Home»Companii » Minunea de la Titu: În plină criză, o firmă de confecții abia face față comenzilor

Minunea de la Titu: În plină criză, o firmă de confecții abia face față comenzilor

2009-10-27 12:00

de Anca Doicin

Mașina lui Gianni Lessie (54 de ani), patronul Paola Confecții, virează și parchează în curtea firmei sale din Titu, un orășel aflat la 50 de km de București, cunoscut mai degrabă pentru că aici se va realiza Centrul de Tehnologie al Renault, o investiție de peste 300 mil. euro. „Facem un tur?“, se oferă Gianni. Cum intrăm, în hala din dreapta, peste 60 de mașini de țesut moderne, setate pe realizarea unor pulovere negre, țăcăne ritmic. În stânga – aglomerație.

Este zona în care produsele realizate de Paola Confecții sunt călcate, finisate, verificate și ambalate. În total, 456 de angajați lucrează aici în trei schimburi, de parcă ne‑am afla în epoca înfloririi capitalismului, și nu în timpul uneia dintre cele mai mari crize din istorie. Cifra de afaceri a Paola Confecții va crește anul acesta – conform estimărilor proprietarului afacerii – cu peste 30% față de anul trecut, în timp ce industria textilă, pe ansamblu, va înregistra în acest an un declin de 30% comparativ cu 2008, după cum apreciază Maria Grapini, șefa Patronatului din industria ușoară – FEPAIUS. Ce se întâmplă, de fapt, la Titu?

SECRETUL DE LA TITU. Compania lui Gianni Lessie și a soției sale, Paola Zaffalon, este – spun proprietarii – printre puținele din Italia și România capabile să ofere soluții de la o schiță pe bucata de hârtie la execuția unei comenzi complete.

Desigur, așa cum explică și Gianni, nu toate mostrele pe care le realizează se materializează în comenzi – media este cam de trei din zece. „Sistemul acesta se numește dezvoltarea și industrializarea produsului și este destul de puțin practicat de firmele de confecții din România – excepție fac vechile mari firme de tricotaj, ca Leotex și Apaca“, explică Octavian Costescu, de la firma de consultanță de management No Cost, cu mai mult de 10 ani experiență în domeniul confecțiilor.

Costescu spune că, din câte știe, firmele noi nu practică dezvoltarea și industrializarea produsului, din cauza investițiilor mari presupuse. De asemenea, spune Costescu, firma de la Titu este printre puținele care aplică integrarea pe verticală – adică face de la firul de tricot până la produsul finit și, în felul acesta, „poate vinde produse cu o valoare adăugată mai mare“. Potrivit lui Costescu, casele de modă autohtone nu practică sistemul de mostre zilnice din simplul motiv că nu pot asigura un volum de comenzi suficient de atrăgător pentru un producător.

„Casele noastre de modă lucrează cu ateliere micuțe, de 10–15 oameni maximum, de aceea și prețurile mai mari la care pot fi găsite produsele, pentru că sunt artizanale, nu industriale. Nu au volum“, mai spune Costescu. Și Maria Grapini spune că acest sistem de lucru, la care se adaugă și faptul că lucrează cu clienți mari, care nu resimt la același nivel criza, ar putea fi o explicație a faptului că lohnul se simte bine la Titu.

„Secretul este că eu nu aștept, ca alți producători, să vină comanda la mine, ci mă duc eu după comandă“, explică scurt Gianni. Detaliază apoi: pentru a atrage clienți, casele de modă, marii retaileri, nu mai scot doar două colecții pe an – primăvară/ vară, toamnă/iarnă –, ci scot modele noi permanent, în fiecare zi. Și tot în permanență caută firme capabile să exe cute după un desen pe hârtie un pulover sau o rochie în formă fizică, să vadă cum ar arăta modelul respectiv în realitate sau cum ar îmbrăca el corpul. „Odată ce faci mostra și dovedești că ești capabil să execuți ireproșabil modelul, cui ar da casa de modă comanda? Nu mie?“

Prin urmare, fabrica de la Titu lucrează cel puțin patru‑cinci mostre pe zi, zi de zi. În schimb, nu își permite să aibă mai mult de șase clienți, pentru că altfel nu ar putea să ofere calitate. „Noi, acum, prelucrăm comenzile pentru vara, 2010, iar din ianuarie vom trece la ce se va purta în iarna 2011“, spune Gianni.

