Velo-Revoluția

• Foto

Alex Redes se mandreste ca bicicleta sa are un cadru facut manual de designerul italian Fran­­­­cesco Paduano >Foto Robert David

• 
• 

Cei care au trecut pe lângă Arcul de Triumf din BucureÈ™ti în 22 septembrie, la ceas de seară, au avut o revelaÈ›ie, asta dacă nu cumva o È™tiau deja. BicicliÈ™tii există È™i nu mai pot fi ignoraÈ›i! Lăsând la o parte tonul profetic, ar trebui spus că în acea zi s‑a desfășurat cea mai importantă defilare pe biciclete din România, la care au participat peste 800 de bicicliÈ™ti. Evenimentul – numit „O zi fără maÈ™ina mea în oraÈ™ul meu“ È™i organizat de AsociaÈ›ia „Bate È™aua să priceapă iapa“ ce militează pentru drepturile bicicliÈ™tilor din România – a marcat încheierea Săptămânii Europene a Mobilității. Cum era de aÈ™teptat, defilarea a stârnit controverse, pentru că, spun organizatorii, nici autoritățile, nici È™oferii È™i nici pietonii nu sunt pregătiÈ›i pentru marea revelaÈ›ie: BicicliÈ™tii există È™i nu mai pot fi ignoraÈ›i!

FORMA È˜I FONDUL. DiscuÈ›iile au pornit de la hotărârea Primăriei Capitalei de a închide, pe parcursul marÈ™ului, traficul rutier pe Șoseaua Kiseleff, între Arcul de Triumf È™i PiaÈ›a Victoriei, pentru a evita orice incident. DragoÈ™ Bucurenci, unul dintre cei mai cunoscuÈ›i ecologiÈ™ti din România (conduce AsociaÈ›ia MaiMultVerde), spune pe blogul personal că măsura luată de primărie este „un abuz“, pentru că scopul manifestării era tocmai promovarea convieÈ›uirii în trafic a maÈ™inilor È™i bicicletelor.

Pentru că numărul bicicliÈ™tilor, ce s‑a majorat de patru ori în ultimii doi ani, ajungând până la 10.000 doar în BucureÈ™ti – conform unei estimări făcute de Ștefan Bradea, manager proiecte la MaiMultVerde –, continuă să crească cu cel puÈ›in 100 pe zi, potrivit FederaÈ›iei BicicliÈ™tilor din România.

Și asta în ciuda faptului că pistele de bicicletă au fost amenajate doar de formă, ca urmare a directivelor Uniunii Europene – după cum recunoaÈ™te Ion Dedu, directorul DirecÈ›iei de Transport, Drumuri È™i Sistematizarea CirculaÈ›iei din cadrul Primăriei Capitalei – sau că în master planul de transport al municipiului BucureÈ™ti bicicleta e trecută cu 0% în totalul călătoriilor. Nici legislaÈ›ia nu e suficient de „motivantă“ în ceea ce priveÈ™te acest „mijloc de locomoÈ›ie“, crede Ștefan Dinculescu, unul din cei doi fondatori ai primului centru de închirieri de biciclete din BucureÈ™ti, Raitabike. Procedura de amendare a È™oferilor care parchează pe pistele de bicicletă, de exemplu, este extrem de greoaie, pentru că poliÈ›iÈ™tii trebuie să înmâneze personal amenda respectivilor È™oferi, neputând să o trimită prin poÈ™tă, ca în cazul altor infracÈ›iuni rutiere. Din această cauză, spune Dinculescu, la capitolul biciclete încă suntem „în faza de trendy È™i hobby“.

Un hobby care poate să fie, însă, extrem de costisitor, după cum o demonstrează IonuÈ› Ștefănescu, mecanic la retailerul de biciclete ­BikeXpert, care a investit în două Mountain Bike‑uri È™i o cursieră peste 10.000 de euro. Numai cursiera, o Cervelo R3 SL, l‑a costat 7.200 de euro. Ștefănescu susÈ›ine că este singurul român care deÈ›ine o astfel de bicicletă (ce cântăreÈ™te doar 6,4 kg, fiind una din cele mai uÈ™oare din lume), model cu care spaniolul Carlos Sastre a câÈ™tigat Turul FranÈ›ei în 2008.

