Home»Companii » Cine vrea să lucreze cu o companie în insolvență?

Cine vrea să lucreze cu o companie în insolvență?

2009-10-13 12:00

de Ileana Ilie

A fost surpriza absolută a săptămânii trecute: omul de afaceri orădean Florin Panea a solicitat Tribunalului Bihor reorganizarea judiciară a retailerului de încălțăminte Leonardo, sub presiunea datoriilor de circa 100 mil. euro, potrivit Casei de Insolvență Transilvania, responsabilă cu restructurarea. Leonardo are acum nevoie stringentă de lichidități pentru a‑și continua activitatea, pe fondul prăbușirii vânzărilor cu aproape 25%, de la începutul anului.

ÎN CĂDERE LIBERĂ. Cel puțin în termeni de cotă de piață, vânzări și profit, asta fără a mai pomeni de notorietatea de brand, Leonardo părea a fi unul dintre cele mai stabile nume ale retailului românesc de fashion de dinainte de criză.

Boomul construcțiilor de mall‑uri și galerii comerciale, creșterea consumului și disponibilitatea băncilor de finanțare a companiilor au fost tot atâtea motoare care au propulsat firma orădeană în fruntea pieței locale de fashion și încălțăminte, atât ca volum de vânzări, cât și ca număr de magazine. Criza avea să fie însă o pereche de pantofi prea mare pentru Leonardo. „Din a doua jumătate a lui 2008 am observat un declin al vânzărilor. Preocuparea principală a devenit reducerea cheltuielilor“, privește retrospectiv Florin Panea începutul sfârșitului.

După un an în care s‑a confruntat cu pierderi de 6,8 mil.

euro, pentru prima dată în cei 15 ani de la înființare, antreprenorul a încercat accelerarea procesului de restructurare prin intermediul companiei de consultanță în management Ensight Management Consulting. Declarațiile oficiale de atunci vorbeau chiar despre faptul că, pe lângă optiunea de restructurare operată de către o companie specializată, s‑ar fi luat în calcul și vânzarea unui procent din retailer. „Dar asta (vânzarea – n.r.) în ultimă instanță“, sublinia Florin Panea.

În linii mari, strategia propusă de con­sultanți punea accent pe reducerea masivă a costurilor prin renegocieri de contracte cu furnizorii și proprietarii de centre comerciale, închiderea de magazine neprofitabile și disponibilizări de personal. Pus în practică și tradus în cifre, Leonardo și‑a înjumătățit numărul furnizorilor până la 60, a închis 30 de magazine și a disponibilizat 600 din cei peste 3.000 pe care îi avea la începutul lui 2009. Teoretic, toate aceste măsuri trebuiau să asigure supraviețuirea Leonardo „pe termen scurt, pe fondul îmbunătățirii stării lichidităților pentru plata datoriilor urgente“, după cum suna obiectivul asumat de consultanți. Soluția a funcționat. O singură lună.

TREZIREA LA REALITATE. „Insolvența e aproape inevitabilă pentru toate companiile care s‑au îndatorat excesiv. Nimic nou sub soare. Criza economică va reduce, mai repede decât s‑ar fi așteptat oricine, și ultimele pretenții de mari retaileri ale companiilor locale“, crede Mihai Pop, partener la casa de investitii Osprey Partners, explicând că, atunci când ești foarte îndatorat, și pe deasupra mai e și criză, furnizorii sunt un factor de presiune mai mare chiar decât băncile.

Cazul Leonardo vine ca o confirmare a spuselor sale: aproape 70 mil. euro din datoriile retailerului sunt către furnizori, după cum detaliază Radu Lucian Lotrean, asociat coordonator la Casa de Insolvență Transilvania, și doar 20% reprezintă liniile de finanțare care au fost deschise într‑o perioadă în care compania avea – ca de altfel întreaga piață – creșteri anuale de până la 30%.

„Toți vrem să trecem în 2010 și e normal să ne agățăm de orice ne ține pe linia de plutire“, spune acum Panea, justificând implicit și solicitarea sa de reorganizare judiciară a businessului companiei. „Avantajul reorganizării judiciare e că înlătură presiunea creditorilor. Falimentul nu e declarat decât dacă firma nu‑și îndeplinește obligațiile asumate prin planul de reorganizare. Și nu cred că e cazul Leonardo“, nuanțează Lotrean de la Casa de Insolvență Transilvania.

MĂRIREA ȘI DECĂDEREA. Ce ecou are în industrie insolvența celui mai mare retailer de modă local? Situația Leonardo semnifică de fapt declinul unei industrii „care s‑a bazat prea mult pe o creștere a consumului nesustenabilă“, este de părere Bogdan Belciu, manager în cadrul companiei de consultanță A.T. Kearney România.

Numai că extazul și agonia de după a retailului autohton de fashion au un numitor comun: condițiile din piață. „O scădere bruscă de peste 20% e un șoc mare, mai ales în condițiile în care mulți retaileri nu au recunoscut riscurile aferente până atunci când au devenit de necombătut“, completează Belciu, comentând intrarea în insolvență a unor companii de talia Leonardo sau Mondex – primul lanț din retailul de fashion care a solicitat declanșarea procedurii de insolvență, în urmă cu o lună.

Ce ecou are în companie? „Continuăm să funcționăm normal, fără a avea presiunea plății facturilor“, spune Panea. „Firmele profită de această soluție a intrării sub protecția creditorilor“, îl completează indirect Mihai Pop de la Osprey Partners, în opinia căruia lunile următoare ar mai putea aduce câteva noi insolvențe de talia Leonardo.

Dar chiar și așa, pentru Pop lucrurile sunt cât se poate de clare. „Insolvența Leonardo e mai mult o cale către faliment, decât o cale spre restructurare și reorganizare“, crede el, pentru că problema care se va pune de acum înainte e „cine vrea să lucreze cu o companie în insolvență?“. Răspusnul îl dă tot el: „Nimeni“. „Și mai ales, câte cazuri de succes al insolvenței știți?“.