Home»Cover Story » Cum va fi în 2010, cel de-al doilea an de criză?

Cum va fi în 2010, cel de-al doilea an de criză?

2009-12-22 00:00  Money Express

de Radu Soviani

Știrea zilei a fost, fără nicio îndoială, desemnarea lui Emil Boc în funcția de premier. Dar tot joia trecută, când zarva creată de știrea zilei încă mai continua, în clădirea ridicată de unul dintre industriașii de vază ai României secolului al XIX‑lea – e vorba de Dumitru Marinescu Bragadiru –, se lansa, în prezența a peste 100 de oameni din business – bancheri, șefi de multinaționale, antreprenori, consultanți – un anuar de previziuni pentru anul care urmează.

Sigur, Gala „Economia în 2010“, organizată de „Business Standard“ și Money Channel, n‑avea cum să strângă laolaltă tot ce înseamnă economia privată a României – nici o gală n‑ar putea face așa ceva. Dar nu e nici o exagerare să spunem că de deciziile multora dintre cei care s‑au adunat săptămâna trecută în Sala Colosseum a Palatului Bragadiru va depinde, într‑o măsură importantă, bilanțul anului 2010.

Anuarul „Economia în 2010“, un produs editorial rezultat din discuțiile pe care jurnaliștii de la „Business Standard“ le‑au avut cu zeci de oameni de afaceri din diverse domenii, încearcă să creioneze, la capătul primului an de recesiune din ultimul deceniu, o prognoză cât mai argumentată pentru anul care vine.

Una dintre concluzii e că avem, în prag de 2010, ceva mai multe certitudini decât la începutul lui 2009.

Dar și mai puțin optimism. Iar lipsa de optimism a mediului de afaceri ține în principal de roata dezumflată a mașinăriei cu care România pornește în al doilea an de recesiune: statul.

În paginile care urmează, Radu Soviani – redactor-șef al „Business Standard“ și realizator al emisiunii „The Money Show“ de la Money Channel – își începe propria prognoză pentru anul care urmează comparând creșterile economice estimate de FMI pentru trei țări: Ungaria, România, Polonia.

Diferențele vin nu atât din capacitatea mediului de afaceri de a‑și gestiona propriile blocaje, cât din felul în care au reacționat în fața crizei – sau se anticipează că vor reacționa în 2010 – cele trei guverne. Și doar dacă la Palatul Victoria s‑ar vorbi – măcar în 2010 – aceeași limbă ca la Palatul Bragadiru, am avea ceva șanse ca, la anul pe vremea asta, la Gala „Economia în 2011“, să admitem că nu era cazul să fim atât de pesimiști.

---

Economia în 2010

Ungaria, Polonia, România: –7%, 8,2%, –1,5%. Sunt estimări de creştere ­economică ale Fondului Monetar Internațional. Nu pentru anul 2010, ci pentru perioada 2007–2010. Ceea ce înseamnă că anul 2010 va consemna un nivel al economiei sub cel din 2007, apropiat de 2006. Criza ne‑a tras înapoi, deci, cu patru ani. Este ceva diferit între cele trei state? Prea multe.

Ungaria a fost prima ţară din estul Europei care a apelat la ajutor de la Fondul Monetar Internaţional. Şi tot prima care a spus: „Ne‑am luat măsurile necesare de ajustare, nu vrem o nouă tranşă de la FMI; vă căutăm noi când vom avea nevoie de bani“.

Polonia: țară care nu are încheiat un acord cu FMI – nici nu a avut nevoie. Este singura ţară din Uniunea Europeană care termină anul 2009 pe plus. Când totul în jur s‑a gripat, Polonia s‑a întors spre piaţa internă. Şi a găsit o piaţă nelovită de excese, neexuberantă iraţional. Care, după ce toată lumea a fost puternic lovită de criză, ar urma să aibă la sfârşitul anului următor o economie mai mare, în termeni reali, cu peste 8%.

