Revoluția produselor ecologice

• Foto

Ion Baciu Taran, micul antreprenor care i-a invatat pe englezi sa-si afume carnea, in magazinul sau din Bucuresti >Foto Robert David

"Mitică îi oprește pe orășeni din drum!“, spune încântat Vasile Delușelu, „cioban din Brăila“ – după cum se prezintă curioșilor din fața standului lui cu telemea –, arătând către omul din coceni de proumb pe care l‑a adus cu el în curtea Facultății de Agronomie, ce a găzduit recent un târg de produse 100% naturale.

Când nu e „la oraș“, Mitică străjuiește pășunile din Gulianca, zona Brăilei, păzindu‑le nu de ciori, ca sperietorile obișnuite, ci (simbolic) de „invazia“ fermierilor industrializați. „Cum să dispară câmpurile cu peliniță și coada șoricelului, ierburile alea care fac brânza asta specială?! Ați auzit de telemeaua de Gulianca, nu?“, face ciobanul repede introducerea la lecția despre brânza ce „o să se vândă și la străini“.

Și nu e fudulie: Asociația Producătorilor de Brânză din zonă a depus documentația necesară pentru ca „Telemeaua de Gulianca“ să dobândească atestatul de produs național protejat, pasul următor fiind obținerea aceluiași statut și în Europa.

Însă până acolo sunt cale lungă și proceduri complicate; o arată și faptul că, din cele peste 2.600 de produse tra­di­ționale atestate în România, mai puțin de 20 de mărci – între care salamul de Sibiu, cârnații de Pleșcoi și pâinea de Pecica – și‑au depus documentația pentru certificarea europeană (magiunul de Topoloveni, aflat acum în studiu pe masa oficialilor de la Bruxelles, va fi, probabil, primul produs românesc ca­re va primi acest statut).

Produsele tradiționale sunt, însă, doar o mică parte a ceea ce se numește industria eco – o nișă încă în fașă în România.

Lui Petrică i se pare prematur să estimeze cât va încasa din acest business, dar speră ca bonul la casa de marcat să fie, în medie, de 70–80 de lei. În funcție de cum merg vânzările, „după 6–12 luni vom ști dacă ne vom extinde sau nu“, precizează el. Într‑un singur an, magazinul Big Food Revolution, deschis în aprilie 2009 în Capitală de Flavius Hadadea, fost director general al distribuitorului de medicamente Montero, a ajuns la o cifră de afaceri de 100.000 de euro.

Pentru 2010 și „chiar următorii 2–3 ani“, Hadadea nu ia în calcul o creștere mai mică de 50%, atât pentru businessul propriu, cât și pentru piață în general. Ceea ce înseamnă că există șanse mari ca în a doua parte a anului să‑și deschidă și Tiberiu Petrică un al doilea magazin Green Feet.

Faptul că, în doar șapte luni de când are pagină pe Facebook, Băcănia Veche a atras deja aproape 2.000 de fani, este un argument în plus pentru interesul în creștere al românilor față de mâncarea sănătoasă. Pentru comparație, Carrefour are 146 de fani, Auchan – 35 și Mega Image doar 11. În paranteză fie spus, marii retaileri sunt și ei din ce în ce mai atenți la ce se cere și ce ar putea fi rentabil.

„Ponderea produselor ecologice în gama noastră este încă destul de redusă, din cauza ofertei limitate pe acest segment“, spune Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour România, care are în rafturi produse eco încă din 2003. În cifre, vânzările produselor bio sunt aproape nesemnificative raportat la încasările totale, dar „sunt în creștere de la an la an. În 2009, de exemplu, creșterea a fost de 80% față de 2008, iar la unele categorii s‑a majorat de patru ori“.

LA BACIU LA VIENA. Revenind la Băcănia Veche, antreprenorul ce a pornit afacerea – Marius Tudosiei – și‑a dat seama de potențialul acestui segment când a devenit tată și a încept să alerge pe la târguri tradiționale, în căutare de produse proaspete, fără E‑uri și fără conservanți. „Mă întâlneam, în aceste locuri, cu oameni la fel de «disperați» ca mine după produse ecologice“, spune Tudosiei, care a renunțat în prima lună a acestui an la postul de director de marketing la ziarul „Jurnalul Național“ ca să se facă antreprenor.

În februarie a făcut primul test al pieței: a anunțat pe proaspăt înființata pagină de Facebook a Băcăniei Vechi că are de gând să facă 11 pâini și 11 cozonaci bio și în 40 de minute închisese deja comenzile (prima livrare a făcut‑o în două zile).