REȚEAUA. De altfel, rețeaua de distribuție – după toate aparențele, foarte bine pusă la punct – pare cel de‑al doilea punct‑cheie al afacerii. Au contat aici cei peste 20 de ani de experiență, din care mai bine de jumătate petrecuți la o firmă deținută de Gianni în Italia, într‑o regiune renumită în industria textilă – Treviso Veneto, unde spune că a cunoscut oamenii de la mai toate mărcile care contează din Italia și din lume. „Aveam deja conexiunile, a fost un avantaj cert“, punctează Gianni.

Singurul impediment major în momentul lansării afacerii din România a fost că nu putea asigura calitatea pe care o aveau produsele fabricate în Italia. Dar pe parcursul timpului a investit în tehnologie și în specializarea angajaților – are ingineri aduși din Piatra Neamț, Iași, București – pentru a recupera decalajul. Acum, firma sa lucrează pentru Paul&Shark, una dintre cele mai cunoscute mărci de îmbrăcăminte sport din lume, Marks&Spencer, cel mai mare retailer vestimentar din Marea Britanie, sau Prada – cunoscuta marcă italiană specializată în produse de lux.

Un amănunt important în relația cu partenerii săi de afaceri îl reprezintă și sistemul de transport pe care l‑a pus la punct. Un angajat de la Paola merge la București zilnic la Aeroportul Otopeni, la ora 18.00, pentru a pune mostrele la avion, acestea ajungând astfel în birourile din Milano a doua zi dimineață. Sistemul este valabil și dacă la o prezentare de modă de la Paris lipsește, de exemplu, un anumit pulover. „Ne sună, noi executăm comanda și modelul ajunge la Paris de dimineață“, explică Gianni.
 

Anul viitor, Paola Confecții mizează pe o creștere de 10% a cifrei de afaceri. „Merg pe logica următoare: clienții noștri au scăzut cam cu 30%. Noi am compensat pierderea, prin dublarea numărului de clienți – de la trei la șase. Dar, anul viitor, mai toți se gândesc la o recuperare de 10%. Atunci, putem spune că pe atât mizăm și noi“, explică Gianni.

Aici mai trebuie adăugate câteva mici detalii care contribuie la buna poziție pe piață a firmei din Titu. Cei doi asociați, soț și soție, s‑au îngrijit tot timpul să aibă pe segmentele cu evoluția cea mai rapidă – tricotajul, de pildă – mașini cât mai noi. Chiar acum, Gianni este în așteptarea unor fonduri europene pentru achiziția de noi mașini de tricotat. Iar investiția de patru milioane de euro este făcută nu pentru a suplimenta producția existentă, ci pentru a îmbunătăți calitatea produselor realizate.

Cum produsele realizate de anumite mașini de țesut nu mai corespund din punct de vedere calitativ, noile mașini de țesut și tricotat nu se vor adăuga celor existente, ci vor înlocui o parte din acestea. Prezența proprietarilor în fabrică „cât este nevoie“ – adică mai tot timpul – e un alt detaliu care dă consistență acestui business. Unul în care, după cum arată acum datele problemei, rozul este culoarea la modă.

---

Povestea Paola Confecții

Cei doi proprietari ai Paola Confecții nu sunt la prima lor afacere în domeniul textil. Aupeste 20 de ani experiență, din care mai bine de jumătate petrecuți la o firmă deținută de Gianni în Italia, într‑o regiune renumită în industria textilă – Treviso Veneto.

1) ÎNCEPUTURI. Gianni șiPaola au venit în Româniala finele anilor ’90, odată cu alți textiliști italieni, atrași de forța de muncă mai ieftină și dezamăgiți în același timp de felul în care mergeau lucrurile în Italia. Gianni a vândut firma din Italia și cu banii obținuți pe ea a investit într‑o firmă de confecții în București.

2) PRIMUL EȘEC. Au urmat câțiva ani liniștiți, dar la un moment dat au rămas fără angajați. „Angajatele mele plecau să lucreze în comerț. Erau
anii în care intraseră în Capitală Carrefour, Billa, marii retaileri“.

3) DEZVOLTAREA. La Titu au ajuns în urmă cu șapte ani, luând‑o de la capăt cu o investiție inițială de șase mil. euro. Au investit apoi în tehnologie și în specializarea angajaților.

4) AFIRMAREA. Acum, firma lucrează cu câteva dintre cele mai cunoscute mărci de îmbrăcăminte din lume. Cifra de afaceri estimată pentru anul
acesta este de șase milioane de euro, în creștere cu circa 30% față de anul trecut.