Cât va fi cursul euro-leu la anul?

• Foto

Foto Laszlo Raduly

• 

Cât va fi cursul? E întrebarea care stă pe buzele tuturor managerilor din companii, care în această perioadă pregătesc bugetele pentru 2010. Dar și ale bancherilor, care riscă să se confrunte cu un nou val de credite neperformante, dacă euro ajunge la 4,5 lei – un scenariu ce nu mai poate fi ignorat de la declanșarea crizei politice. Mai ales că managerii români retrăiesc cu groază experiența unei toamne a lui 2008 când cursul a sărit de la un nivel de 3,7 lei/euro, cât era în noiembrie, la unul de 4,2 lei/euro în ianuarie 2009 – dând peste cap până și cele mai pesimiste proiecții financiare.

După cum au fost date peste cap și așteptările celor care sperau că Mugur Isărescu va apăra leul până la ultima suflare. Banca Națională a României (BNR) a lăsat până la urmă leul să se deprecieze pentru ca statul să‑și poată acoperi deficitul bugetar, după cum explica Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI, într‑un interviu pentru „Gândul“ din primăvara acestui an. Va trece leul printr‑o nouă iarnă a vrajbei noastre?

LEU VS LEU. Doi bancheri cu greutate – Bogdan Baltazar, fost președinte al BRD SocGen, și Alexandru Nicolaie Chideșciuc, economist-șef al ING Bank – schimbau replici dure săptămâna trecută, în timpul unei emisiuni de la The Money Channel pe tema cursului de schimb.

De cealaltă parte, Bogdan Baltazar își afirma cu tărie convingerea că BNR va susține leul, acuzându‑l pe analistul ING că recurge la previziuni pesimiste pentru a favoriza interesele băncii olandeze pe piața valutară, scenariu respins categoric de Chideșciuc. Cei doi bancheri au ajuns chiar să‑și arunce în față apelative gen „lipsit de responsabilitate“ sau „mincinos“, totul degenerând într‑un schimb de replici desprins mai degrabă dintr‑un talk show electoral.

Într‑un registru mai puțin pasional, majoritatea bancherilor se lansează însă în previziuni despre curs la fel de contradictorii – de la 4,1 la 5 lei/euro. Ca de obicei, pesimiștii de serviciu sunt analiștii de la Danske Bank, care anunță un curs de 4,45 lei/euro la finalul acestui an și de 4,6 lei/euro în următoarele 12 luni. „Evenimentele de pe scena politică și perspectivele privind rezultatul negocierilor cu Fondul Monetar Internațional continuă să pună presiune pe leu“, declara recent pentru „Business Standard“ Lars Christensen, șeful departamentului de Piețe Emergente al băncii daneze. Analiștii de la ING Bank cred în schimb că moneda națională se va deprecia din cauza „fundamentelor economice slabe“, cu un accent major pe „decalajul dintre ritmul pro­ductivității și cel al câștigului salarial“.

În tabăra optimiștilor se află BCR, ­Raiffeisen Bank, dar și Unicredit Țiriac Bank, ai cărei analiști au revizuit recent estimările privind cursul de schimb pentru finele lui 2009, de la 4,5 lei/euro la 4,3 lei/euro, invocând „istoricul de stabilitate forțată din ultima perioadă“ și valul de optimism existent pe piețele internaționale, după cum se arăta în raportul băncii.

ÎNTRE CURS ȘI ETICHETE. În lumea de dincolo de ușile băncilor, toate aceste declarații nu fac decât să‑i încurce și mai mult pe directorii companiilor românești, care trebuie să aleagă o valoare pentru bugetul din 2010. „Nu pot să pun nici 4,2, nici 4,5. Cred că este prematur să vorbim despre cursul pe 2010“, spune Aliz Kosza, CEO al producătorului de vopsele Fabryo și unul dintre cei mai experimentați manageri români, care a început să lucreze la bugetul în lei pe 2010, urmând ca acela în euro să fie făcut abia după anunțarea momentului acordării următoarei tranșe de bani.