Oferta „scurtă“ – produse pe care le va avea tot timpul în rafturile magazinului său de pe Barbu Văcărescu (deschis cu o investiție de 20.000 de euro) – este de 150 de produse, iar „cea lungă“ de 250. Fostul director de marketing speră că o să poată să‑și deschidă în scurt timp un al doilea magazin și are destule șanse, mai ales că startup‑ul său a fost selectat pentru programul „Start&Grow“ (lansat de portalul startups.ro), în cadrul căruia va primi consiliere completă, de la management la ­acces la finanțare.

De altfel, afacerile cu produse bio par să se dezvolte de la sine, chiar și în zone ocolite de marile investiții, cum ar fi Suceava – azi cel mai ecologic județ din țară, cu 1.160 de operatori. De pildă în comuna Fundu Moldovei, din Bucovina, producția bio a devenit marca localității, după dispariția cooperativelor.

Faima măcelarului Ion Baciu Țăran, un om simplu de la țară, a ajuns până în Marea Britanie – bucovineanul a fost invitat la un târg bio la care a participat și prințul Charles, ce a i‑a degustat produsele. Mezelurile sale au ajuns inclusiv pe masa Comisiei Europene din Bruxelles, unde diplomații „s‑au bătut pe ele“, după cum spune, umflându‑se în pene, Ion Baciu.

În țară, el vinde prin cele trei magazine La Baciu din Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei respectiv București de aproape un milion de euro. Iar anul acesta se va extinde peste granițe, în Austria (în august inugurează un magazin „chiar în centrul Vienei“), pe lista de așteptare fiind și Italia și Spania, precizează Baciu.

„VIITORUL ÎN ALIMENTAȚIE“. În Oltenia, la Drăgășani, funcționa singura – până nu demult – fermă de ouă ecologice din țară, Cortina Bioprod, pusă pe picioare de Dumitru Argeșeanu în 2002, cu sprijinul Băncii Mondiale. Primul ou ecologic a ieșit din fermă în 2002, iar acum Argeșeanu are 6.000 de „găini fericite, care trăiesc cu picioarele pe pământ“, după cum sună sloganul sub care‑și vinde produsele, în rețelele retailerilor Carrefour, Selgros și Cora de pe piața internă. „Ca să acopăr cererea ar trebui să am cam 20.000 de găini“, spune Dumitru Argeșeanu, care este convins că „produsele ecologice sunt viitorul în alimentație“.

Monopolul lui în domeniul producției de ouă bio s‑a terminat anul trecut, când în România a apărut o a doua fermă ecologică, în Cluj‑Napoca, ce produce aproape 400.000 de ouă, vândute prin Mega Image în București și Cluj. „Fiind ecologice, nu ne punem problema că nu vindem. Nu putem să producem cât am putea vinde“, spune proprietarul fermei, Ion Pop, care speră că în scurt timp va ajunge de la 1.800 la 2.300 de găini „fericite“.

„Sunt încă mulți cei care zâmbesc ironic atunci când aud despre ouăle ecologice, spunând că nimic nu e mai bun decât oul produs în gospodăriile de la țară. Dar nu‑i așa. E o diferență“, spune clujeanul, explicând că țăranul mai hrănește găinile și cu cereale tratate cu ierbicide, ceea ce anulează, automat, calitatea de ou ecologic.

Ca volum, producția eco în România înseamnă, per total, 217 mii de tone în 2009, în condițiile în care la începutul deceniului era de doar 13,5 mii de tone. Dar, deși suprafața cultivată organic în România crește de la an la an (este acum de 10 ori mai mare decât în urmă cu șapte ani, potrivit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale), ea marchează volume foarte mici comparativ cu ale unor piețe ca Ungaria sau Polonia, de exemplu. Ca să nu mai vorbim de Germania, care cultivă organic aproape un milion de hectare anual, de trei ori mai mult decât noi.

Președintele FNAE, Ion Toncea, pune dez­vol­tarea greoaie pe seama lipsei de ajutor financiar din partea statului, la care adaugă și imposibilitatea accesării de fonduri europene.

GREȘEALA DE LA BRUXELLES. De ce nu primește și agricultura bio românească subvențiile cu care sunt ajutate celelalte țări membre UE? „Din lipsa de vigilență a negociatorilor români“, răspunde scurt Toncea, referindu‑se la faptul că, în 2004, când România a negociat Planul Național de Dezvoltare Rurală cu UE, din documente a fost scos punctul „Agricultură Ecologică“, pe motiv că nu erau suficiente argumente în acel moment pentru această direcție.

