Home»Companii » Flamingo, primul electroșoc

Flamingo, primul electroșoc

2009-12-15 00:00

de Ionut Ancutescu

S‑a spus nu o dată că piața de electronice și electrocasnice, înjumătățită de criză anul acesta, a devenit neîncăpătoare pentru trei jucători mari de talia Altex, Flamingo și Domo. Cu atât mai mult cu cât și marile rețele de hipermarketuri s‑au transformat în pas cu criza în niște concurenți redutabili, având în vedere puterea lor ridicată de negociere și, implicit, capacitatea de a face discounturi semnificative.

Luat fiecare caz în parte, argumente prosalvare existau pentru toată lumea: Altex a fost considerat dintotdeauna „too big to fail“, Domo a intrat în criză cu rezerve de cash datorită investițiilor fondului Equest, iar Flamingo era în plină restructurare financiară (ulterioară celei operaționale), având promisiunea familiei Adamescu că va investi în companie atât cât va fi necesar pentru ieșirea din criză.

ÎN PLINĂ EMISIUNE. Despre Altex și Domo se mai poate vorbi în termenii de mai sus. În cazul Flamingo însă, lucrurile s‑au schimbat. Aflată în plină emisiune de obligațiuni convertibile în acțiuni – în intervalul 3 decembrie 2009–11 ianuarie 2010 –, compania nu a mai putut rezista presiunilor unuia dintre creditorii săi, ING Bank, solicitându‑și insolvența. În fapt, o cerere de protecție împotriva creditorilor.

De altfel, o metodă tot mai prezentă în businessul românesc, cele mai recente exemple în acest sens venind – coincidență sau nu – tot din zona retailului: vezi Leonardo și Pic.

La nivel oficial‑declarativ, conducerea companiei lasă impresia că privește cu suficientă relaxare acest pas. Cu toate că există multe păreri că, în România, insolvența ar reprezenta de fapt începutul drumului fără întoarcere spre faliment, Adrian Olteanu – președintele com­paniei – vorbește pe un ton încrezător despre viitorul electroretailerului: „reorganizarea în care am intrat presupune un plan de afaceri“ menit să‑i liniștească pe creditori. Flamingo are datorii bancare de circa 33 mil. euro – dintre care jumătate către ING –, cărora li se adaugă alte datorii de peste 40 mil. euro.

Nu este exclus ca lucrurile să meargă în direcția indicată de Olteanu. Însă o urmă de îndoială tot rămâne. Ce noutate majoră i‑ar putea liniști pe creditori în condițiile în care compania a fost deja redimensionată pentru criză și s‑au purtat negocieri intense cu băncile creditoare (ING, UniCredit, BRD) pentru o restructurare a datoriilor.

Și, cel mai important, Flamingo se află în plin proces de derulare a unei emisiuni de obligațiuni convertibile în acțiuni la finele căruia este așteptată o infuzie de capital de circa 7 mil. euro. În loc de notă de subsol: cererea de insolvență ar putea periclita operațiunea de ridicare de capital – Olteanu admite că CNVM ar putea cere întreruperea acesteia.

De altfel, miercuri, 9 decembrie – în ziua anunțului intrării în insolvență –, acțiunile Flamingo au scăzut aproape de pragul de 15%, fiind retrase de la tranzacționare.

Or, pentru electroretailer succesul emisiunii de obligațiuni este de‑a dreptul vital. O spune și un comunicat oficial al electroretailerului: Flamingo este o companie „căreia îi lipsește cash‑ul necesar depășirii unei scăderi a pieței cu 50%“. În primele nouă luni ale anului scăderea vânzărilor companiei a fost chiar peste acest nivel – de aproape 55%, până la 63 mil. euro, cu pierderi de 15 mil. euro.

DEOCAMDATĂ, RETORICA. Și, dacă totul mergea conform graficului, de ce ar fi executat silit ING stocurile „din trei magazine dintr‑un total de circa 80“?, după cum spune însuși Adrian Olteanu. De obicei, o astfel de măsură este una de forță majoră, la care se recurge când nimic nu mai poate fi salvat. La fel au procedat și cei de la UniCredit Țiriac, când au sechestrat, în luna martie a acestui an, un depozit al K Tech Ultra Pro pentru o datorie de 7 mil. euro, mișcarea deschizând drumul spre faliment al celui mai mare retailer IT&C. Cu deosebirea că, odată cu intrarea în insolvență, Flamingo este protejată de creditori. Cel puțin pentru moment.

Reprezentanții ING se declară nemulțumiți de planurile de până acum privind viabilizarea companiei. Cu alte cuvinte, promisiunea celui mai important acționar al momentului, familia Adamescu – Alexander Adamescu, fiul lui Dan Adamescu, a fost pentru scurt timp președintele CA –, de a investi în companie nu mai este de ajuns. Greu de spus, de fapt, care e problema. În locul răspunsului de care ar putea depinde salvarea Flamingo rămân alte întrebări. Mai este Adamescu interesat de retailer? Mai poate fi îmbunătățit planul de afaceri? Cum va evolua piața la anul? Și, poate, cea mai importantă: mai este timp?