COVER STORY: Bobby Păunescu, mogul de modă nouă

• Foto

Bobby Paunescu are o noua preocupare: cum sa coaguleze noile achizitii ("EvZ" si "Capital") intr-o structura media eterogena.

Sediul în care‑și are biroul Bobby Păunescu n‑are nimic din agitația și dezordinea unei redacții. Dimpotrivă: sala de ședințe, spațioasă și elegantă, impune sobrietate; și totuși, noul proprietar al „EvZ“, îmbrăcat în blugi și relaxat, nu pare să se încadreze nici în acest decor. E firesc: în ultimii ani a avut preocupări cu tentă „glamour“ – producția și regia de film, fiind chiar partener cu regizorul Cristi Puiu („Moartea domnului Lăzărescu“) în afacerea de producție de film Mandragora.

UN NOU HOBBY. De o lună încoace însă, fiul lui George Constantin Păunescu – un nume asociat de presă cu devalizarea Bancorex sau executarea silită din hotelul Lido – are o nouă preocupare: cum să coaguleze noile achiziții, „EvZ“ și „Capital“, într‑o structură media eterogenă, din care fac parte B1TV, ziarele „Curierul Național“ și „Gazeta de Sud“ și postul de știri Vox News TV, lansat anul trecut și aflat sub contract de management cu televiziunea familiei Păunescu.

Avem, deci, un mic holding media în care Bobby Păunescu spune că a investit „peste 20 mil. euro până acum“ și a cărui structură estimează să fie definitivată „în maximum un an“, perioadă în care „mai sunt posibile achiziții“, în special în zona de radio.

„Nu căutăm activ oportunități. Dacă apar, cumpărăm“, spune el. Și cât e dispus Păunescu jr. să pună bani în media?

Microsoft Word 11">

„Pentru orice businessman din lumea asta care se respectă, «the sky is the limit»“, spune el. E însă Bobby Păunescu un businessman? Unul care se uită la media ca afacere, își calculează return-ul și își estimează profitul? „Un businessman ar trebui să stea de dimineața până seara să‑și urmărească investițiile. Eu nu fac chestia asta“, răspunde el, adăugând că tot ce face e din plăcere.

Spune că nici titlul de regizor nu‑l reprezintă. Antreprenor? „Nu“. Investitor? „Nici“. „Sunt un cetă­țean care pune bani în ceva care se dezvoltă“, încearcă el o definiție. „Un mogul de munte“, adaugă râzând, după o scurtă pauză. „Există moguli de munte, moguli de șes...“, continuă el gluma, făcând referire la eticheta pe care investitorii media o primesc de câțiva ani.

Păunescu jr. ar putea lăsa impresia că e „băiatul lui tata“, care se joacă cu banii, însă – deși nu scoate în evidență asta – e la curent cu mișcările din business și cu piețele financiare. Are bani plasați pe bursă – „mare parte în SUA, foarte puțini în România“ – și rememorează destul de bine randamentul anumitor investiții.

Oferă un exemplu de companie care are operațiuni și în România, dar al cărei nume nu vrea să fie publicat, ca să nu provoace „alte știri“. Știe pe dinafară afacerile familiei din imobiliare, shipping, mass‑media și mediu – care, spune el, au o cifră de afaceri cumulată de 200 mil. euro. În general, tactica lui e „să nu stea pe cash“. „E ca și când un pictor ar «sta pe pânze» și nu face tablouri pe timp de criză, că nu se vând“.

„A FOST UN DEZASTRU“. Tranzacția‑șoc a începutului de an – cumpărarea „EvZ“ și a „Capital“ de la Ringier – se vede însă în alte culori din birourile oamenilor care muncesc pentru cele două publicații. Pentru ei, numele lui Bobby Păunescu e asociat cu o zi de coșmar, 11 februarie, în care au aflat că au un nou proprietar – și că asta înseamnă fie salarii micșorate, fie că și‑au pierdut jobul (în urma restructurării, care continuă, vor rămâne 300–400 de oameni din 600, estimează Ringier).

Un fost anagajat al grupului își amintește că la Ringier au fost, totuși, vremuri și mai grele: „Prin ’99 a venit CEO‑ul pe Europa, Martin Kall, un tip foarte tare“, spune el, „care în jumătate de zi a anunțat închiderea a peste jumătate din portofoliu. Au dat afară vreo 200–300 de oameni atunci“.