Situația se va putea reglementa de‑abia în 2013, când expiră documentul semnat în 2004, iar la Burxelles se va semna un nou Plan de dezvoltare. Cu producția lucrurile nu stau, așadar, strălucit și nici cu consumul nu ne putem lăuda: cumpărăm produse eco de aproximativ 12 mil. euro, de șase ori mai mult decât în 2007, dar sub 1% din totalul vânzărilor din retail, față de Europa Occidentală, unde ponderea depășește 5%.

Explicația e simplă: prețul relativ ridicat – mai mult cu 30%, uneori chiar dublu –, în comparație cu produsele convenționale. „Din cauza copacilor unii nu mai văd pădurea. Tot ce cheltuiesc pe produse bio câștigă pe sănătate, adică economisești cât ai da pe medicamente“, susține Toncea cauza ecologicelor.

De altfel, prețurile mai mari sunt justificate prin producțiile mai mici la hectar (nivelul randamentului se reduce astfel cu 20–30%); costul ambalajelor speciale, din materiale reciclabile, plus cheltuielile suplimentare cu certificarea ecologică, obligatorie pentru ca un produs să poată fi vândut sub această marcă pe piața europeană. Toate la un loc majorează costurile de producție cu aproximativ 60%.

Așa se face că cea mai parte a pro­ducției ecologice românești merge la export – 95% din producția vegetală (inclusiv miere de albine) și 80% din cea de proveniență animalieră (lapte și derivate), în principal în țările Uniunii Europene, potrivit datelor Direcției Generale de Promovare Export.

Potrivit informațiilor Ministerului Agriculturii, vânzările pe piețele externe s‑au ridicat, în 2009, la circa 103 milioane de euro. Este adevărat: exporturile se referă în special la materii prime, așa că occidentalul nu află că produsul pe care‑l consumă conține cel puțin o părticică Made in BioRomânia.

Sub semnul frunzei

Toate produsele ecologice preambalate fabricate în țările Uniunii Europene vor fi imprimate, de la 1 iulie 2010, cu noul logo ecologic „euro‑frunza“. Realizatorul logoului, un contur de frunză pe un fundal verde cu cele 12 steluțe ale steagului UE, e un student german care a câștigat un concurs de design organizat special în acest scop.

1) Definiție. Sunt ecologice produsele nemodificate genetic cultivate sau fabricate fără nici un gram de substanțe chimice – precum pesticide sau ierbicide – și cărora nu li se adaugă substanțe sintetice la procesare.

2) Certificare. În România există un organism autohton – Ecoinspect, plus alte 13 firme străine autorizate să certifice fermelor agricole ecologice. La nivel european, produsele bio sunt atestate de Ecocert.

3) Plusuri. Ecologicele nu au în compoziție E‑uri și conțin cu minim 50% mai multe vitamine, minerale, enzime și fitoelemente comparativ cu alimentele convenționale. Din acest motiv se spune despre ele că previn anumite boli.

4) Minusuri. Randamentul producției ecologice este, în medie, cu 20% mai mic decât cel din agricultura obișnuită. Acesta este, de altfel, motivul pentru care prețul produsele eco e cu cel puțin 30% mai mare decât al celor convenționale.

5 )Răspândire. La ora actuală se poate cumpăra varianta eco la teoretic orice, de la mâncare, jucării sau cosmetice până la electronice și electrocasnice, mașini, haine sau case.

Culturi vs culturi
La nivelul lui 2008, în România existau 140.000 ha de culturi organice, echivalentul a 1,8% din întreaga suprafață cultivată organic a Uniunii Europene (7,8 mil. ha) în același an.

Sursa: Raportul dat publicității de Eurostat în martie 2010

Terenuri vs terenuri

România are o suprafață de 240.000 ha ce pot fi cultivate în sistem ecologic, adică 1,6% din suprafața agricolă (14,8 mil. ha). La nivel european, raportul mediu e de aproape 4%. Ministerul Agriculturii estimează că până în 2015 vor fi cultivate ecologic 754.000 ha.

Sursa: MADR

Prețuri vs prețuri

În Europa, produsele eco sunt mai scumpe cu până la 46% față de cele convenționale, conform Centrului pentru Cercetare în Retail (CRR). În 2012 diferența de preț ar urma să scadă cu 13 procente, până la 40,5%.

Sursa: Raport CRR, mai 2010

Biofrumusețea

Avertisment! Consumul excesiv de cosmetice bio provoacă ­dezvoltarea 100% naturală a afacerilor din industria de profil.

De mai puțin de o lună, Hofigal, cel mai mare producător autohton de medicamente și cosmetice pe bază de plante, are – în fine – certificat ecologic. Așteptatea a durat nouă ani, „perioada de conversie a fost de trei ani, dar am început să pregătim terenurile cu șase ani înainte“, spune Ștefan Manea, directorul general al companiei. O așteptare prea lungă? Miza pare să fie pe măsură.