Fondatorul Altex, Dan Ostahie, a gândit bugetul electroretailerului la un curs de 4,5 lei/euro. „Pe noi, deprecierea leului ne afectează în mod indirect. Când cursul sare, primul lucru care se întâmplă este că se majorează ratele la bancă ale populației, scade venitul disponibil și automat scade consumul“, explică acesta.

Pe lângă scăderea venitului disponibil, un alt efect imediat al creșterii cursului de schimb va fi și creșterea prețurilor în magazine. „Până la nivelul de 4,3 am suportat noi creșterile de curs, dar dacă va crește peste acest nivel, probabil că vom fi nevoiți să transferăm creșterea de curs în prețul produselor“, spune și Dan Viorel Șucu, proprietarul grupului Mobexpert. Instabilitatea leului, adaugă el, nu este bună pentru nimeni. „Atât exporturile, cât și importurile devin o loterie la care poți să câștigi, dar și să pierzi“.

Există însă și cazuri de companii care nu‑și pot recupera din preț creșterile de curs. Retailerului german de îmbrăcăminte Takko, cu o rețea de 33 de magazine în România, e un exemplu ilustrativ. „Noi lucrăm pe sistem german – anul începe în luna mai și se termină în aprilie. Ne‑am facut bugetul în luna mai, anul acesta, la cursul de 4,2 lei/euro și pierdem bani de fiecare dată când cursul sare de 4,2“, explică directorul de dezvoltare Silviu Apriutesei, adăugând că, în luna mai a fiecărui an, compania comandă etichete pentru produsele din magazine, etichete pe care nu le va mai schimba în următoarele 12 luni. „Dacă vorbim, de exemplu, de o pereche de pantaloni, de 5 euro, prețul imprimat pe etichetă este 21 de lei: 5 înmulțit cu 4,2, cursul din buget“, spune el. Și dacă euro ajunge la 4,5 până la finalul anului? „Dumnezeu cu mila!“, exclamă Apriutesei.

În timp ce firmele mici și medii ridică ochii spre cer când vine vorba de curs, multinaționalele și companiile mari mai au o soluție: hedgingul valutar – un instrument financiar care asigură protecție la riscul de curs, prin încheierea de contracte de cumpărare și vânzare de valută, la termen, la un curs prestabilit. Companii cu afaceri de sute de milioane de euro precum Mobexpert, IKEA sau Ursus Breweries apelează la achiziția unor astfel de contracte de la bănci – contra cost, evident. „Pentru acoperirea riscurilor de curs valutar apelăm la operațiuni de hedging“, spune Indrin Pillay, vicepreședinte financiar Ursus Breweries, fără a intra însă în detalii despre bugetul pe 2010.

JOCURI MACRO. Există totuși un consens între manageri și bancheri: soarta leului va fi hotărâtă în cele din urmă tot de BNR. „Considerăm că BNR va continua să ofere suport monedei locale până la stabilizarea situației politice“, spune Melania Hăncilă, economist-șef al Volksbank România. Un semnal de la Isărescu&Co. așteaptă și managerii de companii. „Eu am încredere în dl Isărescu. Când iese la rampă și spune că va fi ceva, așa va fi“, mărturisește Aliz Kosza, de la Fabryo.

E adevărat că BNR face tot posibilul să susțină leul atât prin intervenții directe pe piața valutară, cât și prin deciziile de politică monetară. Imediat după căderea guvernului Boc, de exemplu, BNR a injectat euro pe piață, coborând ușor cursul care sărise peste pragul de 4,3. De altfel, și decizia de săptămâna trecută a BNR de a menține rata de politică monetară la nivelul de 8% – după mai multe scăderi succesive pe parcursul ultimului an – ar avea ca scop, cred analiștii, tot protejarea leului. O dobândă mai ridicată de politică monetară înseamnă randamente ridicate pentru cei care dețin lei, deci o cerere mare pentru moneda națională, care se întărește.

