COVER STORY: Cine salveaza Flamingo?

• Foto

Dragos Simion Foto Laszlo Raduly

• 
• 
• 

Dragos Simion, presedintele Consiliului de Administratie al Flamingo, este prototipul finantistului. Nu trebuie sa il asculti prea mult ca sa-ti dai seama ca barbatul inalt si grizonant, cu o figura de copil, care te priveste din spatele unor ochelari cu dioptrii mari, are rigoarea unui bancher. Atat in materie de cuvinte, cat si de cifre. Vorbeste clar, articulat, iar spusele sale inregistrate pe reportofon si transcrise ulterior pot fi publicate ca atare, fara eforturi de editare, de parca ar fi fost citite dintr-o carte. Nu este bancher, dar ar fi putut fi – a absolvit un MBA in finante, iar inainte de Flamingo a condus administratorul de fonduri Quadrant Asset Management.

EFECTUL QVT. Randurile de mai sus sunt o introducere necesara. Obligatorie, chiar. Dat fiind contextul actual – Flamingo are nevoie stringenta de lichiditati pentru a-si continua activitatea, pe fondul prabusirii vanzarilor cu aproape 50% in primul semestru al anului –, imaginea si abilitatile profesionale ale lui Dragos Simion sunt o arma mai mult decat utila in negocierile companiei cu bancile. Iar institutiile financiare nu sunt singurii parteneri ai electroretailerului pe care presedintele Consiliului de Administratie trebuie sa-i convinga acum, cand Flamingo trece prin momente grele, sa continue sa sustina compania.

Pe langa banci, mai sunt furnizorii, proprietarii de spatii comerciale si, nu in ultimul rand, actionarii si interesele lor mai putin convergente.

Un demers pe cat de radical, pe atat de neasteptat, care i-a revoltat pe ceilalti actionari. O revolta impartasita inclusiv de discretul om de afaceri Dan Adamescu, proprietarul Unirea Shopping Center, care a intrat in companie in februarie 2009 si care a facut abia acum prima sa declaratie publica in calitate de actionar al Flamingo. “QVT este un fond care, adesea, nu tine cont de interesele companiilor in care investeste, ci mai curand cauta sa obtina castiguri pe seama si in detrimentul celorlalti actionari”, a fost reactia lui Adamescu, detinatorul unui pachet de 17,5% (conform BVB) din Flamingo, prin intermediul vehiculului Nova Trade.

Solicitarea QVT s-a aflat pe ordinea de zi a Adunarii Generale Extraordinare de la jumatatea lui august, cand actionarii au avut de ales intre dizolvarea societatii si angajamentul de a subscrie intr-o emisiune de obligatiuni convertibile in actiuni, menita sa recapitalizeze Flamingo. Rezultatul votului nu mai e un secret pentru nimeni: 75% din actionarii prezenti au optat pentru recapitalizare.

AMBASADORUL FLAMINGO. Initiativa QVT i-a dat emotii lui Simion, care risca sa-si vada astfel zadarnicite eforturile diplomatice de negociere cu grupul de stakeholderi (termen anglo-saxon care desemneaza grupul de parteneri care influenteaza decisiv activitatea companiei) de care depinde soarta Flamingo: banci, furnizori, proprietari de spatii comerciale. “Toti au de facut niste concesii”, crede Simion. “De ce? Nu este nici vina mea, nici vina lor ca piata a scazut la jumatate”, continua tot el. Bancilor le-a cerut sa continue sa acorde finantare, proprietarilor de spatii – renegocierea chiriilor, iar furnizorilor – conditii de plata mai avantajoase. Numai ca spectrul dizolvarii insemna ruperea cailor diplomatice – “Noi suntem pe principiul unei ambasade”, pentru a-l cita din nou pe Simion.

Termenul “diplomatie” trimite, in general, la o maniera lina, calma, poate chiar placuta de a face lucrurile sa mearga. Insa in cazul unei companii cu serioase probleme de lichiditate – nivelul EBITDA a fost de –23% in primul trimestru si –12% in cel de-al doilea –, jobul de negociere al lui Simion nu a fost nici pe departe unul relaxant. El spune ca in aceasta perioada implicarea sa a fost de 200% ca lucrurile sa poata merge in directia dorita. Mai mult decat atat, Simion recunoaste ca a slabit opt kilograme – e adevarat, si pentru ca a inceput sa faca sport cu regularitate. “Mi-era teama ca pe fond de stres crescut o sa ma ingras si mai mult, asa ca am mers la sala”, marturiseste el.

