Gustul întrecerii

• Foto

Foto Guliver/Getty Images

După 20 de ani în care – în lipsa infrastructurii și a interesului pentru sport – a mers la ralanti, kartingul începe să demareze ca business și în România. Acum există piste mai peste tot – în parcuri de distracție, la ieșirea din orașe, mai nou chiar și în mall‑uri –, însă, dacă vorbim de karting profesionist, doar două sunt omologate la nivel internațional.

Ultima anunțată, cea la de Prejmer‑Brașov, ar trebui să fie inaugurată în iulie anul acesta, după aproape trei ani în care investiția a urcat la două milioane de euro. Planul inițial prevedea o investiție de 1,8 milioane de euro, „dar mereu apar cheltuieli suplimentare neprevăzute“, după cum spune unul din reprezentanții Prejmer Circuit, centrul de karting aflat în construcție la 16 km de Brașov.

Pista de 1.250 metri ar trebui să fie a treia omologată de Federația Internațională de Automobilism (FIA), iar investiția aparține companiei International Motorsport Activities, ai cărei acționari sunt francezul Philippe Prat și românul Costi Răduță.

Răduță vine din afaceri în domeniul imobiliar și s‑a implicat în proiectul de la Prejmer pentru a‑și urma pasiunea din copilărie, automobilismul. Spune că nu a renunțat complet la afacerile din imobiliare, însă momentan se concentrează pe businessul cu karting.

Prat a venit în România în 2007.

„L‑am întâlnit pe Costi Răduță, care avea aceeași pasiune ca și mine“, spune Prat despre momentul decisiv. Asta și faptul că „o pistă de karting era încă o investiție pe care mi‑o puteam permite“. Principalele obstacole? Terenul mult prea scump și birocrația.

DRUMUL SPRE BREAK EVEN. „Vreau să fiu pregătit să aducem aici competiții internaționale“, spune Prat. De aceea au investit nu numai într‑o pistă, ci și în sală de conferințe, birouri, showroom, restaurant și atelier de reparații. „Infrastructura se dezvoltă, dar singurul lucru care mai lipsește este un număr mai mare de piloți“, crede Călin Herașcu, directorul sportiv din Comisia Națională de Automobilism și Karting din cadrul Automobil Club Român (ACR).

Într‑adevăr, numărul și calitatea pistelor de karting sunt în creștere, dar investițiile se amortizează destul de greu, spune Mihai Tănăsescu, director de vânzări AMCKart, singurul centru din București cu pistă omologată de FIA. „Investiția inițială a fost de 1,5 milioane de euro, iar din 2003 până în prezent s‑au mai investit 200–300.000 de euro, bani care nu au fost încă recuperați“, explică el.

Nici Prat nu are așteptări mari pe termen scurt. În termeni optimiști spune că va ajunge pe break even (momentul în care costurile se egalizează cu veniturile – n.r.) în trei ani, dacă ar fi să fie pesimist s‑ar gândi la nouă și, „realistic vorbind, în șase ani am așteptări“.

Dacă problema infrastructurii este cumva rezolvată prin pistele profesioniste din București, Bacău, Târgu Secuiesc și mai nou Brașov, rămâne însă problema piloților. Destul de puțini, și asta în mare parte din cauza sumelor mari care se cheltuiesc în pregătire, dar și a unei imagini distorsionate pe care kartingul a avut‑o în România.

„Percepția că e vorba de niște copii care se dau în cărucioare, și nu despre un sport, e total greșită“, spune Herașcu. Iar când spune sport, Herașcu vorbește foarte serios, și asta pentru că îți trebuie ceva mai mult decât o cursă cu prietenii ca să stăpânești un kart ce merge și cu peste 250 kilometri la oră.

BANII VORBESC. Kartingul nu este un sport pentru buzunarul oricui, dacă luăm în calcul faptul că numai cursul de inițiere de câteva ore costă cel puțin 100 euro. Dacă Dumitru Sechelariu a construit pista de la Bacău mai ales pentru că fiul lui, Doru, era pasionat de sport, alți părinți nu‑și permit să le plătească taxele copiilor pentru un campionat de juniori. Prețurile karturilor rivalizează cu cele ale mașinilor, variind între 3.500 și 8.000 de euro, iar taxele de participare la competiții se ridică la circa 1.000 de euro pe etapă.

La toate acestea se adaugă și cheltuielile cu transportul, cazarea și mâncarea necesare pentru participarea la diverse campionate. „Costurile sar de 10.000 de euro anual chiar și pentru participarea la competițiile de juniori“, spune Herașcu. Iar cheltuielile amatorilor cresc o dată cu gradul de profesionalism atins până la 50.000 de euro pe an.

Însă investițiile părinților se pare că au fost de succes în unele cazuri, ca în exemplul lui Doru Sechelariu. La 17 ani, el participă anul acesta în Formula GP3, penultima etapă înaintea Formulei 1. Care sunt însă șansele unui tânăr care vrea să practice sportul și dovedește că este bun, dar nu are banii necesari?

„Zero. Nimeni nu oferă sprijin acestui sport“, spune clar Tănăsescu. Așa se face că, momentan, în România sunt între 50 și 100 piloți care și‑au permis să ajungă la un nivel profesionist, din care doar 10 participă la competiții internaționale. „În mod normal, ar trebui să avem peste 1.000 de piloți“, explică Herașcu.

Desigur, există și varianta light a kartingului, pentru cei care nu își permit investiții masive. Nu implică profesionism, ci doar amuzament. Iar modelul a fost preluat de parcurile de distracție, dar chiar și de mall‑uri. Astfel, dacă AFI Palace Cotroceni a deschis în martie cu 250.000 euro un minicircuit de 250 metri, Grand Arena Mall a folosit aceeași rețetă după ce a rămas cu zece chiriași la etajul superior al centrului. Cea de‑a doua pistă de karting indoor a fost anunțată la doar câteva zile după lansarea celei din AFI Palace Cotroceni. Dovadă că și retailerii au prins gustul întrecerii.

Cei trei „B“: București‑Bacău‑Brașov

Practicat încă de copii de cinci ani, dar și de oameni de 60 de ani, kartingul începe să prindă la români. Costu­rile sunt însă ridicate și nu se compară cu cele de dinainte de anii ’90 când sportul era deseori întâlnit la cluburile muncitorești.

Selena Motor Sport
>> Circuitul din Bacău, construit de fostul primar Dumitru Sechelariu pentru fiul său, Doru, are o lungime de 1.250 metri, iar întregul club se ­întinde pe o suprafață de nouă hectare. Conform informațiilor furnizate Ministerului de Finanțe, asociația sportivă estima un profit de 100.000 lei în 2008, însă a înregistrat pierderi de aproape trei milioane lei.

AMCKart
>> Complexul din București se află pe o suprafață de 6,3 hectare, iar pista are o lungime de 1.240 metri. Investiția totală a fost de 1,7 mil. euro. Conform datelor furnizate Ministerului de Finanțe, compania a avut în 2008 un profit de 734.000 lei, iar veniturile s‑au ridicat la aproape 4,5 mil. lei. „O mare parte din venituri sunt obținute însă din alte activități“, spune directorul de vânzări al companiei.

Prejmer Circuit
>> Aflat încă în cons­trucție, complexul se situează pe un teren de 15 hectare în apropierea Brașovului și urmează să fie gata în iulie anul acesta. Pista va avea 1.250 metri, iar investiția totală se ridică la circa două milioane euro. Acționarii Prejmer Circuit intenționează să organizeze în România etape ale competiției internaționale Rotax Max Challenge, lansată acum zece ani.