România: a dat fuga la FMI după ce iniţial spunea că nu are nevoie. Acum toţi recunosc: de la Guvern la BNR, de la bancheri la analişti – fără FMI, eram în pom. Am dat fuga la FMI cerând de 11 ori cota noastră (parte a unui pachet financiar care înseamnă 17% din PIB). De regulă, FMI oferă împrumuturi de trei ori cota de contribuţie. Iar acum bâzâim după tranşa 3. Premierul interimar spunea, înainte de desemnarea lui Emil Boc, că sunt şanse mici să primim tranşa a treia în decembrie, dar şanse mari să primim tranşele 3 şi eventual 4 în luna ianuarie. De fapt, singurele şanse realiste sunt ca primul-ministru să bată câmpii într‑un mare fel. Mai devreme de luna februarie, tehnic, nu are cum să vină tranşa 3.

UN FEL DE MACROASTROLOGIE. Este evi­dent că oficialii care s‑au ţinut de prognoze nu au reuşit decât să facă astrologia o ştiinţă chiar şi mai respectabilă. În urmă cu un an se construia prima schiţă de buget, vorbeam de creştere economică de 3,5%, deficit bugetar de –1,7%, şomaj de 4%. Ce s‑a întâmplat în ultimele 12 luni? Cădere economică aproape de 8%, deficit bugetar între 7 şi 8%, şomaj aproape de 8%. Ce a lipsit pentru ca prognozele guvernamentale să se adeverească? Bunul-simţ, realismul, profesionalismul. Ceea ce a trimis România anului 2009, în toate analizele regionale de genul „cel bun, cel rău, cel urât“, la cea din ultimă categorie.

Reluam la începutul anului celebra glumă comunistă din urmă cu 20 de ani, adaptată la realitatea lui 2009: „Cum va fi anul 2009? Un an mediu. Cum aşa, mediu? Simplu: mai prost decât 2008, dar mai bun decât 2010“. Cu alte cuvinte, inversarea ciclului decenal de creştere economică.

Nu îmi plac mediile. Ele ascund disfuncţii majore. Anul trecut, când îi întrebam pe oficialii cei mai pesimişti – care avansau un scenariu de creştere economică de 3,5% – pe ce se bazează, ei răspundeau, stânjeniţi: „Sigur, construcţiile nu vor creşte, dar sectoare precum IT‑ul şi comunicaţiile, sau farma, au în continuare perspective de creştere“. Spuneam: „Bun, astea au o pondere mică la formarea PIB‑ului, aşa că nu pot ridica media“. În fapt, era doar wishful thinking.

Dorinţa de a evita ceea ce, economic vorbind, urma să se întâmple. Nu numai că aproape nimic nu a crescut în 2009, dar, spre exemplu, în sectorul comunicaţiilor, căderea a fost de 20%, potrivit Lilianei Solomon, CEO al Vodafone. Voi încerca în continuare să afişez propriile prognoze, bazate pe ceva mecanisme economice şi, în rest, pe mult bun-simţ.

CUM VA FI 2010. Creşterea economică va fi în teritoriu negativ. Adică cu minus. Că va fi –2 sau –5% este greu de spus, dar e important de intuit sensul. Recesiunea, care are aproape șase trimestre, va continua. Pe ce mă bazez? Pentru prima oară în ultimii 20 de ani, Produsul Intern Brut în anul curent urmează să fie mai mic, nominal, decât cel precedent. Adică cam 497 de miliarde de lei în 2009, faţă de 503,9 miliarde de lei în 2008.

Tehnic, asta înseamnă că avem ceea ce specialiştii numesc „deflator subunitar“ – care indică, practic, un risc sporit de faliment pentru companii în viitor. Adică şomaj suplimentar. Adică un consum privat redus. Adică şanse şi mai multe pentru comprimarea activităţii economice. La final de 2009, România întruneşte toate atributele recesiunii, cu efecte şi în viitor. Să le luăm pe rând.