DETALIUL È˜I DIFERENTA. Ștefănescu nu e nici pe departe singurul velopasionat. Alecs RedeÈ™, inginer de sunet la un studio de înregistrări, a investit 16.000 de euro în cele cinci biciclete ale sale – Paduano Bruto, Orange Subzero, Orange Clocwork, Dahon Jetstream P8 È™i un Pegas modern. Ca o paranteză: bicicletele, în special cele făcute din bucăți, îÈ™i iau numele de la cadru, care este cea mai importantă piesă din angrenaj. Nu este o întâmplare că bicicleta sa de suflet este Paduano Bruto, care are un cadru special, făcut din aliaj de titan cu doar 3% aluminiu È™i carbon (o combinaÈ›ie neobiÈ™nuită la biciclete, făcute în general din aluminiu), pe care RedeÈ™ l‑a cumpărat cu 4.000 de euro direct din Italia.

Designerul cadrului, Francesco Paduano, recunoscut ca maestru al sudurii din titan, face È™ase modele de cadre, pe care le lucrează manual, motiv pentru care livrează anual doar în jur de 200 de bucăți – al lui RedeÈ™ este al 21‑lea cadru din modelul Bruto, aÈ™a că are toate motivele să se laude cu el. Detaliile de acest tip – semnătura designerului, piese în ediÈ›ii limitate sau materialele rare din compoziÈ›ie – înseamnă extrem de mult pentru pasionaÈ›i È™i justifică, în opinia lor, diferenÈ›a de preÈ› (Paduano Bruto l‑a costat pe RedeÈ™ 8.400 de euro – mai mult, precizează el, decât maÈ™ina personală).

Mihai Voicu, un tânăr antreprenor care deÈ›ine, împreună cu tatăl său, firma Deno Ingredient, ce consiliază È™i asistă oameni de afaceri norvegieni care vor să investească în România, e pasionat de biciclete din copilărie. Prima bicicletă „adevărată“, cum o numeÈ™te el, È™i‑a cumpărat‑o în 2004. Atunci a început nebunia „proiectelor“, cum numeÈ™te el achiziÈ›ionarea fiecărei biciclete în parte, pentru că, de fapt, fiecare vehicul este făcut din bucăți cumpărate din diverse țări È™i de la diverse firme, pe care le asamblează chiar el. Un astfel de proiect poate dura luni È™i se poate ridica la câteva mii de euro. „Sunt încă un investitor timid“, spune Voicu, ce a investit peste 4.000 de euro în cea mai scumpă bicicletă a sa – un Mountain Bike pentru down hill (coborâre pe munte) – pe care a făcut‑o în opt luni (cinci luni a aÈ™teptat cadrul – cea mai importantă piesă – comandat în SUA).

BUSINESSUL ȘI PASIUNEA. În afară de banii pentru bicicleta în sine, pasionaÈ›ii cheltuiesc È™i pe echipamente, scaune pentru copii, suporturi pentru bidoane de apă, coÈ™uri È™i alte accesorii indispensabile unui adevărat ciclist. Nu e astfel de mirare că afacerile legate de biciclete au luat avans. Proprietarul BikeExpert, Mircea Florescu, spune că businessul lui a crescut în fiecare an, din 2006, cu peste 50%, cu o singură excepÈ›ie: 2009, când pe primul semestru vânzările au fost la acelaÈ™i nivel cu anul trecut.

Criza îÈ™i spune cuvântul, motivează Florescu, explicând că cei care nu‑și permit (cea mai ieftină bicicletă la BikeExpert costă 1.500 lei) apelează la alternative mai ieftine – modele sub 100 de euro –, închiriază biciclete de la centrele specializate sau profită de programe gratuite precum „La pedale“ – primul bike‑sharing fără taxă din România, înfiinÈ›at de asociaÈ›ia Green Revolution È™i Primăria Sectorului 1. Vânzările celui mai mare producător local de biciclete, care face modele accesibile ca preÈ›, au crescut, în primul semestru al acestui an, cu 15% față de 2008.

