Home»Newsweek » Geneza după Robert Crumb

Geneza după Robert Crumb

2009-11-17 00:00

de Malcolm Jones, Lisa Miller

Pentru cea mai de seamă perioadă din epoca creștină a civilizației occidentale, să ilustrezi scene ale Bibliei nu era, pentru un artist, o comandă oarecare. Era Comanda. Până și în timpul Renașterii, Michelangelo, Leonardo și ceilalți aspiranți la statutul de pictor de seamă își petreceau zilele colorând tavane și piese de altar, pictând fresce și dăltuind imagini ale lui Moise, David și ale Madonei cu pruncul din fiecare bucățică de marmură pe care o găseau.

Dar odată ce Biserica a început să piardă din statutul pe care îl ocupa în imaginația occidentală, artiștii au îndrăznit să‑și caute surse de inspirație și în alte locuri. Din când în când, unii mai redau câte o temă religioasă (Chagall, Rouault), dar, cu excepția pictorului englez Stanley Spencer sau a americanului Howard Finster (reverend baptist – n.r.), e greu să găsești un artist modern de prim rang care să petreacă prea mult timp pe tărâm sfânt. E și mai greu să găsești un artist care poate să ne modifice, în mod semnificativ, percepția asupra întâmplărilor, ilustrate până acum sau nu, din Biblie. Și atunci, cine ar fi putut să prevadă că R. Crumb se va apuca de Cartea Facerii?

DETALII PENTRU CEI ALEȘI. Artistul considerat drept inițiatorul curentului underground din anii ’60 în ilustrația pentru benzi desenate, ce a apărut în San Francisco, desenatorul care ne‑a pus în față aventurile pentru adulți ale lui Fritz the Cat și ale Mr.

Natural, ateu declarat, omul care are fantasme despre călăritul unor femei cu coapse generoase (și apoi desenează și publică aceste fantasme), în cele din urmă și în mod sigur cel mai oribil lucru pentru oamenii ale căror coșmaruri le bântuie, americanul care a emigrat în Franța și i‑a plăcut această experiență – iată omul căruia un editor i‑a încredințat sarcina de a ilustra prima parte a Bibliei.

Surprinzător, această încredere a fost repede răsplătită. Fără nici o urmă de ironie și în mod sigur fără nici o batjocură, Crumb ne oferă o interpretare literală – putem spune chiar tradițională –, în spiritul iudeo‑creștin, al Creației și al celor ce au urmat. Cadru cu cadru, în maniera unei cărți de benzi desenate, „Cartea Facerii“ ne prezintă un Dumnezeu patriarhal, cu barbă albă, ce creează Cerul și Pământul și toate cele de pe el. Îi vedem pe Adam și Eva exilați din Grădina Raiului. Asistăm la primul omor, atunci când Cain își ucide fratele, apoi la încercările lui Noe din timpul Potopului, la peregrinările lui Avraam – fiecare verset al fiecărui capitol este înfățișat cu minuție, până la fuga lui Iosif și a evreilor în Egipt.

Remarcabil la această versiune este realismul ei meticulos. Începutul este puțin neclar – însă nu din vina lui Crumb: până la urmă, în primele pagini sunt două mituri ale Creației care se suprapun și nu sunt perfect sincrone –, dar îndată ce întâmplările curg cu claritate, adică imediat ce Adam și Eva sunt alungați din Rai, și interpretarea capătă cursivitate. Vedem întâmplările în timp ce parcurgem cartea, vedem cămile și păstori cărunți, cu picioare păroase, vedem ieslea și corturile desenate până la ultima cută și țăruș, femei în chinurile facerii, vase și urcioare, orașe pline de praf și palatul impunător al faraonului.

Avraam și urmașii săi călătoresc printr‑un peisaj neiertător, ars de soare, își câștigă pâinea cu sudoarea frunții, iar precizia vizuală cu care sunt înfățișate eforturile lor îi îmbracă cu o noblețe care apare în text doar ca o aluzie. Poate că Dumnezeu nu stă în detalii, dar cei aleși de El cu siguranță stau.

