Home»Newsweek » Vechea dezordine amoroasă

Vechea dezordine amoroasă

2009-12-22 00:00

de Nick Summers

Evident, urmăresc infernul Tiger Woods. Dimensiunile lui continuă să crească, de la o dispută casnică bizară la o infidelitate, apoi la adulter în serie, apoi la senzația că Tiger pare să se fi culcat cu fie­care hostesă cu care s‑a întâlnit de‑a lungul turneelor sale de golf. Lista femeilor care afirmă că au flirtat cu el este acum atât de lungă, încât acoperă importanța altor dezvăluiri anterioare: un mesaj vocal panicat și niște SMS‑uri sexuale pe care le‑a trimis Woods uneia din presupusele lui concubine. Și cred că aceste comunicări digitale sunt cel mai evident semnal că intrăm într‑o epocă de aur a scandalurilor sexuale, una cu detalii mult mai suculente, deoarece vor veni direct de pe smartphone‑urile celor direct implicați.

CELE RUȘINOASE. Nu mă înțelegeți gre­­șit: americanii au avut deja parte de un început bun. Guvernatorul Eliot Spitzer și Ashley Dupré, fostul prezi­den­țiabil John Edwards și Rielle Hunter. Și, desigur, cea mai măreață aventură din vremurile noastre, Bill Clinton și Monica Lewinsky. Dar detaliile sordide ale acestor scandaluri – rochia albastră, ciorapii până la genunchi – au apărut doar după investigații costisitoare și îndelungate, derulate de guvern și/sau jurnaliști. Cele mai bune filoane au apărut ca urmare a unor citații și depoziții.

Probele noii generații de scandaluri sexuale sunt produse de pro­ta­goniști sub forma unor SMS‑uri, mesaje vocale, mesaje de chat, e‑mailuri și poze trimise pe telefon pe care una dintre părți, de obicei cea cu mai puțină putere, le scapă în public.

E dificil să eviți sau să distrugi urmele comunicațiilor digitale, care sunt, în schimb, ușor de arhivat sub formă de text, audio sau video. Mesajele de tip SMS, în special, sunt „noul ruj pe gulerul cămășii“, scrie „New York Times“ într‑un articol ce descrie cum probele de acest tip fac legea în cazul Tiger Woods, ca și în divorțurile obișnuite.

Acum, când un fost primar are necazuri din cauza relației cu o angajată din campania electorală, putem să auzim mesajele vocale pe care i le‑a lăsat femeii. Atunci când un congresman trece de anumite limite cu tinerii lui paji, avem un fișier PDF cu transcrierea schimbului de mesaje instantanee. Iar când un guvernator însurat decide că o femeie din Argentina este sufletul lui pereche și pretinde că bate munții Appalachi, când de fapt e la ea în vizită, ne trezim cu e‑mailurile lor în brațe. Nu știu ce părere aveți voi, dar, ca expert în cele rușinoase, pe mine mă entuziasmează ideea că pot lucra direct cu documente de primă mână.

FASCINAȚIE AMERICANĂ. Să luăm exem­plul fostului primar al Detroitului, Kwa­me Kilpatrick, a cărui aventură cu șefa echipei sale de consilieri l‑a dus la demisie și la trei luni de închisoare. Nu cu mult timp înainte, toată povestea ar fi fost extrem de plicticoasă. Dar mulțu­mită ma­gicelor mesaje text – 14.000 la nu­măr, ca să fim exacți, potrivit „Detroit Free Press“ – relația dintre Kilpatrick și Christine Beatty este iluminată de amănunte senzaționale. Chiar și cele mai banale chestii prind un luciu pervers. Într‑un schimb de mesaje ce stabilesc un rendez‑vous la un hotel apare o ne­înțelegere comică asupra numărului camerei, instrucțiuni de folosire a scărilor de serviciu ș.a.m.d. Poți să‑ți dai seama inclusiv cât timp au petrecut împreună, pentru că mesajele trimise chiar înainte și după întâlnire conțin ora exactă.