Strategic, ultimele luni au insemnat pentru Simion o incercare continua de a rupe cercul vicios in care s-a trezit prinsa Flamingo – ramas fara rezerve de cash, a inceput sa tatoneze bancile pentru finantari noi, al caror raspuns a fost ca nu vor mai da nici macar un cent credit daca actionarii nu-si vor arata la randul lor disponibilitatea de a aduce bani in companie. Cerc care s-a inchis in momentul in care actionarii le-au cerut bancilor sa faca ele primul pas.

LEGATI DE PARTENERI. Odiseea salvarii Flamingo de la faliment – Dragos Cinca, fondator si cel mai important actionar cu 25,1% din actiuni, nu se fereste de cuvantul “salvare”, ba chiar il repeta – inca se scrie. Insa Simion crede – si are aceasta convingere dinainte de votul actionarilor – ca a reusit sa rupa cercul vicios. “Suntem in pas inlantuit cu ceilalti stakeholderi”, spune el. “Noi am facut un pas (actionarii au votat pentru capitalizare –n.r.), am anuntat ca avem un plan, acum este momentul sa faceti voi un pas”, continua el, adresandu-se generic celorlalti parteneri.

Cu alte cuvinte, daca emisiunea de obligatiuni, anuntata pentru aceasta toamna, va avea succes – suma maxima care ar putea fi atrasa este de 7 mil. euro, insa Simion spune ca ar fi suficienti 3–3,5 mil. euro –, bancile vor acorda finantare suplimentara, conform propriului lor angajament. “E ca si cum ai fi legat cu catuse de partenerul tau. Nu poti sa inaintezi de unul singur”, descrie Simion situatia, recurgand la o licenta literara.

Consultantul indepenedent Marian Tescaru – directorul casei de investitii Altria Capital – este si el de parere ca misiunea managmentului Flamingo de a aduce bani noi in companie nu este deloc usoara. E adevarat ca actionarii au votat pro-recapitalizare, numai ca in ceea ce priveste bancile – crede Tescaru – efortul de negociere ramane ridicat. In acest moment, nuanteaza consultantul, bancile sunt ingrijorate de faptul ca valoarea garantiilor cu care au fost garantate creditele (mai ales active imobiliare) a scazut dramatic.

Astfel ca, desi actionarii s-au angajat sa aduca bani in firma, ingrijorarea bancilor ramane. Cu alte cuvinte, le va fi la fel de greu, chiar si in noile conditii, sa atraga bani noi de la banci. Dar, precizeaza Tescaru, “aceasta este atitudinea bancilor, in general – asta nu inseamna ca este exclus ca Flamingo sa ajunga la o intelegere cu ele”.

PRINSI IN JOC. Dar poate cea mai buna veste pentru viitorul Flamingo, dincolo de aprobarea in sine a emisiunii de obligatiuni, este implicarea pe care au inceput sa o aiba acum in companie cei doi investitori-surpriza care au intrat in Flamingo la inceputul anului: Dan Adamescu si Ion Alexandru Țiriac, fiul lui Ion Țiriac. Atunci cand au inceput sa cumpere actiuni – in februarie-martie –, majoritatea specialistilor consultati de MONEY EXPRESS erau de parere ca amandoi fac o investitie de portofoliu, cu un caracter strict speculativ. Un rationament, de altfel, cat se poate de logic.

Dan Adamescu a platit aproximativ un mil. euro pentru 17% din titlurile unei companii care in vremurile de glorie ale pietei de capital valora in jur de 100 mil. euro. Parea un chilipir. Insa unul conditionat de supravietuirea Flamingo crizei. Asa ca implicarea celor doi in acest moment – Dragos Cinca se mandreste cu asociatii sai – devine perfect explicabila. Cine a intrat in hora, chiar si cu o investitie de ordinul sutelor de mii de euro (cazul lui Ion Alexandru Țiriac), trebuie sa joace.