 

MIRACOLUL PERSONAL. Una e să citești, de exemplu, că Avraam și Sara erau bătrâni și nu aveau copii. Dar e cu totul altceva să‑i vezi cum îmbătrânesc și să vezi cum li se așterne tristețea pe chip la gândul că rămân fără urmași. Așa cum este înfățișat de Crumb, Avraam și urmașii săi nu sunt doar niște personaje dintr‑o poveste. Întâi de toate sunt oameni pe de‑a întregul, foarte fragili. Atunci când Dumnezeu îi cere lui Avraam să‑și ucidă fiul, pe Isaac, vedem un bătrân îngrozit – și înfuriat? – și un băiat neajutorat, înlăcrimat, și deodată ceea ce a fost întotdeauna o poveste tulburătoare devine cu adevărat îngrozitoare. Aceasta a fost întotdeauna o pildă despre încercarea credinței, dar în versiunea lui Crumb nu găsești nimic abstract. Dimpotrivă, realismul său reface misterul din miezul pildei: cum poate un om să creadă atât de profund în ceva, încât să fie gata să‑și ucidă copilul pe care și l‑a dorit mai mult decât orice altceva pe lume?

Până și faimoasele pasaje mai dificile – acele liste genealogice despre cutare, „tatăl lui“ cutare – devin fascinante atunci când Crumb face o schiță a fiecărui personaj biblic, insuflând viață în ceea ce este, de fapt, doar o listă de nume. Este încă o ocazie pentru artist să‑și arate îndemânarea cu care ne face să vedem, chiar dacă a trecut atâta vreme, că, înainte să fie personaje ale unor vechi pilde, toți aceștia au fost oameni.

Această versiune a Genezei are un asemenea efect pentru că nu este un omagiu. Artistul își arată tot respectul pentru ­cursul acțiunii, nu eludează și nu minimalizează momentele în care apare Dumnezeu sau unul dintre trimișii săi, iar prin felul în care păstrează totul atât de aproape de realitate, Crumb realizează un miracol personal: el transformă una din cele mai vechi povestiri din lume într‑una iarăși nouă.

---

Evanghelia după Saba

Noua Biblie digitală ar putea precipita declinul Scripturii tipărite. Un tur virtual foarte cool.

Într‑una din zilele trecute, timp de o oră, mi‑am putut imagina o lume în care Cartea Cărților nu mai există – cel puțin nu sub formă de carte. Doi bărbați au venit la mine la birou să‑mi arate un produs nou, o Biblie digitală numită GLO (pronunțat ca „glow“, văpaie). Spre deosebire de alte Biblii digitale – care arată chiar ca niște Biblii –, aceasta e Cool, cu un „C“ mare.

CRITICA CREAȚIEI. Gândită pentru persoane care preferă să citească în timp ce se uită la televizor, trimit SMS‑uri sau descarcă muzică, GLO e pentru Biblie ceea ce jocul video SimCity e pentru revistele de benzi desenate: o experiență interactivă de scufundare în versiunea scrisă. Să luăm de pildă Exodul, 25. La acest verset poți citi, în traducerea New International Version (NIV – traducere foarte populară în SUA, apărută integral în primă ediție în 1978 – n.r.), descrierea tabernacolului pe care evreii l‑au ridicat în deșert, unde jertfeau animale Domnului, dar, mai important, unde păstrau, în chivot, tablele de piatră pe care Dumnezeu înscrisese Cele Zece Porunci.

Apoi poți da click chiar pe imaginea tabernacolului, generată pe computer, și abia acum lucrurile devin interesante. Poți vedea tabernacolul ca din avion – Uite acolo! Muntele Sinai! Și corturile lui Aron și Moise! – și apoi poți face un picaj deasupra lui, naviga în juru‑i, sau pătrunde prin pereți până la refugiul sacru unde se află chivotul cu Tablele Legii. Poți chiar străpunge capacul lui de aur și vedea tablele înseși, scrise cu litere proto‑canaanite, așa cum trebuie să fi arătat ele (pentru cine crede în asta) înainte de a dispărea cu totul, pentru veșnicie și în chip misterios.

Pe lângă canonul complet pe capitole și versete, GLO include comentarii și un dicționar biblic, plus 2.300 de fotografii, 700 de reproduceri de scene biblice ale unor pictori faimoși (Michelangelo, Chagall), 500 de tururi virtuale prin Țara Sfântă și un istoric care parcurge „creația“ și ajunge până la sfârșitul secolului întâi. Poate fi ordonată cronologic, geografic sau tematic, și toate părțile au trimiteri la alte informații sau capitole. GLO este incontestabil o Biblie evanghelică, dar după felul în care este scrisă, nu este concepută să provoace. Nu are o atitudine critică asupra unor chestiuni precum evoluția, divorțul sau homosexualitatea.