Primul este plafonarea ratei profiturilor sau scăderea ei. În primele zece luni ale lui 2009, bugetul a încasat cu 11,3% mai puţin impozit pe profit, nominal, decât în primele zece luni ale lui 2008. Adică 11,1 miliarde de lei. În realitate, fără aportul excepţional la acest impozit al BNR (care reprezintă 8% din totalul sumelor încasate), situaţia este şi mai dureroasă. Profiturile au scăzut şi vor continua să scadă. Companiile vor cheltui mai puţin, vor investi mai puţin, vor pune presiune suplimentară pe cădere economică.

Urmează plafonarea ratei de creştere a salariilor. Pentru prima dată în ultimii zece ani, salariul va avansa, la nivel anual, mai puţin decât rata inflaţiei. Adică, în termeni reali, la finalul lui decembrie 2009, pe medie, românii vor câştiga mai puţin decât la 31 decembrie 2008. În octombrie 2009 faţă de octombrie 2008, câştigul salarial mediu real scăzuse cu 0,7%. Asta fără nici o ajustare din partea bugetarilor. În 2010, cheltuielile cu salariile bugetarilor în cel mai bun caz vor fi îngheţate. Salariile vor continua să scadă, în termeni reali, iar presiunea pe consum se va accentua.

Mai departe, ratele de dobândă. Avem cea mai mare rată de dobândă din toată Uniunea Europeană: 8%. E drept, avem şi a doua cea mai mare inflaţie după Ungaria (4,6%, măsurată prin IPC), sau prima, măsurată prin indicele armonizat al preţurilor de consum. Pentru că inflaţia rămâne ridicată, ratele de dobândă rămân sus. Le dai în jos, loveşti în cursul de schimb. Le ridici, ele accentuează căderea economică – aşa că, foarte probabil, în 2010 rata de dobândă nu va avea nici mişcări abrupte, nici ample. Costul creditului în monedă naţională va rămâne la cel mai ridicat nivel din toată Uniunea Europeană.

Cursul de schimb: dacă aş şti cât va fi la 31 decembrie 2010, aş fi extrem de bogat. Nu ştiu, dar pot să fac un raționament: politica fiscală a fost jale din 2005 până în 2008. În 2009 nu a fost loc de manevră, iar competenţa redusă a autorităţilor, care au eșuat în gestionarea recesiunii pentru simplul motiv că nu au recunoscut‑o nici când se aflau în mijlocul ei, a complicat situaţia. Politica fiscală nu a fost „tare“ în perioada de boom, pentru a permite – acum – o politică monetară mai relaxată.

De aceea politica monetară a trebuit să rămână „tare“ – și va rămâne și în continuare. Iar acum, când e nevoie de stimuli fiscali, nu avem de unde să‑i dăm. Ratele de dobândă rămân ridicate în 2010, de teama deprecierii leului, iar cheltuielile bugetare vor fi tăiate dramatic pentru a compensa lipsa de venituri. Aşa că, exact ca şi în 2009, dacă se va încerca păstrarea unei rate de schimb fixe – aşa-numita zonă de sustenabilitate –, asta va amplifica recesiunea.

DESPRE COMPETITIVITATE. Problema este că România şi‑a pierdut competitivitatea externă din pricina ratei înalte de inflaţie asociată cu menţinerea cursului de schimb, ceea ce va conduce în 2010 la lipsă de competitivitate pe piaţa externă. Atât rata inflaţiei, cât şi rata de creştere a salariilor în România au crescut mai rapid decât cele ale partenerilor comerciali (pe medie), apreciind în fapt rata de schimb reală. Într‑o asemenea situaţie, nu există decât două soluţii pentru recâştigarea competitivităţii: fie faci în aşa fel încât să ai o rată mai scăzută a preţurilor şi salariilor faţă de cele ale partenerilor comerciali, fie îţi depreciezi moneda naţională.