In ce ar putea consta implicarea concreta a celor doi (impreuna detin in jur de 25% din firma)? Nu este un secret pentru nimeni ca Ion Alexandru Țiriac ocupa un loc in boardul UniCredit Țiriac, ca reprezentant al tatalui sau, si ca este bine conectat in mediul bancar. Asta apropo de miza cruciala a relatiei cu bancile a electroretailerului. Cat despre Dan Adamescu, el poate contribui cu conexiunile pe care le are in lumea proprietarilor de spatii comerciale – o zona, de asemenea, vitala pentru Flamingo in aceste zile.

UN STUDIU DE CAZ. Pana acum, lucrurile au evoluat in directia dorita de Simion. Dar asta nu inseamna si o victorie finala. Oricum, presiunea a mai scazut. Apoi, sa nu uitam ca Simion nu este pentru prima oara vioara intai in Flamingo. A fost artizanul listarii din vara lui 2005 si a avut un rol principal in fuziunea cu Flanco International, incheiata in martie 2006. Atunci l-a cunoscut si pe actualul CEO al Flamingo, Stefan Treiber, cel care l-a inlocuit recent pe fostul director Jiri Rizek. Treiber, care crede ca va obtine un EBITDA pozitiv in a doua jumatate a anului, a condus procesul de fuziune Flamingo-Flanco din pozitia de director al companiei germane de consultanta Candidus.

In urma cu un an si jumatate el a devenit membru al boardului Flamingo, astfel ca tranzitia spre pozitia de CEO a fost fireasca. Niciodata insa Simion nu a avut un job atat de greu, mai ales ca acum e prima data cand se discuta despre supravietuire. Daca nu va reusi sa salveze compania – “daca se voteaza pentru capitalizarea firmei, nu am emotii majore”, declara inainte de AGA din august –, va fi, in mod evident, un esec pe care nu-l va uita curand.

In varianta unui succes, spune ca rolul sau este minor – pentru ca toti stakeholderii se vor fi dovedit “rationali” –, dar cu o satisfactie “majora”. O satisfactie care, dupa detasarea pe care o afiseaza, pare a fi mai degraba cea a finantistului care va fi facut din salvarea Flamingo un studiu de caz, cine stie?, pentru cursantii vreunui viitor MBA romanesc.

Obligatiuni si constrangeri

Lipsa de lichiditati este punctul nevralgic al Flamingo, lucru valabil pentru toate numele importante de pe piata retailului electric. Compania a solicitat imprumuturi noi de la banci, insa acestea au conditionat continuarea finantarii de disponibilitatea actionarilor de a mai investi bani proprii. S-a creat astfel un cerc vicios, pe care actionarii au reusit sa-l rupa in urma cu doua saptamani.

1. TARGET MAXIM: Circa 7 mil. euro – aceasta este suma maxima pe care Flamingo se asteapta sa o atraga de la investitori prin emisiunea de obligatiuni din toamna. Dragos Simion spune ca, pentru depasirea “pragului critic”, sunt suficiente si 3–3,5 mil. euro. Dragos Cinca – actionarul cel mai important – spera ca emisiunea sa atraga intre trei si sapte milioane de euro – valoare careia ar urma sa i se adauge alte aproximativ 10 mil. euro, din finantare bancara; in momentul de fata, valoarea datoriilor Flamingo este de 33 mil. euro.

2. CAUZE: De ce a ajuns Flamingo in nevoie disperata de lichiditati? Raspunsul este pe cat de simplu, pe atat de scurt: vanzarile electroretailerului s-au prabusit in primul semestru al anului cu 50 de procente, odata cu cifrele intregii piete. Asta in conditiile in care retailul electric nu era nici pe departe – nici macar inainte de criza – una dintre cele mai profitabile industrii. Flamingo a inregistrat in 2006 pierderi-record de 13 mil. euro – cu precizarea necesara ca in aceasta valoare sunt incluse si costurile fuziunii cu Flanco.

3. ...SI CONSECINTE: De ce au refuzat bancile sa continue finantarea? Flamingo avea deja o datorie (33 mil. euro), dimensionata pentru un nivel al veniturilor de doua ori mai mare. Problema ar putea fi rezolvata daca emisiunea de obligatiuni va avea succes – deci compania va fi recapitalizata. Banii astfel atrasi ar urma sa deblocheze activitatea electroretailerului prin finantarea cash-flow-ului.

