Pradă vulturilor

• Foto

>Foto Red Dot

La începutul toamnei, Dmitri Medvedev le‑a împărtășit rușilor o viziune îndrăzneață a unei Rusii „mai civilizate“, eliberată de „nihilismul juridic“ care destramă capitalismul rusesc și transformă instanțele de judecată și secțiile de poliție în unelte pentru reglarea disputelor în afaceri. Mulți au sperat atunci că un semnal atât de puternic, venit de la președintele statului, va pune Rusia pe drumul care duce spre stabilirea statului de drept.

Acum, un caz de mare notorietate va arăta cine conduce această țară – escrocii cu legături în administrație sau statul în sine. Un proces ce a debutat în aceste zile la Moscova detaliază o înșelătorie în care înalți funcționari, judecători și polițiști au fraudat contribuabilul rus cu jumătate de miliard de dolari și apoi au folosit instanțele de judecată pentru a persecuta victimele înșelătoriei, atunci când acestea au încercat să se împotrivească.

VEDETĂ YOUTUBE. Până acum, nihiliștii par să aibă câștig de cauză. Reclamant este consilierul financiar american Bill Browder, care mai demult l‑a apărat pe Vladimir Putin în fața acuzațiilor de comportament autoritar cu oligarhii ruși. Din 2005 are interdicție de intrare în Rusia, pentru că ar reprezenta o „amenințare la securitatea națională“, și trăiește acum la Londra. Fondul Hermitage, pe care îl administrează, a fost până nu demult cel mai mare investitor străin din Rusia, dar și‑a lichidat toate operațiunile de la Moscova.

Prin noul proces, Hermitage nu încearcă să recupereze banii fondului, ci acuză faptul că un grup nedefinit de funcționari și polițiști corupți a furat mai multe companii de la Browder și alte persoane și le‑a folosit pentru a solicita, în fals, recuperări de taxe de la statul rus. Singura reparație cerută de Hermitage este eliberarea unuia dintre avocații săi, arestat cu nouă luni în urmă, ca urmare a unei acțiuni ce pare pusă la cale de infractori cu sprijinitori în poliție, pentru a‑i forța pe administratorii fondului să‑și retragă plângerile. Până la data documentării pentru acest articol, acuzații ocupau în continuare aceleași funcții în poliție și guvern, în timp ce o persoană din partea reclamantului este în închisoare, iar alți avocați și directori ai Hermitage au părăsit țara.

De la primele plângeri ale fondului, autoritățile ruse au făcut puține lucruri pentru a investiga situația – dar l‑au pus pe Browder pe o listă de urmăriți internațional pentru presupuse fraude fiscale. „Încercăm să dezvăluim un furt de jumătate de miliard realizat de oficiali guvernamentali“, spune Browder. „Nu pot să‑mi închipui o altă țară care să nu ia nici o măsură, cu excepția atacului asupra celor care au dezvăluit furtul“.

În ultimii ani, mulți mari investitori străini s‑au simțit hărțuiți de acțiunile jusțiției și poliției din Rusia. Instanțele și autoritățile ruse au potopit compania Shell cu amenzi usturătoare pentru presupuse violări ale legilor de mediu, au revocat în mod misterios permisele de muncă ale directorilor britanici de la BP, au diluat acționariatul local al firmei norvegiene de telecomunicații Telenor.

Se pare că oricine intră în conflict cu statul devine o țintă – unul din motivele pentru care capitaluri străine de aproximativ 7 mld. dolari au părăsit Rusia în a doua jumătate a lui 2008. Investițiile străine au scăzut cu 22,9% față de anul trecut, potrivit ziarului „Novîie Izvestia“. Plângerea Hermitage reprezintă cea mai detaliată anatomie din ultimii ani a stadiului în care se află corupția din Rusia. Povestea este atât de revoltătoare – chiar și după standardele rusești – încât un rezumat video postat de reclamanți a devenit cel mai vizionat clip de pe YouTube din Rusia.

CAZUL RENAISSANCE. Pentru a înțelege de ce este acest caz atât de important pentru viitorul Rusiei lui Medvedev trebuie să intrăm puțin în culise. Browder, nepot de fiu al lui Earl Browder, unul dintre liderii Partidului Comunist din America, a lansat Hermitage Fund în 1997. Strategia lui a fost să cumpere acțiuni la companii mari și ineficiente precum Sberbank și Gazprom, să le forțeze să‑și curețe bilanțurile și să‑și facă structurile de acționari și de venituri mai transparente. Îndată ce firmele au început să acționeze în acest sens, prețul acțiunilor lor a crescut.

Strategia a funcționat bine până când Hermitage a început să pună întrebări despre participațiile unui înalt aparatcik de la Kremlin (pe care Browder preferă să nu‑l numească) într‑o companie petrolieră în care fondul avea interese minoritare. Fără nici un avertisment, în decembrie 2005, Browder s‑a trezit trecut pe lista neagră a Serviciului Federal de Securitate (FSB), iar operațiunile Hermitage au început să sufere. Curând, au început să le dea ocol vulturii, sub forma unor grupări criminale ce par să aibă legături strânse cu inspectorii financiari, după cum se vede în dosarul din instanță.