TEHNOLOGIA EVANGHELICĂ. Nu este însă perfectă. GLO, care s‑a lansat de curând, este disponibilă doar pentru PC. Alte aplicații – cruciale, precum cea pentru telefonul mobil – sunt programate să apară anul viitor. Cu toate funcțiile ei minunate, GLO este prea mare: are nevoie de 18 GB de memorie și 2 GB de RAM ca să funcționeze. La prețul de 90 de dolari, este prea scumpă. Dar mă convinge asupra faptului că Biblia legată în piele din fiecare casă va fi curând în primejdie, dacă nu va dispărea, ca și discurile, casetele video sau ziarele.

Deja, milioane de oameni înmagazinează versiuni ale Bibliei pe celulare, pentru a le folosi în biserică sau în sala de așteptare a aeroportului. Deja, aceste Biblii îți permit să marchezi un pasaj preferat, să faci însemnări, sau te trimit la comentarii favorite. Să ne închipuim ce‑ar fi dacă ar și vorbi, cânta sau s‑ar mișca. Sau dacă ai putea posta și împărtăși propriile fotografii din excursia pe care ai făcut‑o la Ierusalim – sau de la botezul copilului – în Biblia ta, alături de deconstrucția digitală a Bisericii Sfântului Mormânt din GLO.

GLO este invenția lui Nelson Saba, un creștin evanghelic din Brazilia care, înainte de convertire, a fost vicepreședinte pentru tehnologie la Citibank. Acum trei ani, și‑a unit forțele cu Phil Chen, un om de afaceri din Taiwan a cărui familie deține firma HTC, care produce dispozitive wireless portabile concepute să concureze cu iPhone. Chen, 31 de ani, are în spate generații de creștini devotați și este el însuși pastor, pregătit și hirotonisit la Seminarul teologic Fuller din Pasadena, California. Pe când era în Afganistan, unde a construit școli și orfelinate pentru săraci, a început să se gândească la felul în care poate folosi tehnologia pentru o cauză nobilă. „Dacă îi dau așa ceva unui copil“, mi‑a spus, arătând spre telefonul lui mobil, „nu‑i dau o carte. Îi dau o bibliotecă, un univers, un viitor“.

Chen nu consideră că tehnologia – folosirea, dezvoltarea, răspândirea ei – este domeniul lui de activitate. Este o parte din sine. „Este ceva profund în cultura mea, îmi place să fac așa ceva, este o extensie a ceea ce mi‑a dat mie Domnul să fiu“. Scopul este, atunci, nici mai mult, nici mai puțin, decât să schimbe felul în care oamenii intră în contact cu Sfânta Scriptură. În timpul Reformei (în secolul XVI – n.r.), Scriptura a trecut din mâinile celor puțini în mâinile celor mulți, mulțumită în parte tehnologiei – tiparului – și în parte efortului reformatorilor de a traduce Biblia în limbile populațiilor locale.

ÎNCEPUTUL SFÂRȘITULUI. Chen și Saba consideră că tehnologia Bibliei digitale va schimba lumea: va pune Cartea la dispoziția unei noi generații de oameni care nu citesc cărți, care caută cu înfrigurare îndrumare și inspirație, care vor ca religia să fie ceva personal. „Văd totul la fel de dramatic ca trecerea de la exprimarea orală a unei societăți la una scrisă“, spune Chen. Afacerea familiei este foarte profitabilă, așa că mama lui Chen le‑a dat cinci milioane de dolari ca investiție inițială.

„Mama este o creștină foarte, foarte devotată“, spune Chen. „Știe fiecare capitol și fiecare verset. Dar nu a fost niciodată în Țara Sfântă. Nu poate s‑o vadă, nu poate s‑o miroasă – ceva atât de simplu ca un copac, ea nu știe cum arată. Din punctul ei de vedere, este imposibil să‑și imagineze acea lume“.

Saba este maniacul, un informatician de 50 de ani total îndrăgostit de chestiile spectaculoase pe care le poate face GLO. S‑a dus personal în Israel ca să filmeze tururile virtuale și este foarte mândru că a reușit să intre în subsolul Domului Stâncii din Ierusalim. „Programul nostru îți oferă niște experiențe de care nu ai avea parte dacă te‑ai duce personal în Țara Sfântă“.

Cât despre ideea că sarcina unei cărți este să provoace imaginația omenească – și că poate nici o altă carte nu a făcut așa ceva mai bine decât Biblia? Chiar au oamenii nevoie să vadă imagini ale Calvarului, cu alte cuvinte, să fie mișcați de ele? „Prima reacție a celor din generația digitală este «Eu ce câștig am de aici?»“, răspunde Saba.

M‑am gândit, timp de o oră, că „acesta este începutul sfârșitului pentru Cuvânt“.