Home»Investitii » Cum se joacă businessul românesc de golf?

Cum se joacă businessul românesc de golf?

2010-03-23 00:00

de

„Joc de mai bine de șapte ani“, își începe dialogul cu MONEY EXPRESS Mișu Negrițoiu, director general al ING România și unul dintre numele frecvent asociate golfului amator românesc. Vorbește relaxat despre cei peste 5.000 de euro pe care spune că‑i cheltuiește pe terenurile din străinătate și pune pe „străinătate“ centrul de greutate al replicilor sale. „Terenul din Breaza, unde am fost unul dintre membrii fondatori, a rămas acum o amintire frumoasă. Pe măsură ce am progresat, am început să joc în străinătate“, mărturisește bancherul, recunoscând că resimte lipsa unui teren profe­sionist în România.

După ani de zvonuri – „de când sunt în businessul acesta, am auzit de cel pu­țin 20 de proiecte“, după cum spune Mircea Asanache, secretar general al clubului de golf Lac de Verde (Breaza) –, culminând cu o poveste despre o investiție la Târlungeni a celui mai bun jucător de golf al lumii, Tiger Woods, în parteneriat cu fostul vicepreședinte al SUA Al Gore, apar acum și investițiile concrete.

„NU ADUCE BANI“. Lovitura de deschidere îi aparține lui Marius Cercel, dezvoltatorul Domeniului Seniorilor, proiect rezidențial demarat în vara lui 2009 sub umbrela Eco Village, în Greaca, Giurgiu, ce include și un teren de golf de 25 de hectare, cu nouă green‑uri (găuri/cupe).

Teren pe care Cercel spune că‑l va finaliza anul acesta și‑l va extinde până în 2013, dacă se va dovedi rentabil, la 18 cupe, printr‑o a doua investiție pe care o estimează la un milion de euro.

În cifre, investiția în teren și într‑o pensiune cu 15 camere, stil conac, construită special pentru viitorii jucători, se ridică la două mil. euro, din care aproape 300.000 de euro din fonduri proprii, alte aproximativ 200.000 de euro din fonduri europene, iar restul dintr‑un credit bancar.

Cu doar 500 de jucători amatori legi­timați, după cum arată datele Fede­rației Române de Golf (FRG), golful pare într‑adevăr o minge foarte mică, cu o țintă și mai mică și mai greu de atins a profiturilor. „La noi nu există o cultură a golfului, sunt foarte puțini jucători și mult mai puțini dispuși să plătească 100 de euro pentru o rundă de 18 green‑uri, dacă ar exista un astfel de teren“, spune Viorel Cataramă, proprietarul lanțului Elvila și jucător de golf din 2000.

Din poziția antreprenorului care s‑a gândit să investească într‑un teren, el mărturisește că a realizat că o astfel de mișcare nu ar fi rentabilă – „nu reușește să‑și scoată din încasări nici măcar cheltuielile curente“. O confirmă atât Asanache de la Clubul Lac de Verde – „Nu‑și scoate banii nici dacă ar fi ciorchine acolo jucătorii“ –, cât și Negrițoiu de la ING – „nu aduce bani“.

Pentru conformitate, în România există un teren cu 18 green‑uri, la Pianu de Jos, județul Alba, amenajat de cel care a fost singurul jucător profesionist de golf al României, profesorul Paul Tomiță, dar căruia îi lipsesc, spun jucătorii, facilitățile unui circuit profesionist.

REȚETA CLASICĂ. Marius Cercel e în schimb mai optimist și spune nu doar că vede în golf o investiție de nișă, cu potențial, dar și că încearcă să dărâme prin formula propusă de Domeniul Seniorilor mitul conform căruia un teren ar presupune investiții de zeci de milioane. O paranteză deschisă: oficialii FRG estimează că România ar putea ajunge în următorii doi ani la 1.200 de jucători și nu exclud chiar participarea a doi români la Olimpiada din 2016.

Proiectul de la Greaca, a cărui valoare finală va fi de aproximativ 20 mil. euro, include și o zonă rezidențială cu 65 de case și mai multe terenuri de sport. Proiectul ar urma să fie finalizat în 2012, într‑o formulă care se apropie foarte mult de „rețeta clasică aplicată cu succes în străinătate“, după cum spune Asanache, unde valoarea caselor e dată și de prezența unui teren de golf.

„Din vânzarea acestor case se obține un profit suficient, astfel încât terenul de golf să fie un cadou pentru proprietarii lor, care vor deveni membri ai clubului“, mai explică secretarul general al Clubului Lac de Verde raționamentul de business din spatele unui astfel de model. Într‑o altă paranteză: o casă în Domeniul Seniorilor, cu o suprafață de 180–200 mp, cu 660 mp de teren, parter cu mansardă, 4 dormitoare plus living, va costa în jur de 180.000–200.000 de euro.