Ideea de bază a escrocheriei este simplă: cumperi companii care și‑au plătit taxele pe profit către guvernul rus, apoi creezi pierderi fictive și folosești bilanțurile modificate, ce arată profit zero, pentru a solicita înapoierea banilor plătiți. „Recuperarea ilegală a taxelor a devenit o înșelătorie des întâlnită“, afirmă Larisa Mave, avocată moscovită care a devenit expertă în asemenea atacuri împotriva corporațiilor din Rusia.

„Este evident că așa o infracțiune nu ar fi posibilă dacă garda financiară nu și‑ar lua și ea partea“.

Întâi, escrocii au țintit companii în­fiin­țate de Renaissance Capital, una dintre cele mai mari firme de investiții din lume, cu scopul de a achiziționa acțiuni la Gazprom pentru diverși clienți internaționali. După ce acțiunile au fost cumpărate și vândute, iar taxele pe profit plătite, companiile au fost lăsate fără fonduri. La acel moment, susține ­Renaissance Capital, escrocii au vândut companiile unui grup de investitori și nu s‑a mai știut nimic de ele.

Cumpărătorii, folosind drept paravan un condamnat pentru omucidere, au prezentat niște pierderi false pentru a reclama retroactiv taxa plătită de Renaissance. Singurul care a pierdut în tot acest proces a fost, pe hârtie, rusul obișnuit care plătește taxele. Renaissance nu a făcut nici o plângere privitor la această fraudă, afirmând că acele companii nu mai erau ale sale și că ea nu a avut nici o pierdere. Browder aduce această tăcere în sprijinul afirmației că Renaissance a avut legături cu cei care au fraudat, lucru pe care un purtător de cuvânt al firmei Rencap îl descrie drept o serie de „afirmații fără dovezi, bazate pe zvonuri și speculații“.

35 DE PLÂNGERI. Escrocii și‑au îndreptat apoi atenția asupra unui grup de companii de investiție create de Hermitage, numai că acestea nu erau de vânzare. Soluția escrocilor ne oferă un indiciu tulburător asupra modului în care legea și ordinea funcționează în Rusia de azi. În iunie 2007, folosindu‑se de o presupusă încălcare a taxelor de către Hermitage, 25 de polițiști mascați au descins la birourile firmelor Hermitage și Firestone Duncan, firma de avocați la care a apelat Hermitage.

După ce l‑au bătut pe avocatul care i‑a întrebat ce caută acolo (acesta a stat apoi o săptămână în spital), polițiștii au confiscat două camioane de documente, printre care și actele de înființare a trei companii care dețin acțiuni la holdingul Hermitage. În timp ce documentele erau în posesia poliției, au fost întocmite noi acte de înființare, prin care companiile erau transferate către alți proprietari, toți necunoscuți pentru Hermitage, aceste acte fiind semnate și certificate legal. Nimeni nu poate pune la îndoială că procesul prin care firmele au trecut în altă proprietate s‑a petrecut în perioada în care documentele și ștampilele erau în custodia poliției, afirmă Jamison Firestone, de la firma de avocatură Firestone Duncan.

Se pare că cei care au uneltit această schemă aveau aliați peste tot la nivelul oficialităților ruse. Următoarea lor mișcare a fost de a chema în judecată companiile furate la Moscova, Sankt Petersburg și Kazan pentru încălcarea mai multor contracte, acestea fiind de asemeniea falsificate. Avocații noilor proprietari nu au contestat acuzațiile, iar judecătorii din cele trei orașe au acordat despăgubiri exact de mărimea profitului pe anul anterior. Rezultatul: companiile nu mai pot anunța profit pe următorul an.

Noii proprietari au reclamat imediat retrocedarea taxelor deja plătite, până la suma de 230 de milioane de dolari, cea mai mare restituire din istoria Rusiei – și totuși aceasta a fost aprobată a doua zi după ce a fost înaintată și plătită în ziua următoare. În procesul declanșat de Hermitage sunt amintiți oficiali de la departamentul de taxe care ar reprezenta actori-cheie în frauda respectivă.

Până acum totul este limpede. Hermitage nu a suferit nici o pierdere, deoarece companiile din holding realizau numai tranzacții cu acțiuni Gazprom și nu mai aveau fonduri în momentul în care au fost furate. Numai statul rus a fost cel care a piedut. Spre deosebire însă de Renaissance, Hermitage a decis să facă publică această situație, înaintând 35 de plângeri către instituțiile oficiale rusești, de la Servicul Federal de Securitate până la poliția economică.

CAPUL TĂIAT. Represaliile au venit imediat. În mod evident, conspiratorii nu au recunoscut public și au ales să‑și asigure spatele. În ianuarie, Serghei Magnitski, unul dintre avocații de vârf ai firmei Firestone Duncan, a fost pe neașteptate arestat imediat după ce a prezentat dovezi procurorului desemnat să investigheze cazul. Deținut fără posibilitatea de a plăti cauțiune, negându‑i‑se dreptul de a‑și vedea familia, Magnitski i‑a mărturisit șefului său, Firestone, că nu a fost în mod serios anchetat, dar că în schimb poliția i‑a făcut de mai multe ori oferta de a fi eliberat dacă prezintă dovezi împotriva lui Hermitage.

