COVER STORY: Cum vrea Cristi Minculescu să relanseze businessul IRIS

• Foto

Iris Foto Laszlo Raduly

Imaginați‑vă că Iris ar fi o companie listată. Și că, în perioada de cumpănă a trupei din acest an, ați fi păstrat acțiunile, în loc să vă grăbiți să vindeți. Ați avea, acum, certitudinea că a meritat: Iris s‑a întors în business.

O tânără femeie intră în cabina de machiaj și îi întinde impresarului un teanc de hârtii. „Sunt valuri de mesaje“, îi spune ea lui Cosmin Nicoară, managerul trupei Iris. „O doamnă de 40 de ani vrea adresa lui Cristi Minculescu, să îi scrie personal“, continuă ea, în timp ce Nicoară ia hârtiile, cu gând să le arate celor doi emblematici Iris, Cristi Minculescu și Nelu Dumitrescu, aflați în direct la B1 TV, la „Nașul“. „Vă rog eu“, o roagă impresarul înainte să iasă, „să îi sufle cineva în cască lui Radu (Moraru, realizatorul emisiunii – n.r.), să o lase mai ușor cu operația“. „Subiectul e revenirea Iris, nu problema lui Cristi“, dă el un motiv, întorcându‑și apoi privirea spre televizorul suspendat din încăperea în care‑și așteaptă colegii.

Când emisiunea se încheie, Dumitrescu intră în cabină. E grăbit să scape de pudra de pe față. Minculescu, însă, amână momentul. Își reazemă cotul de pupitrul de la intrarea în B1 TV și parcurge, cu o privire avidă, mesajele pe care Nicoară i le dăduse între timp.

IRIS ÎNFLOREȘTE DIN NOU. Pentru toți – Minculescu, colegii lui de formație, impresarul Nicoară și casa de discuri –, dar și pentru orice cunoscător al acestui tip de business, e vital să știi întotdeauna care e reacția fanilor. E, de fapt, obligatoriu – la fel cum obligatoriu e să monitorizezi continuu, dacă ești broker, cotațiile bursiere. Pentru Iris, situația actuală e specială: după transplantul hepatic suferit de Cristi Minculescu în primăvară – momentul de cumpănă al trupei –, Iris revine. A fost cea mai lungă absență din istoria sa postdecembristă (o altă pauză, de trei luni, a avut‑o sub Ceaușescu, când trupa a fost la un moment dat interzisă).

Concertul din 8 octombrie, care se apropia de sold‑out la momentul redactării acestui articol, are o dublă semnificație în existența de peste trei decenii a formației: Iris a depășit cu bine acest „hop“, după cum se exprimă Nelu Dumitrescu, bateristul formației – deci Iris renaște. În plus, trupa își lansează „Integrala Iris“, o „colecție de aur“ – cum este numită de cunoscători – a albumelor din cei 32 de ani de muzică.

„Fără să dau concertului un titlu gen «Iris Revival» sau «Iris se întoarce» – cu toate că e clar că vorbim de o revenire a formației –, am vrut să marcăm într‑un fel acest an, care a fost de răscruce. De aceea concertul se cheamă «Iris 2009»“, explică Nicoară conceptul evenimentului din această săptămână, care va strânge la Sala Polivalentă din București, după toate estimările, circa 6.000 de oameni.

MILIOANE DE VOCI. Dacă s‑ar aduna în București la 8 octombrie miile de oameni veniți la cele câteva mii de concerte Iris de‑a lungul anilor, s‑ar strânge probabil milioane de oameni. După calculul lui Minculescu, care nu vrea să‑și cuantifice fanii astfel – el „speră“ doar că e vorba de milioane de ascultători de Iris în cei peste 30 de ani de activitate –, ar fi vorba de „5–6 generații care au fost alături de noi“, spune el.