Dacă vom merge pe primul drum, vom amplifica recesiunea. Atunci când partenerul tău nu are inflaţie (inflaţia în zona euro a stat în 2009 în teritoriul negativ), ai nevoie de deflaţie pentru a‑ți recâştiga competitivitatea. Atât deflaţia (prima cale), cât şi deprecierea (a doua) duc la o majorare a împrumuturilor neperformante. În primul caz efectele asociate – scăderea veniturilor şi creşterea şomajului – diminuează capacitatea împrumutatului de a returna creditele. În al doilea caz, deprecierea măreşte rata celor împrumutaţi în valută şi care câştigă în lei.

Dacă România va proceda precum Letonia în 2009, tăind drastic salariile bugetarilor – acestea au fost reduse cu 36% anul acesta – sau dându‑i afară, va afecta rău sectorul privat. Şi atunci, va fi banca centrală tentată să sprijine un plus de competitivitate externă prin deprecierea leului? Hmmm. Mi‑ar plăcea să am în faţă datele BNR şi testele de stres: o depreciere prea mare ar lovi sistemul bancar, şi aşa clătinat, şi ar afecta stabilitatea financiară a țării. Prin urmare, cred că euro poate fi oriunde între 4,2 şi 4,6 lei. Dar mai aproape de 4,6 lei, spre 31 decembrie 2010.

Şomajul e dublu în 2009 faţă de 2008: rata şomajului a urcat de la 4,1% la aproape 8%. Iar cu reducerile de posturi bugetare în 2010 – drastice, cu efecte suplimentare în sectorul privat –, o rată de 10% nu poate fi privită decât ca una optimistă. Nu cred că vom avea şomaj mai mic de 10% decât în termeni strict statistici, pentru că prea mulţi şomeri vor ieşi din perioada de acordare a ajutorului şi nu vor mai fi puși la socoteală.

Deficitul bugetar: aici doare rău. Statul nu va avea veniturile pe care le vrea, ceea ce înseamnă că deficitul bugetar ar urma să urce spre 9%. Problema e că ne‑am asumat să reducem în 2010 deficitul la 5,9% din PIB - cu peste 2,2 mld. euro. Mai departe, asta înseamnă presiune pe tăierea cheltuielilor şi împingerea economiei mai adânc în domeniul negativ. Nu cred că avem altă variantă decât să facem această ajustare a cheltuielilor. Alternativa înseamnă un euro mai scump, inflaţie mai mare, şomaj suplimentar.

Adică o recesiune chiar mai puternică. Rata inflaţiei: dacă decembrie 2009 va aduce o inflaţie mai mare de 0,33%, asta înseamnă că, încă o dată, ratăm ţinta de inflaţie (stabilită la 3,5%, plus/minus 1%). Ar fi a patra oară în ultimii cinci ani. Dar de data asta e altfel. Când peste tot în lume preţurile scad, la noi se majorează. Şi, pentru la anul, estimăm o rată a inflaţiei de 3,5%. O vom atinge doar dacă se va alege tactica deflaţionistă descrisă mai sus – doar că asta amplifică recesiunea. Iar deprecierea leului loveşte în inflaţie.

Cât despre deficitul de cont curent, aici nu îmi fac probleme. Anul 2009 a fost anul aterizării forţate. Deficitul de cont curent s‑a prăbuşit, nefiind finanţat, de la 12,5% din PIB spre 5% din PIB. Adică plusul de consum al românilor neacoperit de economisirea internă nu a mai fost subvenţionat de bunăvoinţa contra randament a străinilor. Importurile au motive să crească în valoare doar dacă se scumpeşte semnificativ energia. Şi asta pune presiune pe tot. Exporturile pot deveni mai competitive doar prin depreciere. Şi asta pune presiune pe tot. Cel mai probabil la finalul lui 2010 vom avea un deficit cam tot la nivelul din 2009, spre 5% din PIB.

