Home»Analize » „Faceți investițiile!“

„Faceți investițiile!“

2010-02-09 00:00  Money Express

de Radu Soviani

Într‑un interviu acordat jurnalistului Radu Soviani pentru The Money Channel, CEO‑ul Erste Group Andreas Treichl, unul din cei mai puternici bancheri din Europa Centrală și de Est, spune că perspectivele economice ale României în 2010 sunt pozitive, cu o rezervă: „Poate fi anul unei mutări decisive spre ieșirea din criză sau poate fi încă un an mediocru“. Deși crede că băncile din Europa Centrală și de Est vor continua să aibă o situație dificilă în 2010 – poate și în 2011 –, Treichl e convins că „la final situația în Europa Centrală și de Est va fi substanțial mai ușoară decât în multe dintre țările vestice“. Selecțiuni din interviu:

– Au lucrat bine băncile și sectorul politic în 2009?
– Pe o scară de la 1 la 10 (...) aș nota această relație cu 3. Așa că este mult spațiu de îmbunătățire.

– Ce mesaj aveți pentru Guvern în privința investițiilor? (...)
– Faceți investițiile! Sunt multe nevoi disperate de investiții în infrastructură în România: un sistem de căi ferate, unul de drumuri, electricitate sau apă. Sunt acele lucruri care nu creează locuri de muncă imediat, dar care trebuie demarate, cu perspective pe termen foarte lung, dar trebuie să începeți să faceți lucruri.

(...)

– (...) Cum vă explicați lentoarea în atragerea banilor europeni?
– Nu cred că e vorba despre lenevie. Ai nevoie de multă experiență. E dificil să creezi toate organismele de care ai nevoie pentru a obține aprobarea fondurilor. (...) România nu mai poate pierde încă 2–3 ani pentru că atunci ar fi într‑o situație cu adevărat dificilă, având în vedere că celelalte state din Europa Centrală și de Est vor fi avansat deja. (...) Asta este partea frumoasă a României. Are o șansă unică pentru că poate construi de la zero o mulțime de lucruri.

– Cum va evolua șomajul în acest an?
– Cred că va continua să crească. Tinerii în special își vor găsi foarte greu locuri de muncă. Aici, încă o dată, România are avantaje față de multe state din Europa pentru că are nevoie disperată de infrastructură și poate crea o mulțime de locuri de muncă. (...)

– Sunteți un bancher sclipitor, dar nici măcar dvs. nu puteți opri majorarea ratei șomajului și, în consecință, creșterea împrumuturilor neperformante. Cum vedeți chestiunea?
– În primul rând vă mulțumesc pentru că m‑ați numit sclipitor, dar nici un bancher nu este așa. Dacă ar fi fost sclipitori, nu ar fi intrat în industria bancară. Nu putem lupta împotriva șomajului, ca bănci. (...) Dar pe de altă parte acum este crucial ca băncile să își asume mai mult risc pentru creditarea economiei reale, nu mai puțin. Iar din acest punct de vedere, cooperarea între reglementatori, politicieni și bănci în Europa nu funcționează deloc. Deocamdată facem o treabă foarte proastă în această privință, pentru că ne concentrăm pe anumite chestiuni fără să ne uităm la efectele macroeconomice.

– Când vedeți vârful neperformanțelor în România?
– (...) Nu pot decât să încerc să ghicesc. Cred că am văzut vârful și cred că răul s‑a încheiat. Dar va continua să fie destul de urât pentru o perioadă.

– Ce credeți despre cei care arată înspre bănci, spunând că din cauza lor economia merge în jos?
– Este o reacție pe care o pot înțelege. De asemenea, reacția băncilor la nivel mondial nu a fost corectă. Cred că băncile trebuie să își asume responsabilitatea pentru criză. Să spui că este vina reglementatorilor sau a politicienilor nu are sens. Băncile au creat criza. (...) Cred că băncile precum a noastră nu au nimic de a face cu criza, dar suntem bancheri.

Așa că oamenii sunt nervoși pe noi. Și trebuie să acceptăm asta. Reputația băncilor a suferit sever, iar băncile trăiesc de pe urma reputației. Trebuie să facem ceva din acest punct de vedere. Acum, reputația noastră e aproape la fel de rea ca cea a politicienilor. (...) Politicienii pot trăi cu asta (...) dar băncile au nevoie de sprijinul populației, nu pentru că sunt alese, ci pentru că oamenii ne încredințează banii lor. (...) Imaginea noastră e așa de distrusă încât va fi nevoie de mulți ani de muncă pentru a ne reapropia de oameni și companii.

