Home»Slideshow » Alexandra Gătej: „Am ajuns la scadență“

Alexandra Gătej: „Am ajuns la scadență“

2010-06-22 00:00

de

Se împlinește luna viitoare un an de când cea supranumită acum câțiva ani „cea mai puternică femeie‑manager din România“ părăsea în mod surprinzător mediul privat pentru o poziție în administrația publică. În iulie 2009, după finalizarea mandatului de președinte al operațiunilor din Europa Centrală și de Sud‑Est ale gigantului Unilever, Gătej a devenit consilier al președintelui Băsescu pentru Mediul de Afaceri Intern și Internațional.

Mișcarea a fost intens comentată de mass‑media, mai ales că fostul manager urma să aibă la Cotroceni un salariu de aproape zece ori mai mic față de cei 18.000 de euro de la Unilever, speculându‑se atunci chiar și că Alexandra Gătej s‑ar fi aflat în cărți pentru postul de prim‑ministru. Extrase dintr‑o discuție cu MONEY EXPRESS despre timpul petrecut la Cotroceni și viziunea sa despre ieșirea României din recesiune.

Luni de Cotroceni

>Aș zice că nu am terminat ce am avut de făcut. (...) Am impresia că în administrația publică – și nu știu dacă e bine sau rău, dar așa este – obiectivele nu sunt măsurate așa cum se măsoară în companii. Pentru că nu ai target de vânzări, nu ai un target de achiziții, de profit sau de EBITDA. Se măsoară în proiecte, în inițiative, în propuneri și acestea sunt un pic „rolling“.

Acest an a fost și este – pentru că nu s‑a încheiat – foarte interesant. (...) Dar e nevoie de mai mulți oameni din privat care să treacă în administrație publică.

>În administrația publică înveți că sunt mult mai mulți „stake‑holderi“ decât într‑o companie privată pentru că sunt actorii sociali, sunt actorii politici, legislativi, sunt sindicate, patronate. Acest lucru complică actul decizional și‑l face mai lung. Distanța între decizie și acțiune este mult mai mare.

>Sunt foarte multe idei care vin din mediul de afaceri și teme pe care, la rândul meu, le propun. De exemplu: cum facem să ajutăm industria de producție alimentară locală? De ce legislație avem nevoie pentru a dezvolta un sistem de depozite regionale locale pentru a‑i ajuta pe micii producători de legume și fructe să livreze? Pe urmă sunt întâlnirile cu comunitățile de afaceri.

Măsuri de austeritate

>Nu sunt specialistă în acest domeniu, dar mă gândesc că statele care nu au luat acum măsuri de această amploare le‑au luat cumva în trecut, pe parcurs. (...) Noi am ajuns la o scadență. Că ne place sau nu ne place sunt măsuri pe care nu le putem evita.

>La critica pe care o aud frecvent că ne lipsesc măsuri anticriză aș răspunde cu stabilitatea macroeconomică – cursul de schimb, inflația. (...) Până acum nu s‑a închis nici o companie mare românească, nu a plecat nici o bancă din România, cursul nu a crescut la 5. Toate aceste măsuri de stabilitate macroeconomică sunt măsuri anticriză, după părerea mea.

>Eu nu sunt macroeconomist, dar sunt un manager care a văzut efectele cotei unice. Și mă îngrijorează discuțiile care repun pe tapet impozitarea progresivă. Mi se pare că acest lucru este dăunător și periculos.

Iată, Guvernul

>Oricine ar fi acum la guvernare trebuie să facă ce face acest guvern. E cumva ca într‑o companie: nu mai are importanță cine este la conducere, planul trebuie făcut. Acum aici suntem. Dincolo de toate speculațiile că unii ar face așa și unii așa.

>Pot să înțeleg și opoziția, care evident că, în momentele acestea, câștigă capital electoral. (...) Dar pe de altă parte, mă gândesc cu mintea unui om care nu face politică. În mod sigur, nici unui politician nu‑i place să ia măsurile pe care le ia acest guvern. Deci, dacă aveau alternativă, probabil că o aplicau. Deci înseamnă că e absolut necesar. Ceea ce înseamnă că oricine ar fi fost în locul lor ar fi trebuit să facă la fel.

Scenarii economice

>Ieșirea din criză va fi destul de lentă. Eu văd în acest proces și în acest fenomen pe care noi îl trăim acum – oricât ar fi de dureros – o oportunitate de a reașeza niște zone care au luat‑o înaintea logicii economice. O oportunitate de a restructura. (...)

>Nu este suficient să tăiem salariile și pensiile. Trebuie restructurat și eficientizat sistemul, aparatul de stat. (...) Aceste două lucruri trebuie să apară împreună... altfel prima măsură are un efect limitat și ne vom trezi cu aceeași problemă în câțiva ani sau în anul viitor.