Magnitski a refuzat acest lucru. Pentru Hermitage, eliberarea lui Magnitski a devenit prioritatea numărul unu, de aceea schema de escrocherie este investigată foarte minuțios, descoperindu‑se încă alte opt companii avute drept țintă și încă un sfert de milion de dolari obținuți din taxe ilegale. Hermitage a transmis Camerei de Audit a guvernului rus dovezile pe care le are, aceasta având mandatul de a cerceta malpraxisul în cazul instituțiilor oficiale. Toată această poveste, afirmă Browder, ilustrează nivelul corupției din această țară. Un singur lider – Medvedev – recunoaște, cel puțin, că este o problemă, dar pare în același timp incapabil să facă ceva. Statul este neputincios în a‑și apăra propriile interese.

Reformatori de top de la Kremlin, așa cum este consilierul prezidențial pe economie Arkadi Dvorkovici sau adjunctul șefului administrației, Igor Șuvalov, sunt conștienți de situație și chiar simpatizează cu Hermitage, afirmă o sursă diplomatică occidentală din Moscova, ce nu este însă autorizată să facă declarații oficiale. Dar este clar că le lipsește puterea de a trece la acțiune. Mulți oficiali ruși minimalizează cazul. Ghenadi Gudkov, fost colonel KGB, șeful Comisiei de Securitate a Dumei, Camera inferioară a Parlamentului rus, consideră că Browder ar fi trebuit să urmeze regulile locului – adică să angajeze compania de protecție și pază potrivită, sau un acoperiș, krișa, după cum i se spune în rusă.

„Browder a fost prea lacom, ar fi trebuit să cheltuiască mai mult pe securitate“, spune Gudkov, care conduce el însuși o companie importantă în domeniu. „Dacă ar fi vorbit cu noi, l‑am fi protejat“. Alexander Dubrovinski, avocat pentru retailerul de cosmetice cosmetice Arbat Prestige, firmă al cărei CEO a fost închis anul trecut, în urma unei descinderi la sediul corporației, a spus că „tacticile lui Browder ar putea avea sens în altă țară, dar aici nu are nici o șansă de a câștiga.

Încă din 2002 i‑am spus domnului Browder că lupta sa este zadarnică“. Unii colegi cred că Browder este aproape de o catastrofă. „Stilul lui Browder a fost acela de a reclama corupția în gura mare“, afirmă unul dintre bancherii de top din Moscova, care alege anonimatul, de teama de a nu‑și periclita afacerile din Rusia. „Cei mai mulți investitori străini încearcă să joace după regulile rusești, ceea ce înseamnă să taci și să‑ți împarți profitul cu cei care te pot proteja“ – cum sunt unii oficiali importanți și membri ai serviciilor secrete.

SABIA LOCALĂ. În final, adevăratul perdant este Rusia. Acțiunile rusești se vând cu o reducere de 40% către alte piețe emergente, în mare parte din cauza acestui risc înalt ca o companie să fie însușită ilegal de tâlhari bine conectați. Din același motiv, băncile străine acordă credite cu dobânzi mai crescute. Din 2002, Rusia a căzut 30 de locuri, până pe 147, în clasamentul pe națiuni al corupției, realizat de Transparency International.

Însuși Ministerul de Interne rus afirmă că „valoarea medie a mitei“ pentru o serie de servicii administrative a crescut de 10 ori în ultimul deceniu. „Cine o să mai împrumute bani Rusiei când sistemul juridic nu funcționează, legea este ignorată de toată lumea, atât guvernul, cât și societatea consideră că este în regulă dacă mii de companii private sunt furate în fiecare an, iar tâlharii primesc 30% din activele companiilor, sumă care ajunge la sute de milioane de dolari?“, exclamă Kirill Kabanov, consilier al președintelui Medvedev, șeful Comitetului Național Anticorupție, o organizație nonguvernamentală.

Bună întrebare. Pe 7 noiembrie, guvernul rus a avut programat un eveniment la Londra, în încercarea de a vinde 17,8 miliarde dolari în eurobonduri pe piața mondială de capital. Reprezentanți ai administrației Medvedev au anticipat un „apetit enorm“ pentru obligațiunile rusești, bazându‑se pe „îmbunătățirea treptată și stabilizarea financiară a situației“. Pentru a justifica acest optimism, președintele rus trebuie să facă mai mult decât să critice nihilismul juridic.

Trebuie să arate că poliția și fiscul din țara sa nu sunt conduse de infractori și că instanțele de judecată și închisorile nu sunt de vânzare pentru cine dă mai mult. Dacă eșuează, este doar o chestiune de timp până când Rusia va deveni prea toxică până și pentru cel mai aventuros investitor. Și fără fluxul de capital străin, nu prea există șanse ca afacerile rusești să se poată dezvolta – sau pentru ca Rusia să împlinească visul lui Medvedev, de a deveni cu adevărat „civilizată“.