Home»New Europe » Guțeriev: povestea unui miliardar condamnat la moarte

Guțeriev: povestea unui miliardar condamnat la moarte

2010-02-09 00:00  Money Express

de Catalin Alistari

Când a fugit la Londra în vara lui 2007, ziarele scriau despre Guțeriev că este al doilea „Mihail“, aluzie la Mihail Hodorkovski, proprietarul gigantului petrolier Yukos, aruncat în pușcărie de autorități. La prima vedere, asemănările dintre cei doi sunt izbitoare. Ambii aveau afaceri petroliere independente și ambii au fost acuzați de fraude fiscale, una dintre metodele de intervenție în mediul privat ale Kremlinului.

Singura deosebire părea aceea că Yukos era în 2004 cea mai mare companie petrolieră din Rusia, pe când Russneft, activul principal al lui Guțeriev, era în 2007 doar a opta mare companie petrolieră. Acuzat de fraude fiscale de 750 mil. dolari, Guțeriev a primit mandat de arestare, deși cu puțin timp înainte anunțase că se retrage din business. Pentru a nu împărtăși soarta lui Hodorkovski, miliardarul s‑a refugiat la Londra, unde a cerut azil politic.

Capitala Marii Britanii are deja o „colonie“ rusească formată din oameni de afaceri fugiți de teama autorităților, Boris Berezovski sau Evgheni Cicivarkin fiind printre cei mai cunoscuți, dar Gu­țe­riev a stat departe de ac­ti­vi­tățile anti‑Kremlin ale acestora. Și to­tuși, vestea că acuzațiile împotriva sa au fost retrase și mandatul de arestare anulat a fost o surpriză. Este unul din cazurile rarisime când Moscova grațiază un renegat.

Dar exonerarea nu s‑a făcut de dragul Convenției de la Haga. Banii și abilitățile lui Guțeriev ar putea dezamorsa o bombă cu ceas care stă să explodeze: Republica Federativă Ingușeția.

GUȚERIEV. Omul de afaceri Mihail Guțeriev nu este un oarecare miliardar rus, apărut din neant după o lovitură norocoasă. El este unul dintre „originali“, adică face parte din primii antreprenori ruși, cei care au profitat de perestroika ultimilor ani ai Uniunii Sovietice. Născut în Kazahstan dintr‑o familie musulmană de refugiați inguși, Guțeriev a realizat câteva premiere importante în, dacă se poate numi așa, mediul de afaceri sovietic.

A înființat prima cooperativă de credit privată la sfârșitul anilor ’80, primul joint venture cu o companie străină și una dintre primele bănci private din Rusia, Binbank. Întotdeauna, afacerile sale au avut o strânsă legătură cu nordul Caucazului și mai ales cu Cecenia. Cu sprijinul Moscovei, a preluat apoi administrarea Zonei Economice Speciale Ingușeția, un proiect menit să ajute la dezvoltarea economică a regiunii. A intrat în politică în 1995, fiind ales deputat și apoi vicepreședinte al Dumei de Stat din partea partidului condus de Vladimir Jirinovski.

Al doilea mandat îl va obține ca independent. În 2000 avea să fie numit CEO al companiei petroliere ruso‑bieloruse Slavneft, pentru ca în 2002 să pună bazele Russneft prin reunirea mai multor active petroliere, inclusiv câteva preluate în urma privatizării Slavneft. Iar Russneft – a nu se confunda cu compania de stat Rosneft – a fost un succes.

RUSSNEFT. În scurt timp, Russneft a devenit singura companie din top 10 al giganților petrolieri din Rusia care nu s‑a format prin privatizările și schimburile de acțiuni din tulburii ani ’90. Cu Guțeriev la cârmă, compania a devenit rapid un jucător important în megapiața petrolieră a Rusiei. La sfârșitul anului 2006, Russneft avea 31 de unități de producție, între care patru rafinării și 311 stații de distribuție a combustibililor în 22 de regiuni din Rusia și Bielorusia.

Cu rezerve de peste 600 mil. tone de petrol, Russneft produce cca. 3% din totalul producției de petrol a Rusiei și era, cel puțin până la fuga lui Guțeriev, o companie profitabilă, încheind anul 2006 cu un profit net de un miliard de dolari. Inițial, analiștii considerau că tocmai succesul businessului petrolier a însemnat „condamnarea“ lui Guțeriev. Russneft nu doar că începea să reprezinte o concurență serioasă pentru companiile de stat, controlate îndeaproape de Kremlin, dar intrase într‑o zonă în care e nevoie de mai mult decât spirit antreprenorial și suficienți bani.