Și centrele de închiriere au observat o creÈ™tere a cererii de biciclete în primele È™ase luni din 2009. De la începutul anului, Cicloteque, centru bucureÈ™tean deschis în vara anului trecut, a înregistrat de două ori mai multe închirieri în medie pe lună. Fondatorul Raitabike, Ștefan Dinculescu, a mai observat un lucru interesant: tot mai multe firme au început să închirieze biciclete pentru team buildinguri, preferând să‑și relaxeze angajaÈ›ii cu câte‑o plimbare pe două roÈ›i.

Au început să câÈ™tige popularitate È™i competiÈ›iile de specialitate: poÈ›i să‑ți dai seama, confirmă atât Ștefănescu, cât È™i Voicu, È™i după numărul în creÈ™tere al celor care se înscriu în concurs chiar dacă nu au bicicleta potrivită È™i se ambiÈ›ionează să treacă linia de sosire. E un semn că au luat „microbul“: data viitoare vor veni, cu siguranță, cu o bicicletă mai bună. Pentru că o bicicletă e perfectă doar până o descoperi pe următoarea.

Bicicleta, în cifre

ApariÈ›ia pistelor dedicate È™i a centrelor de închiriere i‑au făcut cel puÈ›in pe bucureÈ™teni să utilizeze tot mai mult bicicleta, lucru care se reflectă atât în vânzări, cât È™i în numărul din ce în ce mai mare al clienÈ›ilor centrelor de închiriere.

• 1.000 Numărul bicicletelor care circulă zilnic pe străzile din BucureÈ™ti, potrivit FederaÈ›iei BicicliÈ™tilor din România, înfiinÈ›ată în anul 2007.
• 15% Procentul cu care au crescut veniturile celui mai mare producător autohton de biciclete, DHS, în primul semestru al acestui an, comparativ cu perioada similară din 2008.
• 2.500 Numărul celor care au închiriat biciclete de la Raitabike în primul an de funcÈ›ionare. Centrul de închirieri – primul din BucureÈ™ti – a fost deschis, în martie 2008, cu o investiÈ›ie de 25.000 de euro.
• 5.500 Utilizatorii înregistraÈ›i de Cicloteque (centru de închiriere deschis cu sprijinul UniCredit Èširiac Bank în august 2008) la care se adaugă È™i 1.500 de abonaÈ›i. Încasările acoperă, deocamdată, doar 50% din cheltuielile lunare ale clubului (5.000 de euro), restul fiind suportate de banca parteneră.

Piesă cu piesă

Istoria bicicletei începe în urmă cu peste 600 de ani, când Leonardo da Vinci schiÈ›ează un model de vehicul cu două roÈ›i, asemănător bicicletei de azi. A fost nevoie, însă, de 400 de ani pentru ca schiÈ›ele să prindă viață.

1817 Baronul neamÈ› Karl von Drais construieÈ™te, în Mannheim, prima bicicletă, pentru a se deplasa pe aleile grădinii regale. Numită È™i „maÈ™ina megătoare“, bicicleta era făcută din lemn È™i avea două roÈ›i egale, cu ghidon la cea din față. Fără pedale, lanÈ› È™i frâne, bicicleta funcÈ›iona mai degrabă ca o trotinetă ce trebuia împinsă pentru a rula.

1837 Pierre Michaux inventează bicicleta tip velociped (picior iute – lb. latină). Făcut tot din lemn, acest model vine cu ceva nou: pedale fixate direct pe roata din față, ceva mai mare decât cea din spate. Mersul pe această bicicletă, mai ales pe drum de È›ară, era însă foarte incomod, de unde È™i numele de „zdruncinător de oase“.

1865 Fierarul scoțian Kirkpatrick Macmillan, considerat fondator al ciclismului modern, implementează pedalele, care permit ca bicicleta să poată fi propulsată, pentru prima dată, fără ajutorul altor persoane.