Există însă și efecte adverse: o dobândă ridicată la lei înseamnă și credite mai scumpe în moneda națională, deci descurajarea consumului și a investițiilor în economia reală. E și unul dintre motivele pentru care BNR nu va putea susține cursul la infinit, spun voci din piață. Economiștii ING cred că intervențiile BNR vor fi mai rare în viitor, pentru că „pun presiuni asupra rezervelor valutare și asupra pieței monetare“. În opinia celor de la ING, susținerea artificială a leului limitează accesul la finanțare al statului.

„Presiunea asupra pieței monetare (creșterea dobânzilor la lei – n. red.) este deosebit de îngrijorătoare deoarece complică accesul la finanțare al sectorului public a cărui nevoie de lichiditate este deosebit de ridicată“, explică Vlad Muscalu, analist ING Bank. Mai detaliat, pentru a susține moneda națională, BNR cumpără leii din piață, ceea ce duce la creșterea artificială a dobânzii la lei pe piața interbancară. Automat, statul trebuie să‑și finanțeze deficitul bugetar la costuri mai mari.

De altfel, nevoia de bani a statului a fost motivul numărul unu pentru care BNR a lăsat cursul să cadă în iarna lui 2008/2009, după cum a dezvăluit în primăvara acestui an Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI. „În ultimele două luni (BNR – n.r.) nu a sterilizat nimic. De asta s‑a și dus cursul unde s‑a dus. Ca să fie foarte clar. BNR în mod intenţionat nu a sterilizat, ca să lase banii la dispoziția Finanțelor, pentru ca acestea să poată acoperi deficitul de anul trecut, care, dacă nu ar fi fost acoperit, ar fi condus la default“, spunea Tănăsescu în luna martie, referindu‑se la deprecierea puternică a leului din decembrie 2008‑ianuarie 2009.

Și există chiar voci din Banca Națională care spun că leul nu va mai putea fi ajutat la fel de mult ca până acum de BNR. „Pe cadrul macroeconomic actual nu avem speranțe să vedem un curs valutar prea stabil în perioada următoare. BNR nu poate interveni prea mult pentru că o asemenea situație ar periclita adoptarea monedei unice“, spunea recent Ion Drăgulin, directorul Direcției de stabilitate financiară din BNR, la un seminar Finmedia, citat de „Ziarul Financiar“.

MONEDA NIMĂNUI. Dan Ostahie crede că este de bun-simț ca BNR să nu mai susțină artificial leul și să‑l lase să reflecte realitatea economică. Celălalt Dan, Dan Viorel Șucu, este mai radical și crede că leul ar trebui să dispară pur simplu. „Nu există monedă mai exotică decât leul. Cui folosește leul? Este absolut suplimentar, nu folosește absolut nimănui“, exclamă Șucu, care este de părere că România ar trebui fie să‑și lege moneda națională de euro, asemenea Bulgariei, fie să treacă rapid la moneda unică.

Din câte spune proprietarul Mobexpert, produsele de pe rafturile magazinelor din România sunt mai scumpe decât cele din Bulgaria nu din cauza nivelului de trai mai ridicat al românilor, ci pentru că, pe piața locală, comercianții pun tot felul de adaosuri în preț care să acopere o potențială devalorizare a leului. „Întrebarea reală nu este cât va fi cursul în 2010, ci cât de stabil va fi cursul în 2010“, afirmă Șucu. Răspunsul valorează cât toată vistieria BNR.

Câte voci, atâtea cursuri

Bancherii și consultanții sunt împărțiți în două tabere: pesimiștii – văd cursul la 4,5 – și optimiștii – mizează pe un 4,3.

*cursul la care s‑au încheiat contractele futures de către speculatori la bursa de la Sibiu; Sursa: rapoartele instituțiilor, declarații de presă