Scenariul de mai sus, în diversele lui variante – reduceri de lefuri, concedieri, închideri de publicații –, s‑a jucat de‑a lungul întregului an 2009 în majoritatea grupurilor de presă. Cel mai recent cutremur s‑a petrecut cu două luni în urmă, când Sorin Ovidiu Vântu, proprietarul Realitatea‑Cațavencu – fostul editor al MONEY EXPRESS –, a decis să renunțe definitiv la print și să închidă, începând cu 1 ianuarie 2010, „Cotidianul“ și „Business Standard“.

Probabil de aceea și spune Marius Hagger, fostul șef al „EvZ“ și „Capital“, că vânzarea „nu este o poveste despre Ringier, ci despre viitorul presei tipărite din România“. Vânzările de publicitate au scăzut în 2009 cu 60–80%, spune el, iar previziunile pentru 2010 nu sunt optimiste. „A fost un dezastru“, sintetizează Hagger. „În a doua jumătate a lui 2009“, rememorează el, „date fiind previziunile sumbre și lipsa de stabilitate politică, ne‑am pus o serie de întrebări, dacă să mai rămânem sau nu în România. În cele din urmă am hotărât să vindem «EvZ» și «Capital»“.

„UN SEMNAL DE ALARMĂ“. Dincolo de business și de dramele umane pe care criza le provoacă, managerii din media se gândesc și la altceva. Când un publisher ca Ringier bate în retragere – proprietarul său, Michael Ringier, spunea anul trecut într‑o discuție cu MONEY EXPRESS că grupul e solid financiar –, apar întrebări. „E un semnal de alarmă“ – iată primele cuvinte ale unui manager de presă care a preferat să nu‑i fie dezvăluită identitatea în contextul discuției despre vânzarea „EvZ“.

„Presa a fost prea mult folosită fie din motive politice, fie din vanitate“, adaugă el, punând dezvoltarea nesănătoasă a pieței media – „și dacă nu ar fi venit criza, tot ar fi fost în dificultate“ – pe seama unor interese politice și de afaceri adiacente sau pe seama unor orgolii personale. S‑a ajuns într‑o așa situație încât, „cu excepția CME (proprietarul Pro TV – n.r.) și a Sanoma Hearst („Cosmopolitan“, „FHM“, „National Geographic“ – n.r.), am auzit că toate companiile de media ar fi de vânzare“.

Iar ce se vinde acum – e și cazul deal‑ului Ringier cu Păunescu – se vinde „foarte ieftin“. „«EvZ» nu a fost pe plus nici măcar un an de când l‑a preluat Ringier de la G+J“, susține managerul citat. „Ringier l‑a dat «to save the face». Dacă reușești să scapi de două titluri care continuă să piardă bani, scutești niște costuri de închidere și mai primești și niște bani pe deasupra, nu poți să fii decât mulțumit“.

Cine nu găsește însă cumpărător – adesea proprietarii media își supraevaluează afacerea, „ei valorizează produsele în relație cu investiția, ceea ce e greșit, deoarece cumpărătorul se uită doar la rezultatele istorice și la potențialul de profit“, spune managerul citat mai sus – e nevoit să găsească alte soluții.

„Fie să fuzioneze, fie să facă alianțe care să îi ajute să obțină costuri mai bune de achiziție a hârtiei și de tipar, în relația cu distribuitorii sau cu agențiile de publicitate“, oferă două exemple Cristina Simion, Managing Director al Edipresse AS („Viva“, „Avantaje“, „Elle“). Nu e exclus, deci, să se ajungă în situația în care manageri direct concurenți sau care nu se înghit reciproc să se așeze la aceeași masă pentru un interes comun.

TERITORII ÎMPĂRȚITE. Cum văd însă viitorul cei mai agresivi investitori media ai ultimilor ani, Dinu Patriciu și Sorin Ovidiu Vântu? Patriciu nu a fost disponibil pentru interviu în ultimele săptămâni, dar, prin ceea ce face – investiții masive în „Adevărul“, „Click“ și „Forbes“, catalogate drept „uriașe“ și „nejustificat de costisitoare“ de diverși manageri de presă –, e limpede că omul de afaceri continuă să parieze pe presa tipărită. Ipoteza e indirect confirmată de Răzvan Cornețeanu, mâna lui dreaptă în businessul de print, care spune că Adevărul Holding își continuă investițiile și în 2010.

Vântu vede diferit lucrurile. Își menține poziția din decembrie, când a rupt definitiv legătura cu printul, mergând pe cartea digitală. Acum, că apele s‑au limpezit cu noua destinație a „EvZ“ – ziar despre care, în ultimii patru ani, s‑a spus că ar fi fost vânat insistent de către Vântu –, omul de afaceri vorbește deschis despre intențiile sale mai vechi. E vorba de 2006–2007, „când nu se întrevedeau momentele sumbre de astăzi“.

