Popor „sensual“

• Foto

Este comentator la ?Cotidianul? si autorul cartilor ?Agresiuni, digresiuni? si ?Fuck the cool. Spune-mi o poveste?

O vizibilă schimbare s‑a produs în ierarhia vedetelor de top din televiziunile românești. Au dispărut divele cu audiențe mari și cu pretenții glamouroase pe măsură, reprezentative fiind Andreea Marin și Mihaela Rădulescu. Au dispărut și producțiile scumpe care să le pună în evidență. Acum se înghesuie în studiouri fete decoltate și bărbați macho libidinoși.

În felul lor bătrânesc, Rădulescu și Marin propuneau un model aspirațional. Acum asistăm la o rentabilizare a producției de divertisment cu un scenariu simplu: o canapea, scandal, sex și moarte – se vând bine subiectele despre vedete decedate „misterios“ sau despre amantele‑amanții celor decedați „nemisterios“.

Aceste subiecte câștigă enorm în audiență pentru că intră (cu bocancii, e adevărat, dar intră) în paradigma care ne interesează pe toți: omul și problemele lui imediate. Exploatează la maximum zone în care jurnalismul quality nu intră: dragoste, moarte, bârfă. Privesc câteodată acest gen de emisiuni, pentru că sunt teribile drame ale dependenței din televizor a unor personaje.

Au găsit un epitet (fosta iubită a cuiva, fostul amant al amantei etc.), intră în buletinul de știri de pe Acasă TV, Antena1 sau OTV, iar apoi nu mai pot evada din dependența de studio tv, din dependența de celebritate. Aceste vedete experimentează exhibiționismul fără plasă de protecție.

Simona Sensual s‑a remarcat prin prezentarea nud a rubricii meteo într‑un tabloid. Au urmat problemele cu iubitul, pe care îl făcea cu ou și cu oțet, dar despre care se știa că o lovește. A încercat să cânte și a venit să‑și apere cu îndârjire „opera“ în fața moderatorilor ce râdeau de ea. Și le‑a dat ce‑au vrut: audiență. S‑a certat cu amantele iubitului în direct.

Și, în general, a dus pe cele mai înalte culmi subminarea emisiunilor la care a participat: nu respecta nici o regulă, ieșea una‑două din studio, îl făcea praf pe moderator. Toate clișeele noului star system au fost respectate. De aceea, la rândul meu, o respect pe Sensual, e ghidul meu prin lumea fierbinte, dură a showbizului de azi. Una dintre cele mai importante lecții pe care le dă o astfel de vedetă este schimbarea de semnificație a propriului corp.

Din imaginea clasică de purtătoare de sâni și fund, aceste vedete vin acum ca posesoare de discurs scandalos, de țipăt, furie, complet antierotice. Practic, decorul misogin a explodat, a devenit scena. Ele spun clar că își caută iubiți bogați, că nu se încurcă în probleme etice, că se dă o luptă grea pe acest front al speculării banilor aman­ților – un soi de bursă cu sediul la Bamboo – și, cea mai tare piesă din retorica lor, că toți aceia care le judecă sunt ipocriți.

Coerent în țipetele tuturor sensualilor de la televizor este o exasperare teribilă că telespectatorii, moderatorii și, în general, toți judecătorii lor nu recunosc că gândesc la fel, că sunt excitați, că ar vrea să‑și poată cumpăra confort material și sexual. Ăsta e manifestul „sensualilor“. Ies pe scenă ca să‑i iubim, noi ne uităm ca să‑i urâm, iar ei urlă disperat când văd cât de ipocriți suntem. Au într‑un fel dreptate.

Când îi aud criticii, țin imediat cu Sensual sau cu orice femeie din galeria Sensual. Pentru că toată industria media tabloidă a crescut pe spatele lor – bani, influență din ironizarea unor fete deloc mai proaste sau mai imorale decât cei care le „exploatează“ imaginea. Amuțesc când mai ajung pe câte un astfel de post de radio, la vreo emisiune matinală de succes, în care moderatorul vorbește despre femeile care s‑au mai vândut – știe el absolut sigur – pe o mașină sau pe o sumă de bani.

Când tabloidalul se sălbăticește în așa măsură, spectacolul devine dramatic. Am văzut oameni cu evidente probleme psihice luați în râs de moderatori. Am văzut tipi și tipe în sevraj, după un moment de glorie, încercând să expună absolut orice din viața lor, fals sau inventat, doar ca să mai câștige 5 minute în prime time. Tendința e de a‑i ridiculiza pe invitați. Eu privesc astfel de emisiuni ca să‑i urăsc sincer pe moderatori. Ei sunt adevărații purtători de prostie, de semidoctism moralizator.

Eroii dramei de televiziune sunt cei de care ne batem joc toată ziua, și nu aceia care‑și bat joc. Îi respect pe primii pentru felul în care au ales să‑și sacrifice biografii, vieți, trai normal de dragul celebrității. Ei ne hrănesc apetitul canibal zilnic. Ați văzut „Wrestler“ cu Mickey Rourke? Și acolo se mimează lupta, și acolo avem de‑a face cu dependența de celebritate, dar tipii care se consumă intens în astfel de miraj devin mult mai umani decât cei care îi distrug sau doar îi consumă. Respectați „sensualul“ de fiecare zi.

Costi Rogozanu este editor la voxpublica.ro, blog colectiv lansat de F5, divizia de new media a trustului Realitatea‑Cațavencu. A scris cărțile „Agresiuni, digresiuni“ și „Fuck the cool. Spune‑mi o poveste“