Investiţiile străine: nu ştiu de ce, dar simt că străinii încă văd România ca fiind prea scumpă. Vor să vadă o depreciere mai mare înainte de a începe să cumpere active. Nu ştiu de ce cred că, în 2010, principalele investiţii străine vor fi cele forţate de situaţia economică: recapitalizări pentru băncile populate de prea multe neperformante sau bani de la compania mamă către subsidiara locală, pentru că în România creditul este prea scump. Dar şi asta va fi contra cost.

Vă întrebați cumva, după toate astea, ce se va întâmpla cu investiţiile în tehnologie? Uitaţi de ele. Credeţi că, dacă românii nu au cumpărat tehnologie când plăteau 3,1 lei pentu un euro, iar dobânzile erau minime, o vor face acum?

Avem în faţă, din păcate, un nou an de recesiune. Este al doilea. Sigur, vom avea și unele evoluţii pozitive. Despre ele vorbesc cei circa 100 de oameni de afaceri intervievați de jurnaliștii „Business Standard“ pentru anuarul „Economia în 2010“.

---

2010 MACRO

Indicatorii macroeconomici pe 2010 nu promit nimic nemaipomenit – dar nici mult mai rău nu va fi, arată previziunile. ­Majoritatea analiștilor consultați de „Business Standard“ pentru anuarul „Economia în 2010“ spun, prin diverse formule, că fundul prăpastiei va fi atins undeva în prima jumătate a anului. Va urma, după aceea, creșterea.

CURSUL DE SCHIMB
MAI DEGRABĂ REZONABIL

Fiecare dintre noi a auzit, la un moment dat, un scenariu catastrofic în care cursul de schimb ar fi putut ajunge – sau ar urma să ajungă – la 5 sau chiar 6 lei pentru un euro.

>Pronosticul analiștilor consultați de MONEY EXPRESS și de „Business Standard“ e că, în 2010, cursul de schimb va avea o evoluție mai degrabă rezonabilă.
>Cei mai pesimiști dintre specialiști – printre care se numără Matei Păun de la BAC Investment Bank sau Lars Christensen de la Danske Bank – văd un curs maxim de 4,6–4,8 RON pentru un euro, pe medie acesta urmând să se învârtă în jurul a 4,4 lei pentru un euro.
>Analiștii cred, de asemenea, că leul se va întări spre sfârșitul anului viitor pe fondul clarificării situației politice și al unei posibile – și mult așteptate – redresări economice.
>Toate scenariile sunt valabile doar în condițiile în care, în 2010, acordul cu Fondul Monetar Internațional va rămâne în picioare.

INFLAȚIE
GREU DE PREZIS

E greu de făcut o estimare rezonabilă a nivelului inflației în 2010: „Cuvântul de ordine în această perioadă e incertitudinea“, spune economistul-șef al Băncii Comerciale Române, Lucian Anghel.

>Cu toate astea, unele previziuni există: majoritatea analiștilor consultați pentru anuarul „Economia în 2010“ cred că anul viitor vom avea o inflație medie apropiată de nivelul de anul acesta, adică în jur de 4,4%.
>Ținta de inflație stabilită de BNR e de 3,5%, plus/minus un punct procentual; asta nu înseamnă că socoteala de anul acesta ar putea fi diferită de realitatea de anul viitor: o posibilă cauză a creșterii inflației este – spune Lucian Anghel – creșterea fiscalității, inclusiv a TVA.
>„Pesimistul de serviciu“ este, și în privința ratei inflației, Matei Păun de la BAC: el a estimat rata inflației în 2010 la 6%.

PIB
SEMESTRUL CRITIC

Dacă e vreun ingredient care lipsește cu desăvârșire din mixul de prognoze despre primele două trimestre, acela e optimismul.

