Home»Comentarii » Decizia BNR și câteva lucruri certe

Decizia BNR și câteva lucruri certe

2010-02-09 00:00  Money Express

de Radu Soviani

Primul: rata de dobândă a ajuns la un nivel minim istoric; orice mutare pe care o va face banca de acum încolo va duce dobânda în teritoriu necartografiat. Al doilea: ciclul de relaxare a dobânzilor va continua; BNR încă nu a semnalat încetinirea ratei, trecând la un pas mai mic, de 0,25 puncte. Al treilea și cel mai important: BNR vrea să situeze nivelul dobânzilor mai degrabă mai jos, decât mai sus.

Nicolae Chidesciuc, economistul‑șef al ING Bank România, mi‑a atras atenția că, în comunicatul emis imediat după luarea deciziei, BNR trecea de la formularea „control ferm al lichidității“ la cea de „control adecvat“. V‑ați gândi că acest cuvânt valorează câteva puncte procentuale?

BNR stabilește dobânda‑cheie. Simultan, calculează și un interval de plus/minus 4%. Partea cu plus ne trimite în lombard. Sau dobânda penalizatoare. În cazul dobânzii‑cheie de 7%, rata lombard e de 11%. Potrivit lui Chidesciuc, gestionarea FERMĂ a lichidității poate spune că băncii centrale i‑ar conveni o rată de dobândă undeva între 7 și 11% pe piața monetară (acolo unde băncile se împrumută între ele). În loc de FERM avem, însă, ADECVAT. Iar asta înseamnă, potrivit lui Chidesciuc, că băncii centrale îi convine să vadă în piața monetară mai degrabă dobânzi joase, între 3 și 7%.

(3% fiind dobânda pe care BNR o plătește băncilor comerciale în cazul în care acestea au surplus de lei pe care nu reușesc să‑l plaseze nici la populație, nici la companii, nici la alte bănci.)

De ce ar vrea BNR dobânzi ridicate? De teama inflației. Să nu uităm că avem a doua cea mai mare inflație din UE, după unguri (4,7% față de 5,7%). Dar ei au avut o inflație mai mare pentru că au dres ceva: dezechilibrul fiscal prin majorarea TVA (de la 20 la 25% începând cu 1 iulie 2009, ceea ce a majorat indicele prețurilor de consum cu 1,3%). Noi nu am dres nimic.

De ce ar vrea BNR dobânzi scăzute? De teama prăbușirii economice. Nu e un secret că dobânzile mari (chiar mult mai mari decât inflația) inhibă consumul în privilegiul economisirii și țin creditarea scumpă. Iar asta înseamnă cădere de PIB. BNR mizează și în acest an pe înțelepciunea Guvernului (deși a mizat degeaba din 2005 și până acum), care promite că politicile fiscale vor veni în completarea celor monetare. BNR dă semnale că dobânzile pentru lei TREBUIE să scadă.

Legătura: contractele de credit în lei, pentru populație și companii, cu rată variabilă, sunt indexate în funcție de ceva. Fie în funcție de rata de dobândă ROBOR (cea pe care o plătesc băncile care au deficit temporar de lichiditate băncilor care au excedent temporar de lichiditate), fie în funcție de o rată de bază a băncilor comerciale (care urmează tendința ROBOR), fie în funcție de altceva care tot la ROBOR ne duce. Cu cât ROBOR e mai mică, cu atât costul creditelor vechi și, potențial, al celor noi se ieftinește. Iar gestiune ADECVATĂ înseamnă, precizează Chidesciuc, că dobânzile din piața monetară ar fi pe placul BNR dacă s‑ar situa mai degrabă între 3 și 7%.

Acum vedem la credite dobânzi medii de 16–17%. Ce treabă au astea cu 7%? Când dobânda‑cheie era de 8%, ROBOR era de 11%. La 5 puncte procentuale peste ROBOR (o marjă întâlnită în sistemul bancar), rata de dobândă urca la 16%. Doar că acum ROBOR e 7%. Iar 5 puncte peste ROBOR înseamnă 12%. Două efecte: primul – dacă spre exemplu aveați un credit în lei, echivalentul a 100.000 de euro la ROBOR plus 5, la noul ROBOR veți plăți în fiecare an cu 4.000 de euro mai puțin. Adică rata lunară scade cu mai mult de 300 de euro. Este ceva. Iar BNR vrea ca aceste sume să meargă de acum în altă parte decât la bănci, și al doilea – creditele noi devin și ele mai accesibile. Pentru cine poate. 12–14% este mult mai atractiv decât 17–24%.

Al doilea mesaj din spatele deciziei BNR: băncile vor continua să crediteze mai puțin economia, chiar dacă dobânzile scad. Între momentul revenirii activității economice (lucru care la noi încă nu se întâmplă) și reaprinderea cererii pentru credite există o întârziere. Revenirea creditării este încă departe.

Al treilea mesaj: șomajul va continua să crească. Nu excludeți 10% la finalul anului. Între momentul revenirii economice și reducerea ratei șomajului este de asemenea o întârziere.

Al patrulea mesaj: salariile vor continua să scadă, în termeni reali. Luna decembrie 2009 a reprezentat a treia lună consecutivă de scădere în termeni reali, dar și – atenție – nominali a salariilor. În decembrie 2009 salariul real a scăzut față de decembrie 2008 cu 5,3%, iar nominal cu 0,8%. Salariu mai mic înseamnă consum mai mic. Înseamnă aport la PIB mai mic. Subtextul tuturor acestor mesaje? Recesiunea continuă.

---

Radu Soviani este realizator al emisiunilor „The Money Show“ și „Closing Bell“ de la The Money Channel. Are un masterat în buget, trezorerie și fiscalitate și e doctorand în monedă și credit