CULTIVĂM, RECOLTĂM, CERCETĂM. Mai important decât sigla de pe etichete – compania producea și până acum în con­diții ecologice – este potențialul de business. Este o nișă nebătătorită în România, iar asta înseamnă înainte de orice potențial de creștere. Transpus în cifre, acest potențial înseamnă creșteri anuale de 50% pentru afacerea proprie și un domeniu „cu o rată de profit între 8 și 40%, în funcție de produs“, după cum explică Ștefan Manea. În plus, ceea ce el numește „unul dintre argumentele majore“ pentru viitoarele creșteri este cererea ridicată de astfel de produse, în condițiile în care „produsele bio (suplimente, cosmetice, alimente etc.) devin din ce în ce mai căutate“.

Principalul avantaj al Hofigal, înființată în 1990, este că funcționează ca o afacere integrată: firma cu 350 de angajați are 18 hectare în proprietate, plus alte 48 de hectare de teren în administrare, pe care cultivă plantele pe care le folosește ca materie primă în producție – „Cultivăm, recoltăm și cercetăm pentru a avea un control deplin asupra calității produsului final“, explică Manea procesul de producție.

În total, compania are în portofoliu peste 400 de produse, de la medicamente la suplimente alimentare și cosmetice. Noul statut de posesor al certificatului ecologic, anticipează Manea, ar putea genera o creștere a vânzărilor cu 50–60% față de 2009, când cifra de afaceri a companiei a ajuns la 12 milioane de euro.

GRANIȚA SPRE NORMAL. Mecanismul care pune în mișcare aceste cifre? „Oamenii sunt nevoiți mai degrabă să fie atenți la sănătate. Reacționează mult mai bine la reclama negativă“, spune Olivia Nechițoaia, managerul Olivo Organic, firmă lansată pe piața românească în plină criză – ianuarie 2009, cu o investiție de 10.000 de euro. Compania – care vinde cosmetice bio importate din Grecia și Germania – a încheiat 2009 cu o cifră de afaceri de 45.000 de euro.

„Oferta de cosmetice bio e destul de largă, dar uleiul de măsline atrage, se vinde singur“, punctează șefa Olivo Organic principalul atu al firmei sale. Mai nou, Olivo încearcă vânzarea directă din cataloage prin reprezentanți, după modelul multi‑level marketing, reprezentat în România de companii ca Avon, Oriflame, Amway sau Zepter. Deocamdată, rețeaua de vânzări directe este în construcție. Olivo are acum 300 de reprezentanți, dar „o cifră la care ar deveni foarte eficient și profitabil sistemul ăsta ar fi 5.000“, spune Nechițoaia.

În opinia sa, românul se adaptează foarte repede la nou, iar pariul pe care îl face acum este acela că, în câțiva ani, „ecologicele vor fi ceva absolut normal, exact cum este și mersul la hipermarket“. Consumatorul român, mai spune ea, a ajuns la granița dintre „moft“ și „așa ar trebui să fie în mod conștient“, graniță dincolo de care „piața va crește mult datorită efectului de domino care începe cu interesul pentru stilul de viață sănătos“.

EFECT DE POPULARITATE. Când vor­beș­te de piața cosmeticelor bio în ansamblu, pe care o estimează la aproximativ cinci milioane de euro, Nechițoaia de la Olivo Organic nu identifică schimbări majore în ultimii trei ani: volumul a crescut, dar jucătorii mari sunt aceiași – Life Care și Elemental – și își împart piața cu importatori mici care distribuie în farmacii, plafare și magazine de profil.

Pe de altă parte, recenta intrare pe piața din România a brandului german Weleda – unul dintre cei mai mari producători de cosmetice naturale organice la nivel mondial – dă emoții businessurilor locale. Banii bugetați de Weleda pentru businessul românesc – peste 240.000 euro – vor fi folosiți mai ales pentru marketing și distribuție. Reprezentată la nivel local prin NaturaEcopharm și cu o distribuție realizată prin intermediul Farmexpert, compania estimează pentru primul an de activitate vânzări de peste 300.000 de euro.

Pentru comparație, Life Care, cea mai mare companie de pe piața bio din România, a avut anul trecut o cifră totală de afaceri de 12 mil. euro. În definitiv, spune ea, cine vrea să știe încotro merge piața eco nu trebuie decât să studieze comportamentul românilor preocupați de sănătate. Iar concluzia pe termen mediu – doi‑trei ani – ar putea fi doar una: „ecologicele vor ajunge mai populare printre consumatorii de rând decât produsele convenționale“.