Cristi – cum îl strigă în concerte, în ciuda diferenței de vârstă, chiar și adolescenții – e la fel de tonic ca în urmă cu aproape un deceniu, când trupa repeta la subsolul unui imobil din zona de cămine studențești din Vitan pentru concertul „Iris Athenaeum“, un moment magic din istoria trupei. Co‑brandingul de atunci – cum l‑ar numi specialiștii – cu nume de elită ale culturii românești, printre care soprana Felicia Filip („Filipissima“, cum o alintă vocalistul Iris), a însemnat pentru Iris o nouă infuzie de admiratori.

Păstrând limbajul de marketing – care se aplică în businessul de muzică la fel de bine ca în businessul cu bunuri de larg consum, cel bancar sau auto –, se poate spune că trupa a cucerit, cu „Iris Athenaeum“, un segment premium de audiență. Momentul a fost unul de cotitură, dacă îl raportăm la cel al lansării albumului „Lună Plină“ din 1996, când Iris și‑a atras o nouă generație de tineri. Revenind la publicul premium, iată ce scria la un moment dat o admiratoare de pe Irisfan‑site.ro – nume de utilizator: Zăpăcita – despre un concert desfășurat în 2008 la Teatrul Național din București: „Nu am mai văzut niciodată la Iris atât de mulți bărbați la costum și atât de multe femei cu tocuri, șaluri și machiaj de scenă“. Admiratoarea descria, de fapt, generația care s‑a născut cu Iris, a evadat – prin muzica lor – de sub comunism, a renăscut sub capitalism și a reapărut sub o nouă formă, antreprenorială sau corporatistă, în boomul economic de la jumătatea anilor 2000.

BUSINESS ROCK. Minculescu și Dumitrescu știu, evident, că au admiratori din comunitatea de afaceri. Primul nume care îi vine pe buze lui Minculescu este Dinu Patriciu, fostul magnat al petrolului – care însă nu a putut fi contactat pentru a povesti ce înseamnă, pentru el, Iris. Dumitrescu îl amintește și pe Florin Bălu, implicat de‑a lungul timpului în afaceri precum Snack Attack, clubul Sing‑Sing din București sau Cristal din Poiana Brașov. „Bineînțeles, ca oricine de vârsta mea, la 22 ani, i‑am cunoscut pe băieți la mare, undeva, cândva“, spune Bălu la rândul lui. „Apoi, 10 ani mai târziu, m‑au cunoscut și ei pe mine“. Bălu le‑a făcut o ofertă să cânte în cluburi, pentru „100–200 de fani adevărați“, într‑o perioadă „nu foarte propice marilor concerte“ și în care „un talent ca al lor nu mai primea toată recunoașterea pe care ar fi meritat‑o“.

„După mai multe șprițuri, mai multe sponsorizări și alte concerte“, își continuă Bălu povestea, „ne‑am împrietenit, mai mult eu cu Nelu, și mi‑am realizat unul din visele mele de adolescent, să învăț să cânt la tobe“. Bateristul de la Iris a avut răbdare „vreun an de zile“ să îl învețe pe Bălu „ritmuri“ și să‑i transmită ceva din pasiunea lui. „Nu că mie mi‑ar fi lipsit pasiunea“, completează Bălu, care se declară „stârnit“ de acele amintiri, unele „prea intime“ pentru a fi dezvăluite. „Pe vremuri, nu scăpam nici un concert și nici șprițul de după, eram un «împătimit Iris». Mi‑e dor de vremurile alea“, mărturisește el, recunoscând că, din păcate, nu a mai ținut legătura cu cei de la Iris. Va merge, însă, la concert.

Pentru membrii Iris, oamenii din businessul românesc și antreprenorii cu înclinații rock sunt la fel de importanți precum adolescenții cu piercing și blugi rupți, bărbații maturi veniți cu motocicleta la concert, puștoaicele visătoare, mămicile care își aduc aminte de primii fiori ai dragostei trăite pe muzică rock în liceu, credincioșii care îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru însănătoșirea lui Cristi Minculescu sau doamnele care vor să trimită personal scrisori artistului. Pentru că, „fără ei și fără mass‑media, noi nu am mai fi astăzi“, crede Minculescu.