Nu neagă că intenția ar fi fost să cumpere, de fapt, tot trustul Ringier, nu numai „EvZ“. „La vremea aceea, voiam o cotă de piață cât mai mare“, a spus Vântu într‑o discuție cu MONEY EXPRESS, măturând cu privirea peretele plin cu plasme din dreapta lui. Nu are nici un ziar și nici o revistă în birou – doar televizoare. Cum de i‑a pierit entuziasmul pentru cota de piață? „Odată cu dispariția banilor din cont“, răspunde el fără ocolișuri. „Neavând nici o perspectivă de profit, nu avea sens să mai continui“. Până acum, Vântu spune că a investit peste 200 mil. euro în media. Îi pare rău? „Nici pomeneală. Am construit un trust media puternic“.

Au existat zvonuri, în ultima vreme, că și Vântu ar fi pe lista vânzătorilor. „De vreo doi ani se lansează tot felul de zvonuri despre Realitatea. Că s‑a vândut lui Patriciu, că o ia Videanu (Adriean Videanu, membru PD-L, despre care persoane din interiorul „EvZ“ spun că ar fi printre susținătorii familiei Păunescu în busines­sul media – n.r.) sau că sunt în faliment și urmează să vând tot ce am în presă. Și tot așa“, spune Vântu. Face o scurtă pau­ză pentru a trage din țigară.

„Am o veste“, continuă el, „nu numai că nu închid și nu vând, dar am decis să mă retrag din piețele financiare internaționale și să fac din media main‑businessul familiei. Sper să mă extind în cât mai multe țări – Moldova, Serbia și Ungaria pentru început“. Va face această dezvoltare doar cu capital propriu sau și cu parteneri? „Urăsc să lucrez cu parteneri“, răspunde el râzând.

ÎN SPATELE UȘILOR. Semi‑exitul Ringier, orientarea lui Patriciu – deocamdată – doar către print și pariul lui Vântu pe online nu indică ce urmează pentru presa românească. Dimpotrivă: prinde contur un nou pol media, cel reprezentat de Bobby Păunescu, care – dacă va trata presa ca pe o afacere, și nu ca pe un scut electoral pro‑PD-L, cum se speculează – ar trebui să fie agresiv în dezvoltare.

Există și alte întrebări fără răspuns. Ce va face Adrian Sârbu cu PubliMedia (editorul ZF, printre altele), un business aflat și el în suferință? Sârbu însuși, CEO al CME, spunea într‑o întâlnire a investitorilor că nu mai crede în presa tipărită. O altă întrebare: va vinde Ringier „Libertatea“ și va pă­răsi piața? Oficialii Ringier România spun că nu, dar decizia e strict la Michael Ringier, care nu a dorit să comenteze pentru acest articol.

Încă o întrebare face referire la Kanal D, care, potrivit mai multor in­for­mații MONEY EXPRESS, ar fi de vânzare. Be­gum Dogan, care a pus postul pe picioare, n‑a vrut nici ea să comenteze. Ce nume se învârt în jurul Kanal D? Unul e Dinu Patriciu, dar Cornețeanu neagă și spu­ne că „cine vrea să vândă scump ceva se folo­seș­te de numele lui Patriciu“. Un altul este Cristian Burci, fostul patron de la Prima TV, dar și el neagă că ar fi interesat. Și, nu în ultimul rând, este vorba de grupul grecesc Antenna, care se află în extindere în regiune și care se uită și la piața din România.

Răspunsurile la întrebările de mai sus sunt însă doar la îndemâna câtorva oameni. Ce îi împinge pe ei să păstreze, să vândă sau să cumpere? În acest moment, prețul. Atât timp cât cei care patronează acum presa nu își vor găsi liniștea financiară după care tânjesc, nici apele nu se vor liniști. Poate că, așa cum anticipa chiar Marius Hagger într‑un interviu acordat MONEY EXPRESS în 2009, „marele cutremur din media încă nu a venit“.

Rostogolul bulinei roșii

Istoria „Evenimentului Zilei“, pe scurt „EvZ“, se suprapune până la identificare cu cea a presei românești. Acum, la 18 ani de la lansare, „EvZ“ intră – odată cu cea de‑a treia schimbare de proprietar – într‑o nouă epocă.

EPOCA CRISTOIU

Povestea „EvZ“ începe în iunie 1992, când Ion Cristoiu lansa un nou ziar și, prin el, un nou stil de a face presă.

