Home»IT&C » Cu neuronul online

Cu neuronul online

2010-02-02 00:00  Money Express

de Sharon Begley

Durata atenției mai mică. Mai puțin interes pentru reflecție și introspecție. Inabilitate de a se adânci în meditație profundă. Gândire fragmentată, confuză. Felurile în care se presupune că Internetul ne afectează mintea sunt tot atât de apocaliptice pe cât de speculative, de vreme ce toate cele de mai sus se bazează pe anecdote, nu pe date empirice.

NEGARE ȘI AMNEZIE. Așa că este înviorător să auzi cum au răspuns 109 filozofi, neurobiologi și alți savanți la întrebarea „Cum vă schimbă Internetul modul de gândire?“. Este „întrebarea anuală“ la salonul online edge.org, unde impresarul științific, autorul și agentul literar John Brockman își asmute ceata de gânditori și oameni de știință asupra unei asemenea chestiuni în fiecare an.

Deși un număr de contribuitori bat câmpii despre, de pildă, cât timp risipesc cu e‑mailurile, cel mai izbitor lucru ce reiese din cele peste 50 de răspunsuri este că savanți ce studiază mintea și creierul, oameni ce par să fie cel mai bine echipați pentru a‑și imagina felul în care Internetul modifică gândirea, resping ideea în sine. „Internetul nu a schimbat felul în care gândim“, afirmă filozoful și psihologul Joshua Greene de la Harvard. „Ne‑a furnizat un acces fără precedent la informație, dar nu a schimbat ceea ce facem cu creierul nostru“.

Și psihologul cognitiv Steven Pinker de la Harvard este sceptic. „Media electronice nu vor restructura mecanismele de procesare a informației din creier“, scrie el. „Scriitorii de mesaje, navigatorii pe Internet sau fanii Twitter“ nu și‑au antrenat creierul „pentru a procesa în paralel fluxuri multiple de informație novatoare“, așa cum presupun destui, deși cercetările o infirmă. Aserțiunile contrare „sunt propulsate de presiunea exercitată asupra savanților pentru a anunța că asta sau ailaltă «schimbă totul»“.

Și totuși. Mulți cercetători consideră că Internetul modifică gândirea și oferă exemple provocatoare în acest sens – multe dintre ele, surprinzător de distopice. Specialistul în comunicare Howard Rheingold crede că Internetul cultivă „superficialitatea, credulitatea, confuzia“, iar ca rezultat, mintea noastră se luptă „să disciplineze și să aloce atenția într‑un mediu conectat permanent“. (Deși, dacă ești silit să iei o decizie de fiecare dată când apare un link – să dai sau nu click? –, s‑ar putea să îți antrenezi rețelele mintale legate de procesul de luare a deciziilor.) De asemenea, Internetul provoacă „dispariția restrospecțiilor și a re­mi­nis­cențelor“, afirmă Evgeny Morozov, expert în Internet și științe politice. „Viețile noastre se petrec din ce în ce mai mult în prezent, complet detașate fie și de cel mai recent trecut. Capacitatea noastră de a ne aminti și a simți întâmplări trecute este una din nefericitele victime“.

CREATIVITATE DISTRUCTIVĂ. Aceste schim­­bări în felul în care gândesc oamenii sunt însoțite de schimbări reale în procesul de gândire – și puține lucruri sunt benefice. Omniprezența informației ne face „mai puțin interesați să continuăm să apro­fundăm un gând nou înainte să apelăm la Internet“, scrie psihologul Mihaly ­Csikszentmihalyi de la Claremont Graduate University. „Rezultă: gândire de durată mai redusă?“ Iar odată ce informațiile online „sunt deseori lipsite de context, vor satis­face nevoi imediate cu prețul re­nun­țării la înțelegerea profundă (rezultat: mai multă gândire superficială?)“. Deoarece faptele se găsesc la distanță de un click, scrie fizicianul Haim Harari, „Internetul ne permite să cunoaștem mai puține fapte, ceea ce le reduce importanța, ca una din componentele gândirii“. Lucru care crește importanța altor componente, susține el, precum corelarea faptelor, „distincția între chestiuni imporante și mai puțin importante, să știm când să preferăm logica pură și când să lăsăm să domine bunul‑simț“. Pentru că ne inun­dă cu informații, Internetul „provoacă creșterea încrederii și iluzia cunoașterii“ (Nassim Taleb de la MIT, autorul „Lebedei negre“), dar cunoașterea noastră pare „mai fragilă“, deoarece, „pentru fiecare bucățică de cunoaștere acceptată peste care dăm, imediat se găsește cineva care contestă acel fapt“ (Kevin Kelly, cofondator al revistei „Wired“). Nedumeresc și mai mult schimbările pozitive în gândire (doar câteva) pe care le‑a provocat Internetul. Webul cel plin de linkuri ne ajută să stabilim „conexiuni între idei, fapte etc.“, sugerează Csikszentmihalyi. „Rezultat: gândire mai integrată?“. Pentru Kelly, nesiguranța ce rezultă din omniprezența faptelor și a „antifaptelor“ cultivă „un gen de fluiditate“ în gândire, care o face „mai activă, mai puțin contemplativă“. Istoricul științelor George Dyson crede că avalanșa de informații de pe Internet au modificat procesul de creativitate: ceea ce avea nevoie, cândva, „de colectarea tuturor fragmentelor disponibile de informație, pentru a alcătui un cadru de cunoaștere“, are acum nevoie „de îndepărtarea sau ignorarea informațiilor inu­tile, pentru a dezvălui forma cunoașterii pe care o ascundeau“. Creativitate mai degrabă prin distrugere decât prin alcătuire.