E clar ca fara BERD ar fi avut probleme semnificative”.

Presedintele bancii simte insa ca, in cazul unui nou test, pericolul va fi mai mic decat a fost in toamna. “Daca se intampla ceva mult mai rau, lucru pe care nu il mai credem acum, dar pe care l-am crezut acum sase luni”, spune Ciorcila, “atunci suntem pregatiti”.

UN DEZASTRU MAI MIC. Intre timp, BT incearca sa reziste singura, cu instrumentele pe care le are in mana. In acest “an al rezistentei”, faptul ca banca nu e afiliata are si avantaje, crede Ciorcila: BT e acum “una dintre cele mai lichide banci din Romania”, pentru ca depozitele sunt in crestere, desi dobanzile sunt mai mici decat ale competitorilor, tocmai pentru ca, spune el, oamenii simt ca o banca romaneasca ar putea fi protejata impotriva efectului de domino al crizei internationale. A facut un mic profit in primul trimestru – “cel mai prost trimestru posibil, unul cu luni in care pur si simplu nu intra nimeni in sucursale” – si spera sa-si pastreze cota de piata, care ar urma sa creasca in mod natural in urmatorii doi ani, inclusiv datorita faptului ca unele banci straine si-ar putea reduce prezenta in Romania. “Bancile mari vor deveni mai mari, bancile mici probabil ca vor pleca, vor inchide”, pentru ca “asta nu e o piata de 40 de banci”.

Ce s-ar fi intamplat, insa, daca fondatorii n-ar fi crezut in “povestea cu banca locala mare” si ar fi decis sa-si vanda participatiile unui grup strain? Ar fi incasat zeci de milioane de euro, descrie Ciorcila scenariul, si i-ar fi investit undeva. Unde? “Eu categoric as fi cumparat SIF-uri, categoric as fi cumparat real estate”. “Si era un dezastru”, adauga el, repede. Unul chiar mai mare decat cel de a detine in continuare cateva procente dintr-o banca a carei valoare de piata a scazut dramatic. “Dezastrul ar fi fost mai mare, in plus n-ai fi controlat nimic”, comenteaza Ciorcila. “Acum, iti controlezi destinul”.

Banca Transilvania – Who’s who

Banca Transilvania (BT), cea mai importanta banca independenta din sistem, se afla in primul trimestru al anului pe locul cinci in clasamentul general dupa active, avand o cota de piata de 5,8%. Un loc cinci, in compania unor mari grupuri straine precum Erste, Société Générale, Volksbank sau Raiffeisen.

1) PORTOFOLIU. In ciuda perceptiei publice – probabil, aveti proaspata in minte campania publicitara al carei protagonist este un barbat in costum deghizat in zana –, Banca Transilvania nu este, preponderent, una a IMM-urilor. Presedintele Horia Ciorcila spune ca doar 20% din portofoliu este reprezentat de acest segment, restul de 80% impartindu-se in mod egal intre retail si corporate.

2) ACTIONARII. Ceea ce se stie la nivel oficial, conform ultimei actualizari de pe site-ul BVB – unde Banca Transilvania este listata sub simbolul TLV –, este ca principalul actionar al bancii este BERD cu 14,97% din actiuni, restul titlurilor fiind detinute de alti actionari. Horia Ciorcila declara in interviul cu MONEY EXPRESS ca actionarii fondatori “cu prieteni, cu una, cu alta” detin undeva intre 25 si 30% din actiunile bancii. O buna parte dintre fondatori se regasesc in grupul antreprenorilor clujeni care erau actionari ai companiei de cablu Astral, vanduta in 2005 catre UPC. Este vorba de Sorin Ghite, Nicolae Baldi, Valentin Nicola, Bela Urasi, Ioan Goia sau Dorel Goia.

3) “AU CONTROLUL”. Impreuna cu BERD, fondatorii “au controlul”, mai spune Ciorcila, care detine in jur de 5% din actiuni. Tot el mai declara ca aproximativ 100 de actionari (fondatori, BERD si fonduri de investitii, inclusiv SIF-uri) controleaza 80% din institutie, restul actiunilor fiind detinute de peste 31.000 de entitati (in general, investitori persoane fizice).