ESENȚĂ DE IRIS. Concluzia vocalistului „naționalei de rock a României“ – cum mai e numită trupa – reflectă o realitate pe care o confirmă atât membrii formației, cât și managerii Cosmin Nicoară, impresar, și Cătălin Muraru, manager în cadrul casei de discuri Roton, producătorul trupei: Iris este un business care trăiește din fani. „Concertele cu bilete sunt principala noastră sursă de venituri“, spune Minculescu (la concertul din 8 octombrie, prețul unui bilet este 70 lei). Iar ponderea spectacolelor în structura de venituri ar fi în jur de 70%, cuantifică Muraru de la Roton.

Restul banilor vin din drepturi de autor (de la radiouri și televiziuni), sponsorizări (sporadice, dar necesare pentru break even, spune Nicoară) și din vânzările de discuri – o „piață în declin“, observă Muraru, în special din cauza pirateriei. Chitaristul Valter Popa amintește că vânzările erau mai bune când Iris imprima pe vinil comparativ cu epoca digitală: „Cum puteai copia discul? N‑aveai cum“.

Deși nu particularizează punctele slabe ale industriei, și producătorul Mike Godoroja – care lucrează cu Iris din 1996 – vorbește despre o piață care nu e „adecvată pentru derularea afacerilor cu muzică“. Oferind un exemplu concret, cel al descărcărilor digitale, Muraru spune că mediul online nu e o sursă de business încă nici pentru artiști, nici pentru producători, din lipsa de educație a românilor în materie de consum, dar și din cauza proastei puneri în aplicare a legii. Iar această „piață neadecvată“ împiedică Iris să‑și exploateze la maximum brandul, aflat acum „la a doua tinerețe“, crede Godoroja.

FLOARE DE AUR. Toamna lui 2009 înseamnă mai mult decât revenirea trupei. Pragmatic vorbind, Iris reintră în business. După cum spune Godoroja, absența „nedorită“ a lui Minculescu s‑a dovedit a fi, în cele din urmă, una „benefică din punct de vedere comercial“. Partea de vânzări a funcționat și în lipsa concertelor, iar apetitul pentru spectacolele Iris a crescut. În plus, „Integrala Iris“, un produs premium care însumează toate cele 15 albume ale formației – și care este editat într‑un prim tiraj de 5.000 de bucăți –, are toate șansele să se epuizeze, spun producătorii. Prețul nu era încă fixat săptămâna trecută, dar „Integrala“ va costa cu siguranță peste 200 lei.

Anul 2009 mai marchează un început: trupa investește în propriul brand și altfel decât până acum. „De data asta, investiția în producția «Integralei» a făcut‑o Iris“, spune Cosmin Nicoară. Totul a plecat de la dreptul de proprietate asupra primelor cinci albume, editate de Electrecord (casa de discuri de stat de dinainte de ’90), drept pe care Iris nu l‑a putut cumpăra. Tot ce a fost imprimat de Electrecord este proprietatea statului și nimeni nu poate repune pe piață acele piese decât dacă le reînregistrează sau cumpără licența. „Am plecat, de la discuțiile cu Electrecord, cu dezamăgirea unei negocieri eșuate, dar cu bucuria de a afla că Iris e patrimoniu național“, își amintește Nicoară.

În cele din urmă, Iris a preferat să cumpere licența pentru primele albume pentru a păstra tușa sonoră a acelor vremuri, după care Minculescu e „nostalgic“ („cum cântai, așa se auzea“). „Ne propunem ca Iris să devină proprietarul materialelor pe care trupa le scoate de‑acum încolo (până acum era casa de discuri)“, dezvăluie Nicoară. Ceea ce înseamnă că trupa va suporta costurile de producție.