Alte texte, pur și simplu, te emo­țio­nea­ză, obligând curioșii nerușinați și prostuți (adică pe mine) să‑și aducă aminte că aici e vorba de oameni reali, cu soți reali și înșelați. „E unul din lucrușoarele pe care țineam să ți le spun“, îi scrie Beatty lui Kilpatrick la 6.56 p.m. pe 24 septembrie 2002. „Noaptea trecută când mă rezemasem de umărul tău când eram în mașină și mi‑ai ținut fața în palme și mi‑ai cântat ce‑o fi fost cântecul ăla, a fost atât de bine. A fost unul din acele mici momente care m‑au făcut să mă îndrăgostesc și mai tare“. Ca să folosim un termen jurnalistic: fir‑aș al dracului. Toate astea creează un strat de patos pe care scandalurile sexuale din trecut nu îl atingeau, cel puțin până când nevasta îndurerată nu‑și scria memoriile.

Înclinația bărbaților puternici de a înșela și fascinația noastră pentru desfrâu: acestea sunt niște constante ale culturii americane. Americii îi place la nebunie să urmărească câte un scandal. Și, ca în orice urmărire pătimașă, calitatea detaliilor, ornamentele melodice și numerele senzaționale se întrec să ne țină cu sufletul la gură. Ca urmare a dispariției treptate a graniței dintre acțiune și înregistrarea digitală, toate acestea vor deveni și mai amețitoare.

---

Puterea din pat

Silvio Berlusconi nu înțelege cum poate cineva să aibă relații sexuale pe bani, dar a avut în mandatele sale de premier cam 30 de prostituate, iar fostul candidat la președinția SUA John Edwards a luat‑o la fugă când a fost prins ieșind de la amantă. De ce se ascund acești oameni de ceva știut de toată lumea? 10 scandaluri sexuale notorii din ultimii 10 ani.

1. „Deschiderea“ domnului Craig

Larry Craig nu a fost singurul bărbat arestat pentru acostare în scopul în­treținerii de relații sexuale în toaleta aeroportului din Minneapolis, SUA. Nu a fost nici măcar primul bărbat arestat în acea toaletă, în ziua respectivă. Alți 40 de bărbați au fost ridicați atunci, ca urmare a unei operațiuni a poliției. Lumea a auzit despre arestarea lui pentru că Craig a avut ghinionul să fie singurul senator în funcție al SUA arestat în toaleta respectivă.

Craig a spus că acțiunile sale, perfect inocente, au fost greșit interpretate. Bătutul din picior? Un tic nervos. Faptul că și‑a întins piciorul pe sub peretele despărțitor și l‑a înghiontit pe polițistul sub acoperire din toaleta alăturată? Asta a fost din cauza „deschiderii“ picioarelor sale, a subliniat senatorul. Puțină lume știe că „deschiderea“ asta se manifestă ca o adevărată epidemie la Minneapolis. E unul dintre semnalele discrete pe care și le trimit unii altora bărbații ce caută o partidă anonimă de sex în toaletele publice. Iar pe unii ca mine – homosexuali declarați – îi deranjează faptul că incidentele de genul lui Craig sunt descrise drept „scandal sexual homosexual“, ca și cum felul în care s‑a purtat în toaleta aeroportului ar spune ceva despre aceste persoane. Homosexualii declarați – cei cu integritate – au parteneri sau soți. Când am chef de sex, nu trebuie să zbor până la Minneapolis și să mă furișez într‑o toaletă. Trebuie doar să mă duc acasă. (de Dan Savage – editor al revistei „The Stranger“ din Seattle)

2. Chifteaua din năut prăjit

Am citit odată pe undeva – sau am vi­sat – că republicanii americani sunt atrași de imaginea tatălui dur, care te pedepsește, iar democrații îi preferă pe cei toleranți, deschiși. Comentatorul politic Bill O’Reilly de la postul tv Fox News intră în categoria tatălui care‑le‑știe‑cel‑mai‑­bine‑pe‑toate și tocmai își scoate cureaua. Dar le știe oare? Nu pot să‑mi dau seama ce înseamnă să fii Bill O’Reilly: atât de sigur de tot și de toate, să ai întototdeauna dreptate. Așa că, evident, mare parte din succesul lui se datorează pretențiilor sale de superioritate morală. Dar nu cumva acuzațiile sexuale ale fostei sale producătoare Andrea Makris demonstrează că, poate, nu este demn de piedestalul său pios? Am fost surprins de acuzația lui Makris, din timpul procesului de hărțuire sexuală demarat în 2004, că O’Reilly, în timp ce‑i descria o întâlnire imaginară, insista asupra faptului că a ajuns împreună cu ea sub duș (și O’Reilly a dat‑o în judecată pe Makris, pentru șantaj, dar a oprit acțiunea după ce a făcut o înțelegere cu ea). Am bănuit că în subconștient îl bântuie o dorință de curățenie și poate o nevroză legată de corpul femeiesc, de vreme ce primul lucru pe care ar fi vrut să‑l facă era să o spele cu o lufă, pe care a numit‑o, prins cum era pe atunci cu războaiele din Orientul Mijlociu, în mod greșit – falafel. Așa apare în stenogramele lui Makris. Cel mai mult aș vrea să știu câți dintre admiratorii conservatori ai lui O’Reilly au utilizat un falafel în maniera descrisă de el. Fanii lui sunt cunoscuți ca destul de înverșunați, așa că mi‑ar plăcea la nebunie să știu cum au ajuns mulți americani, sub influența imaginii paterne a favoritului lor, să săpunească pubisul unei femei cu o chiftea din năut prăjit. (de Jonathan Ames – scriitor)

3. Părinții au plătit amanta

Atunci când senatorul american John Ensign a recunoscut că a avut o aventură cu o femeie din echipa de campanie, marea lui problemă, din punct de vedere politic, părea să fie ipocrizia. Îi ceruse președintelui Clinton să demisioneze, în timpul afacerii Lewinsky, iar campania sa electorală se bazase pe valorile familiei și sanctitatea căsătoriei. Dar când au ieșit la iveală detaliile bizare ale aventurii sale, legate de bani, ipocrizia a devenit cea mai mică problemă. În timp ce relația mergea înainte, senatorul a decis să‑și scoată amanta (și pe soțul ei) de pe statul de plată personal. A încercat să le asigure o ieșire blândă – a dat telefoane pentru a‑i găsi o slujbă lui și a aranjat o compensație uriașă pentru ea. Ar fi fost ilegal ca Ensign să plătească o indemnizație de asemenea dimensiuni din banii de campanie sau din banii săi, așa că avocatul lui a explicat, fără să clipească, că cecul de 96.000 de dolari trebuia considerat ca un cadou pentru amantă și familia ei din partea părinților senatorului. Vă imaginați cum ar suna: „Mamă, tată? O cunoașteți pe amanta mea? Nu vreți să‑i trimiteți un cec de 96.000 de dolari?“ Cine face așa ceva? Asta nu e deloc normal, nici măcar dacă ne luăm după standardele dubioase ale scandalurilor sexuale de la Washington, DC. În prezent, Ensign spune că vrea un nou mandat. Sloganul de campanie vine de la sine: „Ensign 2012: Nu vă faceți griji, se ocupă mama și tatăl lui“. (Rachel Maddow – jurnalist, msnbc.com)

4. Vânându‑l pe Edwards

Fostul candidat la președinția SUA John Edwards se afla într‑un lift pe 22 iulie 2008, la ora 2.40, și tocmai se pregătea să iasă în holul hotelului Beverly Hilton din Hollywood, California. Când ușile s‑au deschis, în fața lui stătea un reporter de la „National Enquirer“, ce l‑a întâmpinat cu fraza: „Înțelegem că tocmai i‑ați făcut o vizită amantei și fructului dragostei dumneavoastră“.

De șapte luni, Edwards respingea și evita întrebările legate de un material apărut în „Enquirer“ ce dezvăluise aventura (și copilul) pe care o avea cu Rielle Hunter, fostă membră a echipei sale de campanie. „Enquirer“ a perseverat și a pus la cale o stratagemă pentru a‑i prinde împreună pe cei doi. Când ușile liftului s‑au deschis în acea noapte, în spatele reporterului mai erau alți cinci ziariști și fotografi de la „Enquirer“. Edwards a luat‑o la fugă pur și simplu, încercând să iasă din hotel. Omul ce bătuse America în campanie pentru prezidențiale (în 2004; în 2008 doar pentru cea de nominalizare din partea democraților – n.r.), pledând pentru restaurarea moralei conducătorilor țării, a fugit în toaleta bărbaților. Când a intrat în încăpere, reporterii au încercat să‑l urmeze. Dar Edwards a încuiat ușa, ca să‑i împiedice să intre. Am primit un telefon puțin înainte de șase dimineața, pe Coasta de Est. Unul dintre membrii echipei mi‑a descris situația. „Îl aveți pe John Edwards încuiat în toaleta bărbaților, împingând în ușă, în timp ce voi împingeți din partea cealaltă ca s‑o deschideți?“, am întrebat, ca să mă asigur că nu am înțeles greșit, în zorii acelei dimineți, detaliile absurde ale situației. „Da“, a replicat colegul meu. „Ce să facem?“ Nu exista decât un singur răspuns. „Împingeți mai tare“. (de David Perel – fost redactor‑șef al „National Enquirer“)

5. Spitzer, clientul nr. 9

Treaba cu fostul guvernator Eliot Spitzer e așa o șmecherie dezgustătoare. Ca procuror general al New Yorkului, a urmărit personal, cu putere, cu agresivitate, orice caz legat de prostituție. Și când colo, era prins până peste cap și el! Ce ipocrizie. Cum a îndrăznit? E cea mai dezgustătoare chestie.

Totuși, au mai fost și alte lucruri scârboase: nu voia să folosească prezervativ. Vreau să spun că nu e nimic rău dacă vrei să rămâi cu ciorapii în picioare și sunt o mulțime de tipi cărora nu le place să poarte prezervativ, dar dacă așa e înțelegerea, asta e! E atât de dificil să ai de‑a face cu asemenea oameni, care stau să discute la fiecare pas și nu vor să facă totul mișto. Hai să ne gândim cum putem să petrecem foarte ușor, chiar dacă ilegal, o seară drăguță, să ne facem de cap, și apoi să facem tot ce putem să stricăm totul și să avem o noapte mizerabilă. Poate că avocatul din el e de vină, sau cine știe. Eu nici n‑aș fi stat de vorbă cu un client ca Spitzer. E ca și cum ar fi avut de‑a face cu un serviciu de însoțitoare low‑level. Aveau nu știu ce guvernator de doi bani pe acolo, așa că își spuneau serviciu VIP. Omul era acolo împreună cu un mecanic de frigidere și un barman de la o cârciumă oarecare.

Iar noi aveam și porecle ca lumea. Ca „Sacul de bani“, nu „Clientul nr. 9“ (așa cum era prezentat guvernatorul Spitzer al New Yorkului prostituatelor de la Emperors Club VIP, unde era client fidel – n.r.). (de Heidi Fleiss – fostă proxenetă Hollywood)

6. Vinerea guvernatorului

Sunt mai multe niveluri de nebunie în povestea guvernatorului statului New Jersey, Jim McGreevey. Presupusul său amant, Golan Cipel, l‑a dat în judecată pentru hărțuire sexuală după ce fusese numit consilier pentru siguranță internă a statului – chiar dacă nu avea experiență în lupta împotriva terorii, dacă nu punem la socoteală evitarea soției guvernatorului.

În același timp, Cipel declară public că este heterosexual și nu a făcut sex cu McGreevey, după care pleacă înapoi în Israel. Și tocmai când credeam că lucrurile s‑au liniștit, anul trecut apare Theodore Pedersen, fost consilier al lui McGreevey, care declară public că a făcut sex în trei cu guvernatorul și soția acestuia. Cel mai dăunător lucru a fost că, potrivit lui Pedersen, partida începea la un restaurant de cartier de tip TGI Friday’s, iar gașca ajunsese să‑i spună „oferta specială de vineri seara“ („Friday‑night special“). Iar după restaurant mergeau la un hotel ieftin, după cum spune Pedersen. Dacă este adevărat, totul era foarte low‑level. Te aștepți ca un guvernator să‑și poată permite să‑și finanțeze distracțiile sexuale. Așa că lumea a fost cam dezamăgită că grupul celor trei nu‑și făcea de cap în niște locuri mai elegante. New Jersey o încasează mereu. Și asta durează de vreo 100 de ani. Tocmai când avea și statul ăsta o șansă la un scandal cu adevărat glamour, totul se învârte în jurul ofertei speciale de la un restaurant de duzină. (de Michael Musto – editorialist „The Village Voice“, New York)

7. Silvio și „Patul lui Putin“

Pe 4 noiembrie 2008, când lumea aș­tep­ta rezultatele alegerilor prezidențiale din SUA, primul‑ministru italian Silvio Berlusconi se băga în pat cu Patrizia D’Addario, o sexcortă din Bari. Dar înainte ca cei doi să ajungă la orizontală, el a venit cu ideea ca fiecare să facă duș. „Așteaptă‑mă în patul cel mare dacă termini înainte“, a spus el. „În patul Putin“. Berlusconi se referea la patul cu baldachin, acoperit cu o pătură cusută manual, pe care l‑a primit cadou de la primul‑ministru rus. Ce drăguț, a gângurit D’Addario, ce înregistra pe ascuns conversația. Înregistrările cu discuțiile de alcov ale lui Berlusconi au ieșit la iveală în timpul unei investigații legate de acuzațiile ce îl indicau pe Giampaolo Tarantini, un asociat al lui Berlusconi, drept un fel de proxenet pentru elita politică italiană. Tarantini a afirmat că a aranjat ca cel puțin 30 de femei să participe la diferite evenimente de la vila romană a lui Berlusconi. Multe dintre ele erau plătite în avans, în caz că primul‑ministru voia să facă sex cu ele. Știind că e interesat de femei, a explicat Tarantini, „i‑am adus fete pe care i le prezentam ca prietene ale mele, păstrând tăcerea asupra faptului că erau plătite“. Berlusconi s‑a lăudat de multe ori că face sex câte trei‑patru ore pe noapte. D’Addario a spus despre el că este un „toro“ (taur) și că n‑au apucat să doarmă deloc. Berlusconi nu neagă partida de sex cu ea sau cu alte femei, dar afirmă că nu știa că vreuna a fost plătită. „Nu am plătit niciodată pentru o femeie“, declară premierul italian. „Nu am înțeles niciodată ce satisfacție poți să ai dacă nu există plăcerea seducției“. (de Barbie Nadeau – corespondent „Newsweek“, Roma)

8. Peter Cook și videochatul

În orice vremuri și după orice unitate de măsură, să cheltuiești 3.000 de dolari pe lună pe pornografie e foarte mult, mai ales în Epoca Internetului, când ai la dispoziție o grămadă de producții gratis online. Și chiar cele de calitate premium sunt destul de ieftine. Faptul că bărbatul ce a recurs la așa ceva era soțul supermodelului Christie Brinkley face ca totul să fie de trei ori mai nesănătos.

Se pare că arhitectul Peter Cook s‑a apucat să urmărească fete „pe videochat“. Pornografia pe Internet este ieftină, dar nu și dacă intri pe videochat cu fetele, iar sesiunile ce ajung să coste mai mulți dolari minutul pot deveni rapid costisitoare, mai ales dacă devii client regulat al uneia sau mai multor fete. Chiar și așa, 3.000 de dolari pe lună este un răsfăț, pur și simplu. Mă îndoiesc că cineva cu o dependență medie de porno (și nu, nu sunt mulți dintre aceștia, comparativ cu alcoolicii, dependenții de droguri sau chiar cu dependenții de mâncare) cheltuiește mai mult de 150 de dolari pe lună. Dar povestea lui Cook (care a dus până la urmă la divorț – n.r.) nu este numai despre pornografie. Este vorba aici despre egoism. A fost egoist din partea lui Cook să recurgă la aventuri pe Internet. Dar în primul rând a fost egoist din partea lui să dea frâu liber acestui răsfăț de care se bucura singur. (de Allison Vivas – președintele studioului pentru adulți Pink Visual)

9. Orgia lui Max

Înregistrările cu Max Mosley par rupte dintr‑un film din anii ’70. Președintele Federației In­ternaționale de Automobilism a fost acuzat că a luat parte, împreună cu cinci prostituate, la o orgie sexuală inspirată de viața în pușcăriile nemțești, cu un scenariu atât de detaliat, încât filmul începe cu inspecția diferitelor părți ale corpului în căutare de păduchi.

Mosley a dat în judecată „News of the World“ pentru violarea inti­mității, atunci când ziarul a publicat fotografii ale orgiei (care a fost filmată în secret de una din prostituate), și pentru că a afirmat că avea tematică nazistă. A câștigat, iar ziarul a trebuit să plătească aproape două milioane de dolari daune și cheltuieli juridice. Dar imaginile cu Mosley bătut la fund și umilit vor rămâne veșnic online.

Mosley avea 67 de ani atunci când a izbucnit scandalul. Uneori, odată cu vârsta, apare nevoia unei stimulări mai intense. Poate părea ciudat să ai nevoie de o întreagă producție teatrală ca să te exciți, dar, ce să‑i faci, penisul e o chestie ciudată. Până la 67 de ani, mulți le‑au cam văzut pe toate. Ca să se mențină viguroși, unii au nevoie de prospețime. Dar fanteziile sexuale sunt ca părțile intime. Toți avem așa ceva, dar înclinăm să credem că ceilalți sunt grosolani și obsceni atunci când și le arată. Iată de ce ar trebui să rămână intime. (de Tracie Egan și Rich Juzwiak – realizatori ai rubricii „Pot Psychology“, jezebel.com)

10. Aventura din munți

În loc să recurgă la o scuză din secolul XXI, guvernatorul Mark Sanford al Carolinei de Nord a decis să o ia pe o cărare bătătorită, comparând aventura sa extraconjugală cu cea a Regelui David. De ce să nu spui direct că‑ți place povestea lui Pinocchio? Sau, să vedem, poate ar fi mers una ca a lui Bill Clinton, Eliot Spitzer, John Edwards sau John Ensign.

Ar fi fost o mărturisire surprinzătoare, în această epocă în care aventurile extramaritale par să nu mai conteze. Americanii sunt extrem de șocați atunci când aud de politicieni, celebrități sau atleți care au diverse aventuri, dar eu am ajuns să cred că multe femei măritate cu puternici ai zilei sunt conștiente de ce se întâmplă și acceptă situația. Nu întreba, nu spune. Cât timp primesc ceva în schimb de la soții lor – fie că e vorba de copii, bani, bunuri materiale sau sex. Ne creăm propria noastră etică. Doar atunci când aventura devine publică se schimbă etica. Nevestele se rușinează și se simt umilite din cauza notorietății situației, dar până atunci nu vor să o recunoască. Au permis să se întâmple așa ceva sau și‑au îngăduit să continue ca și cum nimic nu s‑a întâmplat. Probabil că nevasta guvernatorului a fost mai rușinată că soțul ei a fost atât de dobitoc și a crezut că poate să plece în Argentina cu o cursă comercială de linie și să pretindă că făcea o excursie prin munții Appalachi din SUA. Trăim într‑una din țările cu cea mai mare libertate de pe glob și totuși ne apasă încă o mentalitate protestantă fudamentalistă. Preferințele sexuale liber consimțite nu ar trebui să ne guverneze politica, media sau stilul de viață. În mod ideal, ar trebui să avem cu toții ceva extra, pus deoparte. Fără să ne ascundem. (de Sasha Grey – vedetă XXX)