Müller la Albalact?

• Foto

Tzafrir Granat spune ca Muller va avea in curand si o unitate de productie in Romania >Foto Laszlo Raduly

• 

Printre consultanții de business care urmăresc ce se întâmplă în zona fuziuni și achiziții circulă acum o glumă care sună cam așa: „Știi cum face o vacă? ­Muuuu – normal. Dar vacile de la Albalact știi cum fac? Müüüüller“.

Ca în orice banc sau glumă, undeva există și un sâmbure de adevăr. Potrivit unor surse din piață bine informate, nemții de la Müller au intrat pe lista scurtă a celor interesați de achiziția Albalact Alba Iulia. Cum în industrie vânzarea companiei este dată ca sigură, a doua necunoscută rămâne momentul când se va întâmpla acest lucru.

SE APROPIE. Ajunsă la un punct în care dezvoltarea este tot mai dificilă, compania Albalact Alba Iulia, deținută de Petru și Raul Ciurtin, are o singură șansă, după cum spunea chiar Raul Ciurtin, într‑un interviu acordat acum trei luni MONEY EXPRESS, și aceasta este echivalentă cu un exit parțial pentru antreprenorul român: „Peste doi ani, piața va fi disputată de câțiva jucători mari care vor rămâne pentru că vor avea forța financiară să‑și promoveze brandurile“.

Ciurtin estimează că producătorii mici și medii vor dispărea de pe piață, pentru că nu vor face față presiunii generate de prețurile mici, pe care o vor exercita jucătorii mari, susținuți financiar de companiile‑mamă.

Müller a început să aducă pe piața din România, concomitent cu celelalte două piețe, produse fabricate în Germania, în principal deserturi pe bază de lapte, care au o valoare adăugată mare. Nu este un business foarte mare la această oră – ­Tzafrir Granat nu a dorit să vorbească în cifre despre vânzările din 2008 și 2009 ale Müller România – însă pentru nemți este mult mai important acum să studieze piața locală. „Deocamdată învățăm caracteristicile pieței din România, despre care credem că are un mare potențial“, afirmă Granat.

El mai spune că Müller a venit în România într‑un angajament pe termen lung – vorbim despre o piață de peste un miliard de euro anual. „Intenționăm ca, la momentul potrivit, să avem și o unitate de producție în România, fie ea achiziționată sau construită de la zero“, susține Tzafrir Granat, adăugând că „în acest sens urmărim constant oportunitățile care ar putea apărea pe piață, chiar dacă acest lucru nu este o prioritate pentru noi“.

La prima vedere, declarația nu exclude ferm existența unor discuții cu producătorul român Albalact în vederea preluării, dar nici nu confirmă faptul că s‑ar afla într‑o fază preliminară unei tranzacții. O atitudine normală, de altfel, cel puțin până la semnarea unui eventual deal. Pentru mai mult suspans, Tzafrir Granat mai spune că o tranzacție care să aducă companiei germane o unitate de producție s‑ar putea încheia fie în 2010, fie în anul următor sau chiar în 2012.

Cristian Nacu, partener al Enterprise Investors – fond de private equity cu activități în Europa Centrală și de Est –, spune că doar un investitor strategic poate prelua acum Albalact. „Este o industrie (producția de lactate – n.r.) în care sunt deja prezente companiile multinaționale“. Fără să dea nume, el spune totuși unde trebuie să ne uităm pentru a vedea cine este interesat de producătorul român: „Trebuie căutat printre strategicii care au doar distribuție în România, ei vor dori să intre și pe producție“.

În această situație se află, pe lângă Müller, compania Meggle, care vine tot din Germania și este cel mai mare producător de unt din Europa. Însă – spun unele surse din piață – Meggle ar fi interesată de o altă companie locală, în timp ce despre francezii de la Groupe Lactalis – care dețin în România compania Dorna Lactate – sursele noastre spun că ar fi făcut unele tatonări în vederea preluării Albalact.

SĂ FIE FOND? Nu trebuie să excludem nici o posibilă tranzacție în care cumpărătorul să fie un fond de investiții, deși semnalele din piață sunt mai rezervate cu privire la acest scenariu. În urmă cu aproximativ două luni, MONEY ­EXPRESS scria despre fondul de investiții american SigmaBleyzer, care a achiziționat în 2007 pachetul majoritar de acțiuni al companiei Covalact, cu activități în industria lactatelor, ca posibil cumpărător al Albalact. Covalact a fost prima investiție a fondului SigmaBleyzer în România.

A urmat, în 2008, achiziția companiilor Primulact și Lactate Harghita. Un alt fond de investiții din Statele Unite ale Americii era în vară pe lista de posibili cumpărători ai Albalact, conform unor informații din piață. Warburg Pincus are în portofoliu investiții de circa 30 mld. euro în peste 600 de companii din domenii ca servicii financiare, mass‑media, telecom, sănătate, energie, industrii și real estate. În România, Warburg Pincus este prezent în acționariatul dezvoltatorilor imobiliari RED Capital Management și South Pacific Group.

Dar scenariul cu cumpărător fond de investiții este dat ca improbabil de sursele din piață, în primul rând din cauza prețului considerat mare – Albalact este listată pe BVB la categoria RASDAQ, cu o capitalizare de circa 58 mil. euro – și în al doilea rând datorită specificului industriei. Este vorba despre necesitățile de investiții pentru menținerea cotei de piață, după cum afirmă Cristian Nacu, într‑o industrie în care sunt prezenți producătorii europeni puternici. Cei care, după toate probabilitățile, vor fi singurii care vor rămâne în topul acestei industrii în viitorul nu foarte îndepărtat.

Trei argumente

Deși inițial se vorbea despre un fond de investiții ca potențial cumpărător al Albalact, condițiile de piață arată că mai degrabă un investitor strategic ar fi în măsură să preia businessul dezvoltat de Raul Ciurtin la Alba Iulia.

1. PREȚ. Acțiunile Albalact ar fi supraevaluate – circa 0,37 lei/unitate, aproape de maximumul anului (0,428) –, conform lui Cătălin Bolohan, director de investiții la Explore Asset Management. Potrivit consultanților, în aceste condiții doar un strategic și‑ar asuma un preț mai mare pentru achiziția unei companii.

2. TRENDUL PIEȚEI. În România, piața lactatelor este dominată de investitori strategici ca Friesland, Danone sau Lactalis. Doar Covalact este deținut de un fond de investiții, însă este una din companiile din partea de jos a topului celor mai mari producători locali de lactate.

3. CE URMEAZĂ. Orice investitor va intra, după preluarea Albalact, într‑o luptă dură pentru acapararea unei felii cât mai mari din piață. Un război de uzură ce nu este pe placul fondurilor de investiții, care preferă să intre pe piețe sau în industrii încă nematurizate.