4. DETALII TEHNICE: Varianta unei emisiuni de obligatiuni a fost preferata celei a unei majorari de capital – efectul ar fi fost acelasi, in sensul ca ar fi intrat bani in firma – pentru ca este mai atractiva pentru investitori. Este, de fapt, mai putin riscanta. “Lasa posibilitatea celor care nu sunt convinsi (de viitorul actiunilor – n.r.) sa rama­na pe obligatiune”, explica Simion. Obligatiunile sunt convertibile in actiuni, insa investitorii au si optiunea sa incaseze dobanda aferenta acestora (10% pe an) intr-un interval de cinci ani din momentul emisiunii. Un alt avantaj este posibilitatea de a atrage si investitori noi, pe langa actionarii deja existenti.

Istorii suprapuse

O buna parte din cariera de manager a lui Dragos Simion se suprapune cu cea a grupului Flamingo, in a carui conducere este prezent oficial din 2003.

1. DE LA BUN INCEPUT. Dragos Simion (41 de ani) a fost un apropiat al celor trei fondatori Flamingo (Dragos Cinca, Marius Ghenea si Varol Islam) inca de la inceputuri – adica de la jumatatea anilor ‘90, cand actualul presedinte al grupului absolvea un MBA in Norvegia –, oferindu-le, neoficial, consultanta financiara. Avea sa fie numit consilier financiar al companiei in 2001, cu misiunea pioritara de a pregati Flamingo pentru listare. Doi ani mai tarziu era numit presedinte al Flamingo Computers – divizia de retail a grupului.

2. PE BURSA. In vara lui 2005, listeaza compania la BVB – din 2006 avea sa devina vicepresedinte al intregului grup, responsabil cu activitatea de fuziuni si achizitii. La sfarsitul aceluiasi 2005 anunta fuziunea cu electroretailerul Flanco International. Prin acest deal – estimat atunci la 40 mil. euro – actionarii Flanco (Oresa Ventures si Florin Andronescu) isi faceau practic exitul din afacere. Procesul avea sa se incheie in august 2009, cand fostii actionari Flanco si-au lichidat aproape integral participatia in Flamingo. Fuziunea nu a fost un proces deloc ieftin, in 2006 – anul incheierii deal-ului compania inregistrand pierderi-record.

3. CRIZA DIN CIFRE. La inceputul lui 2008, este numit presedinte al grupului Flamingo, in locul lui Dragos Cinca, care a facut atunci pasul inapoi, renuntand la orice pozitie executiva pentru o cariera de investitor. Flamingo incepe sa simta primele efecte ale crizei inca din ultimul trimestru al lui 2008. In prima jumatate a lui 2009, vanzarile se prabusesc cu 45%, pana la 187 mil. RON (44 mil. euro), inregistrand un EBITDA negativ de – 5,5 mil. euro, mai mare chiar decat capitalizarea bursiera a companiei – saptamana trecuta valoarea de piata a Flamingo era de aproape 5 mil. euro. De altfel, intreaga piata cade cu aproximativ 50 de procente in primul semestru – intr-o situatie similara aflandu-se si liderul acesteia, Altex.

4. TAIAT IN CARNE VIE. Impreuna cu fostul CEO Jiri Rizek – inlocuit recent de Stefan Treiber, consultantul care a coordonat procesul de fuziune cu Flanco –, Dragos Simion a gandit un plan drastic de reducere a costurilor. Costurile operationale ale companiei sunt taiate in primele sase luni cu 30% (in RON) fata de perioada similara a anului trecut. (Principalele costuri sunt cele cu personalul, chiria si marketingul.) Simion spune ca actuala structura de costuri permite companiei sa supravietuiasca, chiar daca vanzarile vor continua sa scada in acelasi ritm si in semestrul al doilea – exista un curent de opinie printre principalii electroretaileri conform caruia punctul de minim ar fi fost deja atins. In momentul de fata, insa, doar bancile creditoare sunt cele care pot spune daca actuala restructurare este suficienta.