– Ca președinte al celui de‑al doilea mare grup bancar din Europa Centrală și de Est după UniCredit, cum v‑au căzut etichetele puse regiunii de genul „subprime‑ul Europei“ sau „Argentina de pe Dunăre“?
– (...) Cred că au exagerat complet, au făcut un coș cu toate economiile din Europa Centrală și de Est, au comparat Cehia cu Uzbekistan și au amestecat situația total diferită a statelor (...). A fost cu adevărat rău, dar cred că acum s‑a încheiat. Oamenii sunt mai relaxați și privesc lucrurile mult mai profesionist.

– Există posibilitatea ca prețurile activelor să se umfle din nou? (...)
– (...) Da, există așa de multă lichiditate, și, de fiecare dată când există atât de multă lichiditate, anumite clase de active sunt supuse riscului de a crea noi „baloane“. Dar nu cred că asta este o problemă pentru Europa Centrală și de Est.

– Ce fel de active sunt supuse unui risc concret de umflare a prețurilor?
– Prețurile pentru anumite mărfuri s‑au majorat destul de rapid, anumite categorii de acțiuni s‑au scumpit cam repede. În ultimele zile au fost multe discuții cum că valoarea băncilor americane s‑a majorat dramatic. (...) Cred că noi ar trebui să ne îngrijorăm doar dacă vom vedea unele prețuri pentru imobiliare majorându‑se, ceea ce nu e cazul, pentru moment. Dar (...) nu este de neconceput ca în următoarele 12–24 de luni să vedem din nou o tendință de scumpire.

– Atunci să ne așteptăm la dezumflarea în continuare a prețului pentru imobiliare?
– (...) Cred că în 2010–2011 prețurile vor rămâne stabile.

– Deprecierea majoră a leului din ultimele 24 de luni e un pericol pentru bănci?
– Mutarea leului la 4,30 a fost una necesară. A fost dureros pentru unele bănci și pentru cei care au făcut împrumuturi în euro, dar a fost în regulă. (...) Din punctul meu de vedere, riscul unei deprecieri ulterioare s‑a dus. Acum avem mișcarea inversă: leul se întărește. E dificil să îți dai seama de ce...

– Care e explicația dvs.?
– Cred că e vorba de speculația că, în vreo doi ani, economia românească se va întări, iar oamenii vor să facă bani din asta. Cred că este o ocazie, o șansă ca banca centrală să continue să coboare rata de dobândă.

– V‑ați investi banii în lei?
– Sunt foarte optimist în privința leului. Cred că vom vedea rate mai mici de 4 lei la un moment dat. Asta depinde de evoluția ratelor de dobândă.

– Ce curs ar putea fi toxic pentru bănci, din punctul de vedere al creditelor neperformante?
– (...) Când am făcut testele de stres în România, anul trecut, am spus că situația poate deveni serioasă pentru noi – și pentru alte bănci, probabil – dacă rata de schimb se duce dincolo de 5,5 lei. Asta ar fi serios.

– Săptămâna trecută (la mijlocul lui ianuarie – n.r.), la Viena, ați spus că vă așteptați ca, peste 20 de ani, România să plătească din facturile austriecilor. Vă rog să detaliați.
– Cred că în următorii 30–40 de ani România, din mai multe cauze – care au legătură cu costul forței de muncă, dezvoltarea pieței –, va fi, încă, un loc atractiv pentru investiții industriale. (...) Și văd ziua în care – probabil doamna Merkel mi‑ar tăia capul dacă ar auzi asta – nu vor mai fi construite mașini în Europa de Vest. Pentru că în Est calitatea forței de muncă va crește dramatic, așa că avantajul fantastic, major al forței de muncă germane va fi redus și trebuie să găsim ceva în loc. (...)

– Aș vrea să vorbim și despre adoptarea euro.
– (...) O creștere de 20–25% a PIB‑ului pe cap de locuitor și ajustarea parității puterii de cumpărare sunt necesare pentru o adoptare lină a euro. Din cauza crizei va lua puțin mai mult. Dar cred că 2014 ar fi un moment bun pentru ca România să adere la euro.

– Încă o întrebare, domnule Treichl: cine dictează economiei românești: FMI, băncile?
– Cred că președintele. Guvernul, banca centrală, președintele. Ei trebuie să accepte faptul că România a avut nevoie de ajutor. Și România a luat banii de la FMI. Asta a ajutat enorm economiei României. (...) Și acum situația e în mâna președintelui și a Guvernului, ei sunt cei care pot decide dacă România va fi în prima parte a clasamentului european sau la coadă. (...) E un moment foarte important pentru această țară. Vestea bună este că România are o șansă fantastică de a reuși. (...)