4) FINANCIARE. Banca clujeana a reusit sa incheie primul trimestru cu profit (0,2 mil. euro) – unul mic daca ne raportam la cel din perioada similara a anului trecut (13 mil. euro), dar rezonabil daca luam in calcul faptul ca intregul sistem bancar a avut pierderi in primul trimestru al lui 2009. Dar vestea buna e ca a facut totusi profit. Horia Ciorcila caracterizeaza prima parte a anului drept “trimestrul cel mai prost posibil” pentru ca “a fost o lipsa totala de cerere” la credite. De altfel, acest lucru se regaseste si la nivelul cifrelor: in primul trimestru, avansul creditelor a fost de doar 0,7%.

5) RETEA&GRUP. Banca avea la 31 martie 2008 o retea de 533 de unitati in care lucreaza circa 6.000 de angajati. “Am inchis cateva agentii, dar foarte putine” – acesta este raspunsul lui Ciorcila despre masurile anticriza pe care banca sa le-a luat in ultimul timp. Tot el adauga ca planul de inchideri urma sa fie aplicat oricum, fiind stabilit la inceputul lui 2008. Pe langa activitatea bancara in sine, BT reprezinta un brand aplicat mai multor servicii financiare si chiar unei retele de cafenele.

Businessman 100%

De numele clujeanului Horia Ciorcila, in varsta de 46 de ani, se leaga doua dintre cele mai spectaculoase afaceri romanesti: un operator telecom, Astral, vandut cu 400 mil. dolari catre UPC, si o banca ce-si pastreaza locul 5 intr-un top dominat de grupuri financiare straine. Cu alte cuvinte, doua businessuri croite, de la Cluj, pe principiul “think big”.

1) KILOMETRUL ZERO. In 1993, la trei ani de la absolvirea Facultatii de Automatizari si Calculatoare de la Cluj, Horia Ciorcila fondeaza – alaturi de Sorin Ghite, Nicolae Baldi, Bela Urasi, Valentin Nicola, Dorel Goia si Mariana Oprea – grupul de firme de comunicatii prin cablu Astral TV-STORM TV. Compania, ce furniza servicii de televiziune prin cablu, telefonie fixa si mai apoi Internet, cunoaste o dezvoltare puternica: in 2000, Astral avea deja 600.000 de abonati, fiind printre primele 20 de firme de profil din Europa. In 2005, operatorul este vandut catre Liberty Global (compania-mama a UPC), pentru 404,5 mil. dolari – valoarea neta a actiunilor.

2) IN LUMEA BANKINGULUI. Impreuna cu o mare parte din asociatii sai de la Astral, Horia Ciorcila pune in 1993 bazele Bancii Transilvania. Chiar daca nu face parte din nici un grup financiar strain, BT a reusit in timp sa devina una din primele cinci banci din sistem, in clasamentul dupa active. Ciorcila spune ca detine in continuare doar 5% din actiuni, conform vechiului prag maxim. Din 2002, CEO-ul bancii este olandezul Robert Rekkers – fostul director al ABN Amro Romania. Acum in criza, principalul punct de sprijin al bancii este prezenta in actionariat a BERD.

3) ALTE BUSINESSURI. Clujeanul mai infiinteaza, de data aceasta in 1995, alaturi de Dorel Goia, un alt grup de firme – Maestro Industries, specializate in prelucrarea carnii. Grupul Maestro este vandut in 2005, pentru 5 mil. euro, catre Caroli Foods. Ciorcila mai face parte din actionariatul Omniconstruct si ACI Cluj – companii de dezvoltare imobiliara si constructii. El mai este prezent si in actionariatul unei firme specializate in finantari pentru sectorul medical si in distributie de tehnica medicala. Cirocila are investitii pe bursa si in real estate in valoare de “cateva zeci de milioane de euro” – dupa propriile declaratii.

4) UN PROIECT ESUAT. Industria hoteliera este domeniul cu care Ciorcila a cochetat acum cativa ani, dar de care nu mai este interesat. Actualul presedinte al BT, alaturi de Dorel Goia si Ovidiu Turcu, s-a asociat cu omul de afaceri George Copos pentru a prelua impreuna 51% din hotelul Athenée Palace Bucuresti de la Vivendi. In cele din urma, Copos a cumparat singur pachetul majoritar, fiind actionat in instanta de grupul de clujeni pentru nerespectarea intelegerii. Referitor la aceasta experienta, Ciorcila povesteste ca si-a pus pe birou un citat al lui Warren Buffett care spune “I’ve learnt to do business with people whom I like, trust and admire”. “Am ajuns la intelepciunea suprema” – spune Ciorcila cu autoironie.