1870–1890 Apare prima bicicletă „oficială“: un vehicul din metal, cu roÈ›i prevăzute cu cauciuc. Între roÈ›i nu exista lanÈ›, iar pedalele È™i È™aua erau fixate pe roata din față, mult mai înaltă decât cea din spate. Modelul – care face senzaÈ›ie în anii 1880–1890, deÈ™i preÈ›ul bicicletei echivala cu salariul mediu pe È™ase luni al unui muncitor – e destul de periculos, pentru că la fiecare obstacol sau oprire bruscă se răsturna în față. Pentru eliminarea acestui risc e inventată bicicleta cu roata mare în spate.

1871 Viarengo de Forville, consul al Italiei la Nantes, prezintă primele două biciclete ce dispun de toate elementele vehiculului modern: cadru, pedale cu miÈ™care circulară plasate între roÈ›i È™i transmisie pe roata din spate, în continuare mai mare decât cea din față.

1887 Medicul veterinar irlandez John Boyd Dunlop revine la modelul cu două roÈ›i egale, aducând în plus pedalele legate cu lanÈ›. Mai mult, a schimbat cauciucurile cu pneuri (el fiind È™i cel care a inventat pneurile pentru automobile È™i care a înfiinÈ›at, în 1890, compania producătoare de pneuri Dunlop). Se formează „Liga americană a oamenilor pe roÈ›i“, ce există È™i azi sub numele de „Liga BicicliÈ™tilor Americani“.

1916 Ia naÈ™tere prima companie specializată în producÈ›ia de biciclete, Arnold&Schwinn, devenită din 1960 Schwinn Bicycle Company.

1929 Charles Lidberg inventează bicicleta cu apărători la roÈ›i, Lindy. Bicicletele devin accesibile ca preÈ›, iar câÈ›iva ani mai târziu, compania Sears creează un model special pentru copii, numit „Black Hawk“. Din 1966 bicicletele sunt realizate din metale foarte uÈ™oare precum crom È™i aluminiu.

1960–1970 Compania Schwinn construieÈ™te È™i per­fecÈ›ionează bicicletele cu mai multe viteze, marcând începutul diversificării pe tipuri a bi­cicletelor, în funcÈ›ie de activitatea pentru care au fost create: city bike, destinată traseelor urbane, cum ar fi mersul la serviciu sau la cumpărături; trecking bike, pentru drumeÈ›ii în afara oraÈ™ului; road bike, pentru cursele pe È™osea; mountain bike, pentru drumuri accidentate; BMX, pentru trick‑uri de tipul săriturilor; cruiser sau choper – bicicleta retro de paradă.

Velo‑cuture

Intuind potenÈ›ialul de accesoriu la modă al bicicletei, designerii au inclus‑o în lista lor de priorități încă de acum doi ani, când îÈ™i lansau colecÈ›iile pentru 2008.

Chanel 12.695 $
Dragostea pentru sport a creatoarei de modă Coco Chanel – primul designer ce a creat hai­ne „sportive“ pentru femei, introducând în vestimentaÈ›ia curentă jerseul – a fost celebrată printr‑un accesoriu special lansat odată cu colecÈ›ia primăvară/vară 2008: o bicicletă ergonomică cu opt viteze. Lansată în ediÈ›ie limitată, bicicleta – un produs „handmade“ din aluminiu, cu piele matlasată È™i logoul casei – costă 12.695 $.

Hermes 3.000 $
Casa franÈ›uzească È™i‑a pus anul trecut semnătura portocalie pe o bicicletă din oÈ›el inoxidabil făcută de producătorul olandez specializat Batavus. Practic, bicicleta Hermes e o replică mai preÈ›ioasă a unei biciclete Batavus de 800 de dolari. Mult mai preÈ›ioasă: inserÈ›iile de piele cusute meticulos pe È™a, pe mânere È™i pe o porÈ›iune din cadru au săltat preÈ›ul bicicletei la 3.000 $.