Dezmembrarea Yukos și transferul activelor către companii de stat nu au fost foarte simple, pentru că o bună parte din afacerile lui Hodorkovski erau înregistrate în străinătate. La aceste active a „poftit“ Guțeriev, care a încercat să preia 49% din acțiunile companiei slovace Transpetrol deținute de Yukos Finance, o firmă olandeză, în competiție cu Rosneft. Prin Transpetrol, care operează porțiunea slovacă a magistralei petroliere Drujba, esențială pentru exporturile Rusiei, Guțeriev ar fi obținut controlul efectiv asupra exporturilor.

Problemele cu fiscul și cu procurorii i‑au „tăiat“ însă aripile lui Guțeriev. Nu doar că n‑a reușit să obțină mare lucru din rămășițele Yukos, dar chiar a pierdut și propria companie. În primăvara anului 2007 a vândut pachetul integral de acțiuni al Russneft holdingului Basic Element al oligarhului Oleg Deripaska pentru suma de trei miliarde de dolari. Mișcarea a demontat teoria „naționalizării“ Russneft și a lăsat loc altor explicații cu privire la motivele prigoanei pornite împotriva lui Guțeriev.

JOCUL CU FOCUL. Europa Liberă notează că Mihail Guțeriev s‑a jucat prea mult cu focul într‑o zonă extrem de sensibilă. Inițial a făcut politica Moscovei. L‑a finanțat intens pe Ahmad Kadîrov, fost președinte al Ceceniei, un filorus convins, instalat la putere după primul război ruso‑cecen. În Groznîi, capitala Ceceniei, este și astăzi o stradă care poartă numele „Mihail Guțeriev“. Omul de afaceri a jucat un rol esențial în uriașul scandal din 2004 de la școala din Beslan.

Forțele de securitate rusești au luat cu asalt școala, omorându‑i atât pe rebelii ceceni, cât și pe copiii ținuți ostatici de aceștia. Mihail Guțeriev a fost, se pare, negociatorul care a „pregătit“ asaltul, garantându‑le separatiștilor din școală că rușii nu vor ataca în forță. De asemenea, Guțeriev, care este cel mai bogat om din Ingușeția, a fost unul din principalii susținători ai președintelui inguș Ruslan Aușev.

După ce acesta a fost îndepărtat de Kremlin, Guțeriev l‑a susținut pe principalul contracandidat al omului dorit de Vladimir Putin la cârma Republicii Ingușe. Ziaristul cecen Aslan Dukaev crede că opoziția față de fostul general KGB Murat Ziazikov, impus de Putin la conducere, l‑a îndepărtat pe Guțeriev de cercurile puterii de la Kremlin. Însă lucrurile s‑au schimbat, Ingușeția fiind acum pe cale să devină „Noua Cecenie“.

INGUȘEȚIA. Spre deosebire de vecinii lor ceceni, ingușii n‑au participat la nici unul dintre conflictele din nordul Caucazului. Dimpotrivă, Ingușeția a fost salvarea multor refugiați din țările vecine, Oseția, Cecenia sau Georgia. Mai bine pentru refu­giați, foarte rău pentru cei aproape jumătate de milion de inguși. Se estima că în 2008 era un refugiat pentru fiecare locuitor al țării, o povară greu de suportat, având în vedere că Ingușeția este cea mai săracă dintre toate regiunile federative ale Rusiei.

Cleptocrația regimului fostului pre­șe­dinte Ziazikov a adâncit și mai tare sărăcia, până când, în toamna lui 2008, preșe­dintele Dmitri Medvedev a luat decizia curajoasă de a‑l înlocui, deși premierul Putin s‑a opus schimbării. Iunus‑Bec Ievkurov, un fost ofițer în serviciile de informații ale armatei, popular în Ingușeția, a fost alegerea lui Medvedev. O alegere care nu s‑a bucurat deocamdată de succes. Rebelii musulmani ascunși în munți – între refu­giați s‑au amestecat mulți separatiști ceceni – au transformat Ingușeția în principalul teatru de război cu forțele de securitate rusești, prezente masiv în regiune.