Despre criză, Cercel spune că nu i‑a încurcat planurile. Dimpotrivă, chiar i‑a adus, adaugă el, o scădere cu 30% a costurilor de execuție – pe lângă Eco Village mai deține o companie pentru construcții civile și industriale, Development Antreprize Generale, care a avut în 2009 o cifră de afaceri de 2 mil. euro.

ȘI TOTUȘI... Înarmat cu răbdare și tutun, Cercel spune că își va recupera investiția în timp, atât din taxele de joc și din închirierea celor 15 camere ale conacului, cât și din organizarea de turnee și evenimente. „Membrii unui club de golf cotizează anual cu taxe cuprinse între 400 de euro, pentru un număr de intrări limitate, și 1.000 de euro pentru un număr de intrări nelimitate“, explică de data asta secretarul general al Clubului Lac de Verde, nuanțând că au existat și situații în care cotizația a însemnat și 20.000 de euro/an, cum s‑a întâmplat în cazul unui membership de corporație cu clauză de exclusivitate – „BMW, de exemplu, ar putea să dea această sumă, într‑un singur an, iar la noi să nu se mai organizeze decât turneul lor“.

Și tot Asanache e cel care – paradoxal, dacă e să ne gândim la aserțiunea ciorchinelui de jucători – anunță o nouă investiție la Breaza, în urma căreia ar putea rezulta un teren cu 18 green‑uri. „În urmă cu doi ani am concesionat de la primăria din Breaza 103 hectare, pe care intenționăm să dezvoltăm un al doilea teren de golf (cu alte nouă green‑uri – n.r.). Investiția va fi de peste două mil. euro și va fi susținută de o companie irlandeză“, explică el, adăugând că „am vrut anul trecut să începem construcția, însă ne‑a prins criza cu banii prin străinătate“.

Despre investitorul principal spune doar că este un om de afaceri extrem de discret, acționar important al companiei irlandeze Bechtel&Steiner, prin care s‑a derulat și investiția inițială de 10 mil. dolari de la Breaza, finalizată în 2001. Dacă totul va decurge conform planurilor – adică lucrările vor începe în 2011 și nu vor exista probleme de finanțare –, noul teren ar putea fi funcțional, la standarde internaționale, din 2013.

ÎNAPOI ÎN JOC. Și mingea cea mică a golfului românesc se rostogolește mai departe. O a treia investiție s‑a anunțat și la Clubul Diplomatic, locul unde regele Ferdinand I dădea în 1929 prima lovitură de crosă pe un teren de golf din România, inaugurat pe atunci sub numele de Country Club și aflat acum în portofoliul Ministerului Afacerilor Externe. Directo­rul general Emil Mănoiu spune că terenul de aici va fi redimensionat la nouă green‑uri, de la șase câte are acum, printr‑o investiție de 300.000 de euro.

După cum nu e utopică nici finalizarea unui alt proiect, anunțat încă de acum câți­va ani în Poiana Brașov – cu o suprafață de 44 ha și 18 cupe. Anunțat inițial pentru 2009, reprezintă o investiție de 5 mil. euro și e parte a Silver Moun­tain, megaproiectul cipriot de 400 mil. euro. Investiția a fost înghețată din cauza crizei, dar un oficial al Primăriei Brașov declara luna trecută pentru „Adevărul“ că lucrările vor fi reluate. Indiscutabil, criza a fost un handicap suplimentar pentru jucători. Dar nu și unul insurmontabil.

---

Traseu în trei

România are patru terenuri de golf: Pianu de Jos, Alba (18 cupe), Clubul Diplomatic, București (6 cupe), Lac de Verde, Breaza (9 cupe), și Tite Golf Resort, Timișoara (9 cupe). Oamenii de business români le preferă însă pe cele din străinătate.

1. MIȘU NEGRIȚOIU. Președintele ING preferă să meargă în Antalya, unde, spune el, există 15 terenuri. Pe lista scurtă a preferințelor sale se mai află Dubai, SUA, Austria și Franța. Admite că este un sport pe care nu și‑l permite toată lumea.

2. Robert Rekkers. Directorul general al Băncii Transilvania preferă să joace golf în Ungaria, țară cu șapte terenuri profesioniste. Ocazional mai joacă pe terenurile din Antalya și Bulgaria. În România îl frecventează pe cel de la Pianu de Jos, teren care, deși nu foarte luxos, poate găzdui anual o serie de turnee.

3. VIOREL CATARAMĂ. Chiar dacă joacă și în România, la Breaza, proprietarul Elvila preferă să meargă în Dubai, Antalya, Coasta de Azur sau Bulgaria. Golful este un hobby căruia îi alocă anual câteva mii de euro.