1. Rămân în istoria presei românești din acea epocă, știrile despre găinile care nasc pui vii, contrabanda cu pisici fără cap, femeile fericite că au fost violate.

2. „Oamenii nu aveau răbdare să cumpere ziarul și să‑l citească pe rând. Erau familii în care soțul și soția îl cumpărau amândoi. Devenise un drog“, spunea la un moment dat fondatorul Mihai Cârciog.

3. Ziarul, care la lansare avea 8 pagini și fusese tipărit în 50.000 de exemplare, își crește tirajul de 13 ori în mai puțin de un an, depășindu‑l pe cel al „Adevărului“.

4. Avea o singură pagină de reclamă. Nici nu avea nevoie de mai multe: tirajul de 650.000 de exemplare, cu un retur de 5%, asigura venituri îndestulătoare.

EPOCA GRUNER + JAHR

Pe piața media își face intrarea, la mijlocul anilor ’90, un jucător de talie grea – televiziunea – care‑și propune să satisfacă, la concurență cu presa scrisă, nevoile de informare, senzațional și divertisment ale publicului.

1. Ion Cristoiu părăsește „EvZ“, fondând un nou cotidian, „Național“, iar conducerea „bulinei roșii“, cum era poreclit „EvZ“, e preluată de Cornel Nistorescu.

2. Noul director transformă încetul cu încetul ziarul, care aspiră la statutul de cotidian „quality“.

3. Prima schimbare de proprietar: Mihai Cârciog și Cornel Nistorescu se asociază cu Gruner + Jahr (G+J, divizia de presă a Bertelsmann) și vând ziarul în două etape: în 1998, printr‑o cesiune de acțiuni prin majorare de capital, și în 2002, când are loc vânzarea propriu‑zisă.

EPOCA RINGIER

Ziarul își câștigă, în prima parte a deceniului, un nou public și trece, pentru a doua oară, printr‑o schimbare majoră de acționariat.

1. În 2003, în urma unei tranzacții internaționale, „EvZ“ e preluat de elvețienii de la Ringier, prezenți deja pe piața din România din 1992, cu „Capital“.

2. Ziarul atinge un nou vârf de popularitate în 2004, când devine una dintre puținele publicații care rezistă în fața campaniei partidului de guvernământ de‑atunci, PSD, de subordonare a presei.

3. La scurt timp după alegerile prezidențiale din 2004, Cornel Nistorescu părăsește ziarul; parte din echipă pleacă și ea. Ringier instalează un nou management, care înnoiește echipa și face un rebranding curajos: „EvZ“ renunță la „bulina roșie“ și‑și schimbă layoutul din temelii.

4. În timp, „EvZ“ pierde teren, fiind devansat de „Jurnalul Național“ și „Adevărul“; Ringier vinde titlul în februarie 2010 către familia Păunescu. Pentru „EvZ“ începe o nouă epocă.

Efect de domino

Ceea ce se întâmplă azi în presă își are rădăcinile, dincolo de criză, în câteva mișcări petrecute începând cu 2006, anul în care intră în joc noi investitori media – „moguli“, cum i‑au botezat jurnaliștii. Pe o piață în care principalii investitori români erau Adrian Sârbu, fondatorul MediaPro, și Dan Voiculescu, proprietarul Intact, în media încep să investească masiv mai întâi Sorin Ovidiu Vântu și, ulterior, Dinu Patriciu. Apar, inevitabil, dezechilibre pe care criza financiară le adâncește într‑atât, încât piața media arată acum ca un front pe care bătălia încă nu s‑a terminat.

SORIN OVIDIU VÂNTU

Își asumă public, în 2006, controlul grupului Realitatea, investind atât în tv (The Money Channel, Romantica), cât și într‑o agenție de presă (NewsIn) și în print, prin preluarea grupului Cațavencu (care deținea atunci, printre altele, „Academia Cațavencu“, „Cotidianul“, „Tabu“ și Radio Guerrilla).

CONSECINȚE

1. Un conflict între Adrian Sârbu, ale cărui publicații erau reunite sub umbrela PubliMedia, și managerii săi declanșează o migrație masivă spre noul pol media creat de investiția lui Vântu. Mare parte din managerii de top pleacă spre Realitatea‑Cațavencu, urmați de echipe întregi de jurnaliști, oameni de distribuție, vânzări. Apare, pe piață, un deficit de resurse umane, compensat prin salarii mari; costurile cu personalul cresc semnificativ.