DUPĂ TREI DECENII. Pentru Iris, postura de producător e nouă. Și necesară – așa poate controla mai bine ce se întâmplă cu producțiile, subliniază managerul formației. „Dacă Electrecord ar fi scos CD‑uri cu primele albume Iris pe piață, trupa nu ar fi obținut nici un ban“, dă el și un exemplu. Ce înseamnă această nouă ipostază pentru brandul și businessul Iris? „E un efort financiar din partea trupei, dar satisfacția de a fi propriul tău stăpân și de a ți‑l gestiona cum vrei e mare“, răspunde Nicoară. „Sunt unii artiști care preferă să nu investească, dar peste 20–30 de ani, când le va arde buza și vor vrea să facă ceva, vor sta la mâna producătorului“.

Cu trei decenii de rock în spate, Iris a devenit un nume prea greu pentru a‑și lăsa în continuare arhiva, munca și brandul la întâmplare. „Integrala Iris“, albumul care va fi pe piață în 2010, videoclipurile și toate producțiile ce vor urma vor fi în proprietatea trupei. Și‑au spus cei de la Iris deja ultimul cuvânt? „Ei sunt atât de imprevizibili în compoziții și idei, încât mă aștept oricând la o lovitură“, spune Nicoară. Probabil că fanii Irișilor nu se gândesc încă la albumul de la anul și, poate, nici la hiturile ce ar putea urma. Le e de‑ajuns, deocamdată, un „Bună seara, prieteni!“.

IRIS AETERNA

Iris nu și‑a gândit istoria din perspectiva unui plan riguros de marketing. Însă a reușit să clădească un brand bine definit, consecvent cu sine însuși.

• 1977• se naște Iris, a cărei componență se schimbă în anii care urmează
• 1980• Cristi Minculescu intră în trupă
• 1984• „Iris“, primul album de heavy metal din România
• 1986• Trupa se stabilizează în formula Valter Popa (chitară), Ioan „Nelu“ Dumitrescu (baterie), Doru „Boro“ Borobeică (bass), Cristian Minculescu (voce).
• 1987• „Iris II“
• 1988• „Iris III – Nu te opri!“
• 1990• un incendiu distruge instrumentele Iris, iar trupa lansează un nou album, „Iris IV“
• 1992• mii de oameni rămân pe din afară, fără bilet, pentru concertul de la Sala Polivalentă • concertul e considerat cel mai impunător eveniment muzical de până atunci
• 1996• Iris semnează cu Zone Records • primul rezultat: „Lună Plină“, un reper în istoria trupei • Iris ajunge, cu „Lună Plină“, la o nouă generație de tineri
• 2000• concertul „Iris Athenaeum“, la care trupa cântă alături de Symphonic Light Orchestra • proiectul muzical i‑a inclus pe soprana Felicia Filip, actorul Adrian Pintea, Johnny Răducanu, Ovidiu Lipan „Țăndărică“
• 2002• Iris împlinește 25 de ani • peste 25.000 de fani se adună la concertul de pe aeroportul Băneasa, la care participă și Uriah Heep • cele două trupe înregistrează împreună „Lady in Black“
• 2003• premieră în România: cvadruplul album „IRIS 4MOTION“, alcătuit din patru albume solo, unul pentru ­fiecare membru al trupei • în trupă intră Relu Marin (clape).
• 2005• „IRIS MAXIMA“, al 14‑lea album al trupei, un omagiu adus „suporterilor“ trupei
• 2007• Iris împlinește trei decenii de la înființare • trupa lansează albumul „Cei ce vor fi“ • la concertul aniversar sunt invitați Nicu Covaci, Tudor Chirilă, Florin Chilian, Felicia Filip, Maia Morgenstern și alții
• 2009• Mincu­lescu face un transplant de ficat • la 8 octombrie e programată re­­venirea: „Iris 2009“, primul mare concert din acest an • se lansează „Integrala Iris“, care include cele 15 albume ale formației

Clienți? Prieteni? Fani?

În volumul „Brands that Rock“, Roger Blackwell analizează tehnicile pe care oamenii de afaceri le‑ar putea învăța de la trupele rock pentru a‑și transforma clienții mai întâi în prieteni – așa-numiții „clienți repetitivi“ – și după aceea în fani. Iată care sunt principalele trăsături ale celor trei categorii de consumatori: