Home»Arts&Life » Minunatele bestii ale lui Gorzo au ajuns la București

Minunatele bestii ale lui Gorzo au ajuns la București

2010-01-26 00:00

de Oana Pulpa

Pentru cei care au auzit măcar de femeile cu falusuri din picturile lui viu colorate, de macheta din slănină a Catedralei Mântuirii Neamului sau de statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare cu sâni și coroană din tablă pe cap, Dumitru Gorzo (35 de ani) este, fără doar și poate, un artist „cool“.

În esență, însă, nu acest cuvânt îl definește, astăzi, pe artistul care trăiește și lucrează de doi ani la New York, ci atitudinea ironică față de situația socio‑politică din România actuală, umorul inteligent, curajul de a aborda teme considerate până nu demult tabu în arta românească, precum pornografia, sau devenite deja clasice, precum lumea satului (în special cea din Maramureșul natal), și, nu în ultimul rând, abilitatea de a se exprima la fel de bine în pictură, sculptură, instalații și film video.

Cea mai proaspătă dovadă în acest sens este expoziția personală „Wunderkabinett“, inaugurată de curând la galeria de artă contemporană Laika din București, un proiect la care artistul lucrează din 2008.

CABINETUL DE CURIOZITATI. „Suntem invitați în cabinetul de curiozități, în colecția de anomalii și deviații ale unui artist vehement contestat“ – sunt cuvintele prin care artistul Mircea Suciu, curatorul evenimentului, descrie cel mai bine, în scurtul său text de prezentare, cele 50 de lucrări de lemn din expoziția care va fi deschisă la galeria Laika până la jumătatea lunii februarie.

Aceleași cuvinte ale curatorului explică, într‑o oarecare măsură, și semnificația titlului (pe care chiar el i l‑a sugerat lui Gorzo): expresia germană „Wunderkabinett“ – „Cabinetul de curiozități“, în română – era folosită, în perioada Renașterii, pentru a descrie colecțiile ce conțineau itemuri amestecate, de la medalii și opere de artă până la animale împăiate și ierbare.

Deși expoziția lui Gorzo nu conține nimic din toate acestea, termenul „Wunderkabinett“ își are rostul lui, întrucât lucrările de mici dimensiuni din lemn traforat, lipite pe pereți, revendică întregul lui univers artistic: zburătoare cu cap de om și cioc de pasăre; femei cu falusuri (Gorzo a fost primul artist român care a avut, în 2004, la galeria Appolo din București, o expoziție cu subiect erotic); forme ce amintesc de coconii roz (sculpturi de dimensiuni mici, pe care Gorzo le‑a aplicat, la începutul anilor 2000 – fără a se semna –, pe zidurile și pereții unor clădiri din București, ca semn de protest la adresa culorilor terne ale clădirilor).

„E un anumit bestiar personal pe care‑l dezvolt de câțiva ani și care se manifestă în diferite medii, în special în desen“, a explicat Gorzo înaintea vernisajului, când a intrat în galerie îmbrăcat ca un fel de Cruella de Vil masculin, însă fără haină de blană: cu pantaloni pe picior, un sacou cambrat pe trunchi, o eșarfă colorată și o pereche de pantofi marca Matei Corvin, unul auriu și celălalt verde smarald.

SIMPLITATE ȘOCANTA. Lucrările din expoziția de la Laika nu sunt, însă, în culori țipătoare, ca picturile și sculpturile sale de până acum. Și asta nu pentru că a lucrat în lemn – artistul a mai avut, în 2006, o expoziție cu asemenea lucrări, dar viu colorate, „Indian Lava&Ritz Mood Guru Present Salve Fiat Romuli Nepus“, la Muzeul Național de Artă Contemporană din București. De altfel, deși recunoaște că în general își dorește ca expozițiile lui să dea oamenilor „dureri de cap“, Gorzo a vrut ca „Wunderkabinett“ să se diferențieze prin simplitate.

Și reușește să respecte acest lucru, deși fiecare lucrare amintește de proiecte mai vechi, care au înfuriat nu de puține ori fețele bisericești, politicienii și criticii de artă. Lucrările ce sugerează crucea amintesc de macheta din slănină a Catedralei Mânturii Neamului, pe care artistul a expus‑o în 2004 la galeria bucureșteană HT003 în semn de protest față de decizia Mitropoliei de a înălța respectiva clădire – „indecentă prin dimensiune, imorală prin cheltuieli și voit demonstrativă“ – în Parcul Carol din Capitală.

Personajele cu rânjete sinistre și arme albe în mână au ceva din sculptura ecvestră a lui Ștefan cel cu sâni și păr blond, expusă pentru prima dată în 2004 la galeria H’Art – aluzie ironică la banii cheltuiți inutil, după părerea artistului, pentru organizarea unor evenimente dedicate comemorării, în 2004, a 500 de ani de la moartea domnitorului Ștefan cel Mare –, iar formele falice fac trimitere la picturile în genul „Salomea“ și „Femeie cu pu** pe verde“ în care femeile apar cu sâni și falusuri imense.

UN MARAMUREȘAN LA NEW YORK. Dincolo de similitudini, expoziția „Wunderkabinett“ demonstrează că artistul își revendică neîncetat inventarul de forme și simboluri care au făcut din arta lui un adevărat brand. Faptul că Gorzo trăiește la New York încă din 2008, când a expus pentru prima dată acolo – la galeria Slag, condusă de românca Irina Protopopescu și singura galerie din New York focalizată pe promovarea artei sud‑est‑europene –, nu l‑a înstrăinat de universul creației sale și nici de România, unde expune cu aceeași frecvență ca și până acum.

La sfârșitul lui 2009, spre exemplu, a expus 20 de picturi pe un gard de pe Bdul Dacia din București; picturi pe care Gorzo le‑a retras, însă, înainte de termen pentru simplul motiv că două lucrări au fost furate. Ceva s‑a schimbat însă de când locuiește la New York, după cum mărturisește chiar el: a devenit mai exigent față de el însuși – „nu mai dau drumul cu aceeași ușurință ca înainte la proiecte“; se raportează, cum e și firesc, la artiștii care expun acolo; lucrează în tehnici pe care în România rareori le experimenta – picturi cu pământ, tempera și acuarele.

O evoluție firească, crede el, pentru că „fiecare loc își lasă amprenta asupra ta“. Cum este să trăiești ca artist la New York? „E aproape la fel de mișto ca în București“, spune el, râzând ironic. Redevenind serios, artistul precizează că acolo lucrurile sunt altfel începând cu dimensiunea pieței (în New York, spune el, sunt peste 100 de mii de artiști) și până la modul de funcționare a unei galerii („Eu nu pot fi supărat pe virtualul client român că nu cumpără, sunt supărat pe cel care ar trebui să‑l convingă să cumpere, dar nu o face“).

Cu toate acestea, Gorzo e convins că arta românească, și în special pictura, se află într‑unul din cele mai bune momente ale istoriei sale: „Există cel puțin 10 artiști cu bună reprezentare internațională. Or, asta nu s‑a mai întâmplat până acum la noi“. Spune asta din experiență: „Sunt un artist care poate să stea bine mersi la New York, să facă 10 drumuri pe an în România, să aibă un spațiu de lucru acolo și unul aici“, mărturisește el.

„Nu întorc banii cu lopata, dar îmi permit să fac proiectele pe care mi le doresc“, adaugă artistul cu aceeași lejeritate cu care a purtat, la vernisaj, un pantof auriu și unul verde smarald.

---

Lumea lu’ Dumitru

Născut în 1975 la Ieud, Maramureș, Dumitru Gorzo a absolvit Universitatea de Artă din București în ’98 și a făcut parte, alături de Nicolae Comănescu, Florin Tudor, Mona Vătămanu și Alina Buga, din „Rostopasca“ – grup artistic înființat la sfârșitul anilor ’90 „specializat“ în happening.

1. Artă porno. „Mister President is a sexual object“, deschisă în 2005 la galeria HT003, este una din cele mai controversate expoziții ale lui Gorzo. Între lucrări se găsea și un obiect în formă de falus cu țepe în vârful cărora erau înfipte pernuțe cu chipurile zâmbitoare ale președinților Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu și Băsescu.

2. Portrete cu aripi. Gorzo a ajuns cunoscut de marele public grație intervențiilor sale urbane. Pe lângă coconii roz, considerați de unii drept semne ale unor organizații sataniste, sau buline ce avertizează riscul la cutremur, lui Gorzo îi aparțin și celebrele graffiti după șablon cu Ceaușescu („Ceaușescu – Vin în 5 minute“) și Băsescu („Plec în cinci minute“).

3. Cap de listă. La licitația organizată în 2007 de Sotheby’s la Muzeul Național de Artă Contemporană din București, pictura lui Gorzo „When the summer was pink...“ s‑a vândut cu 10.000 de euro. A fost cea mai scumpă dintre lucrările celor 10 artiști români – între care Gili Mocanu și Mircea Suciu – incluși în licitație.

4. Debut în Marele Măr. „In the corner of my eye“ (2008) a fost prima din cele două expoziții pe care Gorzo le‑a avut până acum la New York. Organizat de galeria Slag, evenimentul prezenta o serie de lucrări – pictură pe lemn sculptat – cu țărani din Maramureș.

5. Fără oprire. În luna mai a acestui an, Gorzo va inaugura galeria de artă Jecza din Timișoara cu o expoziție al cărei titlu nu a fost ales deocamdată, dar care va cuprinde, după cum spune artistul, picturi și sculpturi realizate special pentru acest eveniment.