Rowley 1.200 $
Creatoarea americană Cynthia Rowley È™i‑a lansat colecÈ›ia limitată de biciclete – în culori vesele cu accente florale – pe catwalk, odată cu colecÈ›ia de primăvară 2008, prezentată la New York. Întrebată de ce a creat biciclete, Cynthia a răspuns: „din egoism“ (pentru că pedalează mult prin New York, a vrut o bicicletă personalizată). O bicicletă Cynthia Rowley costă 1.200 de dolari.

Gucci 3.400 $
Casa de modă italiană a lansat o bicicletă cu accesorii din piele inscripÈ›ionate cu logoul Gucci la Olimpiada de la Beijing. Concepută în stil olandez È™i accesorizată complet, bicicleta Gucci este disponibilă la 3.400 de dolari, însă există È™i variante mai ieftine, până în 1.500 de dolari.

Fendi 9.500 $
În luna iunie a acestui an, revista „Vogue“ prezenta bicicleta Abici Amante lansată de Fendi înainte cu o lună în două versiuni: la 5.900 $ (cu accesorii precum portchei, husă pentru lanÈ›ul de bicicletă È™i husă pentru GPS È™i o geantă detaÈ™abilă ce costă, singură, 975 $) È™i la 9.500 $ (accesorizată cu o gamă completă de genÈ›i din piele detaÈ™abile).

Pimp my bike

Andrei Iliescu, un tânăr de 24 de ani care nu are nici o legătură cu fostul preÈ™edinte al României, a intuit că pasiunea românilor pentru biciclete se va transforma într‑un fenomen, aÈ™a că a „pus‑o“ de‑un business: recondiÈ›ionarea de biciclete importate din Olanda È™i ElveÈ›ia. În mai puÈ›in de un an, a făcut un profit de peste 3.000 de euro.

1) IniÈ›ierea. Ideea a început să prindă contur în timpul unei vizite pe care Andrei a făcut‑o în ElveÈ›ia anul trecut, împreună cu tatăl său. Acolo s‑a îndrăgostit de bicicletele clasice de oraÈ™. Când s‑a întors în È›ară, a luat legătura cu câteva persoane despre care auzise că aduc biciclete nefolosite din „cimitirele“ din Olanda È™i ElveÈ›ia.

2) Meseria. De „me­È™­terit la biciclete“, după cum se exprimă Iliescu, s‑a apucat în urmă cu doi ani. Tatăl său îi adusese din ElveÈ›ia o bicicletă, pe care el a vrut să o aducă la o stare mai bună. A început astfel să umble din atelier în atelier – „Stăteam È™i mă uitam la ce fac băieÈ›ii de acolo È™i astfel am furat meserie“.

3) Profitul. După ce a terminat de restaurat prima bicicletă, a ieÈ™it la plimbare cu ea prin parcul Herăstrău. S‑a întâlnit cu câÈ›iva prieteni cărora le‑a plăcut foarte mult. A primit comandă după comandă „până când aproape toÈ›i prietenii mei au avut biciclete făcute de mine“, spune Iliescu. Până acum a vândut 30 de astfel de biciclete, cu un preÈ› mediu de 150 de euro, din care profitul este de peste 100 de euro/bucată.

4) Regulile. Cea mai scumpă bicicletă recondiÈ›ionată de Iliescu a fost cumpărată cu 300 de euro. PreÈ›ul e stabilit în funcÈ›ie de timpul necesar recondiÈ›ionării (în medie o săptămână), de investiÈ›ia necesară È™i de preÈ›ul de magazin al res­pectivului model, pentru că, spune Iliescu, bicicleta recondiÈ›ionată „nu va depăși niciodată jumătate din preÈ›ul de magazin“.

5) Planul. Deocamdată, recondiÈ›ionarea de biciclete este, pentru Iliescu, doar o îndeletnicire care îi aduce niÈ™te bani. Transformarea sa într‑un business adevărat ar presupune o investiÈ›ie pe care Andrei nu este dispus să o facă, pentru că planurile lui încă depind de fiecare bicicletă vândută.