>Analiștii se împart în două categorii: cei care vorbesc pentru 2010 de o creștere economică (2% e cel mai optimist procent) și cei care cred că PIB‑ul va continua să scadă și anul viitor; cea mai severă prognoză e de –3%.
>Dacă facem o medie a pronosticurilor făcute pentru „Economia în 2010“, rezultă o creștere de 0,6%.
>„Noi estimăm că valorile din fiecare trimestru ar putea fi următoarele: –2%, –0,5%, 1,5%, 2%“, spune Ionuț Dumitru, economistul‑șef al Raiffei­sen Bank.
>Există consens cel puțin într‑o privință: vom putea vorbi de creștere numai după două trimestre de scădere, adică în a doua jumătate a anului. Evident, cele mai multe speranțe se leagă de ieșirea Europei de Vest din recesiune.

INVESTIȚII STRĂINE DIRECTE
LA NIVELUL LUI 2009

Majoritatea estimărilor vorbesc, pentru 2010, despre un nivel al investițiilor străine directe (ISD) comparabil cu cel din 2009, adică circa 5 mld. euro.

>Rozalia Pal, Senior Economist la UniCredit Țiriac Bank, este de părere că în prima parte a anului se vor face investiții în special în reutilarea capacităților de producție existente.
>La capitolul investiții noi, analiștii cred că acestea ar putea veni din țări din afara spațiului comunitar care vor să‑și stabilească niște capete de pod în România. Posibile surse de investiții: China, India sau state din Orientul Mijlociu.
>Ca ținte de investiții, Cristian Pârvan – secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri (AOAR) – vorbește de privatizările din domeniul energetic.

ȘOMAJ
PRAGUL DE 10%

Nu e deloc exclus ca în 2010 să atingem un prag care, în 2007–2008, când traversam cea mai severă criză de forță de muncă din Europa, ar fi părut de neatins: 10%.

>„Şomajul este la 8% şi va continua să crească în prima jumătate din 2010“, ­spune Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România. „Nu aş fi surprins să ajungă la 10% în acea perioadă, înainte să înceapă să scadă“.
>Perspectiva concedierilor ameninţă şi companiile de stat monitorizate, unde mesajul FMI a fost fără echivoc: „Fie se găsesc resurse nonbugetare, fie se închid, fie se privatizează. Orice scenariu exclude subvenţiile“.
>În economia privată, în schimb, angajările s‑ar putea relua, în principal în industrie, unde ajustarea din 2009 a dus la creşteri de productivitate, iar deprecierea leului a mărit competitivitatea exporturilor.

---

2010 pe industrii

„La nivel macro“, scrie Radu Soviani în prefața la anuarul „Economia în 2010“, „uitați de recuperare; dar ea poate exista în diverse sectoare“. Unde? Iată câteva prognoze pentru câteva domenii-cheie.

BANKING
UN AN CU MULTE GRIJI

Cum va fi 2010 pentru sistemul bancar? ­Răspunsul depinde de două variabile‑cheie: ­creditarea și insolvențele.

>Președintele Raiffeisen Bank, Steven van Groningen, crede că anul viitor va putea aduce o creștere a creditării față de 2009 – dar o creștere ușoară. Laszlo Diosi de la OTP Bank se încumetă chiar să dea o cifră: circa 5%.
>În privința depozitelor, șefii de bănci așteaptă o creștere semnificativ mai mare decât în cazul creditelor: una de circa 20%, estimează șeful OTP.
>Una dintre problemele bancherilor se va acutiza, însă, în 2010: intrarea în insolvență a tot mai multe companii va afecta, fără nici o îndoială, profitabilitatea sistemului bancar.
>Tot la capitolul vești proaste: anul viitor va crește volumul restanțelor populației.

AUTO
TOT PE AVARIE

Da, se poate și mai rău decât în 2009: aceasta e concluzia pe care importatorii și dealerii auto o trag la acest sfârșit de an.