2. Pentru a capitaliza PubliMedia – aflată în acei ani în discuții cu diverși cumpărători – Sârbu vinde o parte din acțiuni către CME, compania americană care controlează ProTV (în 2009 Sârbu este numit în funcția de CEO al CME).

3. Criza financiară forțează companiile să‑și reducă dramatic în 2009 bugetele de publicitate, lovind brutal în piața de media, o industrie care nu apucase să se maturizeze. Toate trusturile reduc salarii, fac concedieri, închid titluri. În decembrie, la câteva zile după alegerile prezidențiale, Sorin Ovidiu Vântu anunță că renunță definitiv la businessul de print: revistele sunt preluate de manageri (MONEY EXPRESS este editată, începând cu 1 februarie 2010, de M&C Strategy Development) iar „Cotidianul“ și „Business Standard“ sunt închise.

DINU PATRICIU

Patriciu a luat presa în serios în 2005, când a fondat, împreună cu Mircea Dinescu, gru­pul de presă culturală Satiricon. Devine jucător important prin fondarea holdingului Adevărul (care în 2006 deținea „Adevărul“ și „Averea“, actualul „Click“), în care a investit până acum, se estimează, câteva zeci de milioane de euro.

CONSECINȚE

1. Patriciu îl aduce la conducerea holdingului pe Răzvan Cornețeanu, fostul director executiv al Ringier – trustul elvețian care, în 2004–2005, deținea cel mai mare business de print din România. Sute de oameni migrează, în timp, către noul pol de investiții media.

2. Cornețeanu dezvoltă, aproape la indigo, publicații cu același profil ca cele pe care le condusese la Ringier: „Click“, „Adevărul“ și „Forbes (500 miliardari)“ atacă în mod direct „Libertatea“, „EvZ“ și „(Top 300) Capital“.

3. Ringier face față cu greu agresivității lui Cornețeanu; închide cotidianul gratuit „Compact“ (nișă ocupată apoi de „Adevărul de seară“) pentru a se concentra pe core‑business; continuă să investească în online. În în februarie 2010, vinde – într-o tranzacție cash de 200.000 euro, potrivit „Monitorului Oficial“ – cele două titluri‑emblemă, „EvZ“ și „Capital“, și închide revista „Diva“.

4. Pe piață intră, astfel, un nou candidat la titlul de „mogul media“: e vorba de Bobby Păunescu, omul desemnat să reprezinte afacerea de media a familiei Păunescu.

5. După vânzarea „EvZ“ și a „Capital“, Ringier rămâne cu un singur titlu relevant, „Libertatea“. Exitul elvețienilor din România, cea mai dificilă piață a sa, pare, în acest moment, mai degrabă o chestiune de bani decât de timp: când va primi un preț convenabil pentru „Libertatea“ – Patriciu și un grup de presă european sunt pețitorii vehiculați –, Ringier nu va mai avea practic nici un motiv să rămână aici.

AYDIN DOGAN

Cel mai mare grup media din Turcia, Dogan, a atacat piața românească de tv – și așa supraaglomerată – în 2007, lansând Kanal D. În business este cooptat ulterior, cu un sfert din acțiuni, grupul Ringier.

CONSECINȚE

1. Noul jucător tulbură piața, răsturnând asocieri solide de brand: grupul umoristic Vacanța Mare și realizatorii serialului „La Bloc“, marcă a Pro TV, părăsesc postul care i‑a consacrat cu destinația Dogan.

2. O vreme, televiziunile continuă să meargă bine. Dar criza lovește și Intact (Antena 1) devine primul grup care își regândește businessul. După eșecul unor negocieri de vânzare, afacerea fondată de Dan Voiculescu încearcă să‑și întărească poziția și să‑și conserve profitabilitatea reducând salariile, instalând un nou manager, venit din businessul FMCG, la Antena 1 și internalizând, sub un nou șef, vânzările de publicitate.

3. Trendsetterul Pro TV rămâne lider de piață, dar – pe fondul problemelor de lichidități ale proprietarului CME – și aici au loc reduceri de costuri și schimbări în modelul de vânzări, care produc efecte la nivelul întregii piețe. Tarifele de publicitate tv scad dramatic.

4. Pentru Dogan, 2009 nu e numai anul crizei, ci și anul în care grupul primește pe piața‑mamă – Turcia – o amendă-record, de circa 3 mld. dolari, pentru o presupusă evaziune fiscală. Cauza ajunge în instanță.

5. Vânzarea afacerii din România e un scenariu pe care turcii îl iau în calcul, potrivit unor insideri ai industriei. Dacă Dogan va vinde Kanal D, cel mai probabil din business va ieși și Ringier.