Atentatele sunt la ordinea zilei, membrii opoziției antirusești dispar fără urmă și situația se înrăutățește. Vara trecută, chiar președin­tele Ievkurov a fost ținta, scăpând cu viață dintr‑un atentat sinucigaș. Valul de vio­lențe din Ingușeția, ce se poate transforma oricând într‑un conflict de proporții, dă ­fiori Moscovei și este prioritatea principală a președintelui rus. „Medvedev a pariat pe Ievkurov și nu vrea un nou eșec în Ingușeția“, spune analistul Aleksei Makarkin, de la Centrul pentru Tehnologie Politică din Moscova, adăugând că este clară opțiunea personală a președintelui, una dintre puținele. „Dacă Guțeriev îl poate ajuta pe Ievkurov, asta poate fi garanția imunității sale“, mai spune analistul.

SALVATORUL PATRIEI. „Guțeriev este un manager și un economist de excepție, ar putea să ne ajute foarte mult aici. Admi­nistrația prezidențială are mare nevoie de el, de experiența și cunoștințele sale“, declara recent pentru „The Moscow Times“ Kaloi Ahilgov, purtătorul de cuvânt al președintelui inguș. Acesta mai spune că practic toate obiectivele industriale din țară sunt creația lui Guțeriev de pe vremea când administra zona specială. Deși administrația ingușă neagă faptul că s‑ar fi implicat în negocierea „iertării“ omului de afaceri, surse de la Moscova au confirmat pentru „Vedomosti“ că retragerea acuzațiilor s‑a făcut la presiunea lui Iev­kurov. Ce ar putea să facă însă Guțeriev?

În primul rând, Kremlinul are o problemă cu ajutoarele financiare pe care le oferă Ingușeției. Medvedev a promis încă 1,07 mld. dolari până în 2016 și nu vrea ca banii să intre în sistemul corupt fără să rezolve nici una din problemele populației, în special șomajul, care este de peste 50%. De asemenea, autoritățile se așteaptă ca Guțeriev să investească personal în afacerile locale, estimându‑se că a plecat la Londra cu cel puțin trei miliarde de dolari.

Este o metodă folosită des de Kremlin, care apelează la miliardarii apropiați de câte ori trebuie să facă investiții strategice. Doar că în Ingușeția ar fi fost greu să convingă pe altcineva să investească. Și nici Guțeriev nu pare prea convins, neîntorcându‑se încă în Rusia, deși nu mai există nici o amenințare oficială. Miliardarul pare mai degrabă preocupat de business. La începutul acestei luni a cumpărat înapoi Russneft de la Deripaska, pentru un preț estimat la maxim 600 mil. dolari. Alte surse vorbesc de o tranzacție gratuită, contractul inițial stipulând că Deripaska pierde compania dacă în termen de doi ani nu obține avizul Oficiului Antimonopol, pe care de altfel nu l‑a obținut.

În plus, în 2007 a vândut Rus­sneft profitabilă și a luat‑o acum înapoi cu datorii de aproape șapte miliarde de dolari. Nici cât a stat la Londra Guțeriev nu a fost departe de business. Anul trecut a achiziționat prin compania Global Energy două companii petroliere din Azerbaidjan pentru care a plătit 340 mil. dolari. Chiar dacă pare să‑și consolideze businessurile în regiune, Guțeriev are motive foarte importante să stea departe de Ingușeția.

CONDAMNAT LA MOARTE? „Kavkaz Center“, site‑ul oficial al separatiștilor musul­mani din nordul Caucazului, afirmă că Gu­țeriev este condamnat la moarte de Consiliul Șaria al mujahedinilor din regiune. Tragedia de la Beslan, în care au murit 186 de copii ceceni, este pusă de mujahedini în responsabilitatea lui Guțeriev, care – musulman fiind – și‑a trădat semenii. De altfel, ultima vizită a miliardarului în regiune, în august 2007, a fost la înmormântarea fiului său. Cinghiz Guțeriev, educat în Marea Britanie, a murit se pare în urma unui accident minor de circulație.

Un echipaj de salvare venit rapid la fața locului i‑a administrat o injecție. Deși se simțea bine, Cinghiz a murit în aceeași seară în urma unei hemoragii cerebrale. Ziariștii au aflat mai apoi că poliția nu avea înregistrat accidentul respectiv, la fel, serviciile de urgență. Potrivit „Kavkaz Center“, Cinghiz ar fi fost asasinat de mujahedini ca răzbunare pentru Beslan. Dacă separatișii spun adevărul, atunci s‑ar putea ca Mihail Guțeriev să nu vrea să plătească prețul libertății oferite de Medvedev.