>După toate probabilitățile, vânzările auto în 2010 vor fi mai mici decât în 2009, când piața auto a scăzut cu circa 60% față de anul precedent.
>Constantin Stroe, vicepreședintele Dacia, a estimat pentru „Business Standard“ că în 2010 în România se vor vinde cel mult 110.000 de mașini noi, față de circa 140.000 anul acesta.
>Există și estimări mai pesimiste: Radu Cristian, directorul de marketing al Trust Motors – importatorul mărcii Peugeot în România –, crede că vânzările vor fi de doar 100.000 de unități. Iar asta înseamnă pe de o parte falimente, de cealaltă fuziuni și achiziții.

REAL ESTATE
JUMĂTATEA GREA A ANULUI

Imobiliarele, unul dintre domeniile cele mai ­lovite de criză, așteaptă pentru 2010 venituri ­similare cu cele din acest an.

>„Prima jumătate a anului va fi mai grea, însă piaţa se va revigora din semestrul al doilea“, spune Daniel Cristian Clenciu, vicepreşedintele Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare.
>Bilanțul dezvoltatorilor pe 2010 depinde, însă, de bănci. „Piaţa nu‑şi va reveni până când nu se vor impune măsuri drastice şi până când oamenii nu se vor duce la bancă să ia efectiv un credit“, spune Radu Lucianu, Managing Partner la CBRE/Eurisko.
>Răzvan Gheorghe, directorul Cushman& Wake­field, crede că în 2010 numărul falimentelor, insolvenţelor şi, mai ales, al executărilor silite va creşte semnificativ, iar cele mai afectate segmente vor fi rezidenţialul şi retailul. „Ar trebui să fim fericiţi dacă va reveni interesul pentru România. Este important să reuşim să trezim interesul investitorilor străini care să cumpere efectiv“.

BURSĂ
UN PIC DE OPTIMISM

Previziunile făcute de „Economia în 2010“ ­vorbesc de randamente semnificative în 2010: media estimărilor făcute de zece dintre principalele firme de brokeraj pentru principalii indici e de circa 30%.

>Nimeni nu se așteaptă ca 2010 să fie mai bun decât 2009; cel mai optimist pronostic îi aparține lui Octavian Molnar, directorul general adjunct al IFB Finwest, care apreciază pentru BET‑FI o creştere de peste 40%.
>Pentru anul viitor, brokerii intervievați pentru „Economia în 2010“ au estimat o creştere de 25,5% pe indicele BET şi de 33% pe indicele BET‑FI.
>În privinţa noilor listări, un capitol la care BVB a stat foarte prost anul acesta, numele cel mai frecvent menționat e Fondul Proprietatea. „Listarea Fondului Proprietatea în 2010, dacă se va întâmpla, ar avea un impact foarte mare pentru piaţă. Tot anul viitor am putea vedea şi BVB listată, iar eu mai aştept cu interes şi piaţa spot de la Sibiu“, spune Răzvan Paşol, preşedintele Intercapital Invest.

AGRICULTURĂ
FĂRĂ PROGNOZE

Încheiem un an în care producția agricolă a scăzut cu circa 30% față de anul precedent: peste meteorologia nefastă s‑a suprapus o secetă de lichidități. Prognoze? Agricultorii se feresc să le spună cu voce tare.

>În termeni financiari, anul 2009 a adus o reducere cu 40–45% a afacerilor din agricultură, după cum susţine Viorel Matei, reprezentantul Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România.
>În astfel de condiții, e mai prudent să nu‑ți faci planuri prea mari, spune Mihai Anghel, proprietarul Cerealcom Dolj, unul dintre cei mai mari producători de cereale din România, care socotește că a muncit cu 60% mai mult pentru a putea să se menţină la nivelul din 2008.
>Şi Ştefan Poienaru, care controlează Agrofam Holding Feteşti, unul dintre marile businessuri agricole, spune că a scăzut cu 30% anul acesta; speră să recupereze în 2010.