>Mi‑e greu să cred că anul acesta noi vom reuși să producem creștere economică și cred că important este să facem curățenie. Să facem reduceri de cheltuieli și să ne uităm mult mai bine pe criterii de eficiență și performanță. O să fie nevoie mai mult de un an, pentru că nu o să fie o muncă ușoară. (...)

>Dacă ne uităm la șomaj, am văzut că a scăzut. Știu și teoria că oamenii nu se mai înscriu la șomaj. Dar mi‑e greu să cred că peste 50.000 de oameni nu mai vor să primească un ajutor pe care l‑ar primi înscriindu‑se. (...) ­Dincolo de spe­culații, cifrele INS arată, totuși, o scădere a șomajului. Coroborată cu creșterea producției industriale și a exporturilor s‑ar putea să fie acolo explicația.

>Se poate (să dureze un deceniu criza din România – n.r.). Dacă măsurile sunt fragmentare, dacă nu sunt duse până la capăt, dacă se abandonează ­proiectul de reformă a structurii de cost a administrației, dacă se experimentează. Este posibil să perpetuăm o situație mai mult timp decât ne‑am dori. Dacă însă măsurile sunt nete, ­drastice și se implementează într‑un program cu organismele internaționale, atunci vom ieși. (...) Cu cât te miști mai decisiv în momentele de cumpănă, cu atât ai șansa să te vindeci mai repede. (...) E mai puțin relevant cât durează, important e ce facem.

Mediul de afaceri

>Mă interesează ca vocea mediului de afaceri să fie mai bine auzită și vă mărturisesc că în această perioadă am constatat că triunghiul sindicate‑patronate‑stat nu există la noi. Există doar o legătură sindicate‑stat, iar vocea patronatelor este slabă. (...) Acest triunghi este vital într‑o economie sănătoasă, pentru că patronatul reprezintă nu numai propriul lui interes, dar și al angajaților săi. Sunt câteva voci foarte puternice, dinamice și bine organizate – Consiliul Investitorilor Străini, AmCham, Asociația Oamenilor de Afaceri – dar nu există încă un cor.

>Primesc de la reprezentanții mediului de afaceri multe puncte de vedere, multe soluții, multe idei. Ce pot să vă spun este în primul rând că multinaționalele, companiile mari, nu pleacă din România. Cu ele (multinaționalele – n.r.) eu am cele mai frecvente contacte.

>Capitalul românesc este mai vulnera­bil la șocuri pentru că nu are un network în spate, nici o expertiză. (...) Dar dacă stăm să analizăm realist toate cazurile de insolvență, multe sunt activate și pentru a scăpa de datorii. O multinațională nu ar face niciodată așa ceva.
Măsuri suplimentare

>Eu văd lucrurile în secvență. (...) Următorul pas e reducerea în continuare a cheltuielor publice, ceea ce va implica și concedieri. (...) Trebuie regândite și achizițiile, și numărul de direcții, și stabilite criterii de performanță pentru angajare. Adică trebuie puse niște grile care, după părerea mea, să aibă fundamente de eficiență și performanță, în așa fel încât să nu intrăm într‑o buclă: să concediem acum pentru că este criză, pentru ca pe urmă să avem de unde să angajăm.

>Îmi doresc măsuri de întărire a controlului la stat, la fel ca în privat. La finalul anului, orice companie serioasă își face un audit. Pentru că altfel nu vei avea niciodată siguranța că măsurile pe care le‑ai luat sau fondurile pe care le‑ai alocat s‑au dus unde trebuiau să se ducă. E nevoie de măsuri de combatere a evaziunii fiscale (...). Iar dacă acestea sunt coroborate cu o evoluție economică europeană și mondială pozitivă, nu va fi nevoie să creștem taxele.

Sistemul bancar

>(...) Este clar că băncile sunt precaute în acordarea de credite și acest lucru evident că frânează reluarea creșterii. Mi‑aș dori să văd produse de tip creditul rural, mi‑aș dori să văd o diversificare de produse care să nu se concentreze pe consum. Am văzut în ultima vreme că se revine la o tendință de a face reclamă creditelor de consum, ceea ce în această perioadă cred că este riscant.

>Dacă aș reproșa ceva și autorităților, și mediului bancar este o oarecare lipsă de responsabilitate. S‑au acordat foarte multe credite de consum către o populație care nu a fost educată în spiritul instrumentelor bancare. Cine a luat în trecut credite cu buletinul se gândește de două ori acum și din acest motiv spun că mi se pare nepotrivit ca în această perioadă să se facă publicitate creditului de consum.

>Cred mai degrabă că ar trebui dezvoltate produse care să‑l ajute pe micul întreprinzător – acela de care spuneam că a suferit pentru că a fost lovit de criză, dar care are forța să se refacă pentru că are idei. Sau pe agricultor. Dacă mergem prin țară, este impresionant efortul multor comunități și indivizi de a dezvolta producția alimentară locală. Sigur, la nivel mic, de nișă, pe tendința bio sau slow food. (...) Dar nu văd nici un produs bancar care să reflecte acest lucru.