Home»Slideshow » COVER STORY: Noul val al privatizărilor

COVER STORY: Noul val al privatizărilor

2010-07-27 00:00

de ,

E genul de ştire aşteptată cu sufletul la gură atât de bancherii de investiţii de pe piaţa locală, cât şi de cei din străinătate. După câteva luni în care părea că proiectul a fost abandonat, săptămâna trecută au fost date publicităţii noi informaţii legate de planul Guvernului de vânzare prin bursă a unor pachete la marile companii de stat. Potrivit Mediafax, Guvernul ar fi decis să vândă pe bursă pachete de 15% din acţiunile Transelectrica (TEL), Transgaz Mediaş (TGN) şi Romgaz Mediaş, la aceasta din urmă statul urmând să deruleze o ofertă publică iniţială. Cireaşa de pe tort rămâne listarea Romgaz, companie evaluată la 2-3 miliarde de euro.

„ADEVĂRATE DIAMANTE“. Într-o perioadă în care tranzacţiile se numără, la propriu, pe degetele de la o mână, planurile Guvernului de reluare a privatizărilor marilor companii de stat le dau mari speranţe consultanţilor în fuziuni şi achiziţii în condiţiile în care intermedierea unui astfel de deal le-ar putea aduce comisioane de zeci de milioane de euro. MONEY EXPRESS a discutat cu trei dintre aceştia despre şansele ca proiectele de privatizare ale Guvernului să fie puse în practică, dar şi despre efectele unor astfel de măsuri asupra economiei.

O LUPTĂ. „Nu vreau să fiu citat.

Nu vreau să fiu citat pentru că interesul este prea mare. Toate băncile de investiţii mari din afară vin acum prin Bucureşti pentru că se poziţionează pentru aceste vânzări“. Aşa şi-a început discuţia cu MONEY EXPRESS un bancher de investiţii de pe piaţa locală care a insistat pe tot parcursul interviului să nu-i fie dezvăluită identitatea sub nici o formă. În plină perioadă a concediilor, spune acesta, specialişti de la bănci renumite precum Goldman Sachs, Morgan Stanley sau Merrill Lynch se urcă în avioane şi vin în România să adune cât mai multe informaţii despre procesele de privatizare care ar urma să aibă loc în 2010–2011. „Va fi o luptă. Este foarte interesant“, spune bancherul pe al cărui birou stau stivuite tot felul de cărţi şi documente despre Petrom, Romgaz şi alte companii energetice din România la care statul mai are pachete de acţiuni, companii pe care le descrie drept „adevărate diamante“. În spatele metaforei, un calcul al Raiffeisen Capital&Investment arată că deţinerile totale ale statului la companiile la care este acţionar – minoritar sau majoritar – ar valora aproximativ 10 miliarde de euro. În aceste condiţii, doar vânzarea unor pachete minoritare ar putea aduce statului venituri de peste un miliard de euro. Ca să nu mai vorbim de efectele pozitive asupra unei burse de valori aflate la un pas de moarte clinică. Ultima listare la Bursa de Valori Bucureşti, cea a operatorului naţional de transport de gaze naturale Transgaz, a avut loc în urmă cu trei ani şi rămasă drept una dintre cele mai reuşite din istoria României: investitorii au subscris 32,86 milioane de acţiuni, de aproape 28 de ori mai multe decât cele disponibile.

Cum un astfel de proces durează cel puţin 9 luni, noile listări ar putea avea loc cel mai probabil în cea de-a doua parte a lui 2011. Bătălia pentru contracte a început însă de pe acum.

PAŞI CONCREŢI. Ar exista însă şi cumpărători într-o perioadă în care România este percepută ca riscantă de toţi investitorii străini? „Există întotdeauna interes pentru genul acesta de companii care fac parte din osatura economiei“, spune Laurenţiu Ciocîrlan, directorul Departamentului de oferte primare Raiffeisen Capital&Investment (RCI), firma care s-a ocupat de listarea Transgaz din 2007. El spune că, mai ales acum, într-o perioadă de criză, marii investitori din afară (fonduri de investiţii, fonduri de pen­sii) sunt atraşi de companii de energie şi utilităţi, care, se ştie, sunt mai puţin expuse la o scădere a consumului decât restul. Şi RCI este, de altfel, interesată de noile proiecte de listare ale Guvernului şi ar participa la o eventuală licitaţie pentru a fi intermediarul ofertei. Pe de altă parte, Ciocîrlan subliniază că, de la ultimele declaraţii legate de acest subiect – din primăvara acestui an –, Guvernul nu a făcut nici un alt pas concret care să arate că procesele vor fi cu adevărat duse până la capăt. „Nu am văzut paşi concreţi. Iar paşi concreţi ar însemna de exemplu ca Guvernul să facă un caiet de sarcini pentru selectarea intermediarului“, remarcă acesta. În general, o listare de o asemenea anvergură implică numeroase „roadshow“-uri în străinătate pentru prezentarea companiei investitorilor străin. Astfel de procese sunt intermediate adesea de consorţii de mai multe bănci de investiţii – în general o bancă locală şi una internaţională.

Mai pesimist, Doru Lionăchescu, de la casa de investiţii Capital Partners, spune că nu este exclusă varianta ca, în cele din urmă, Guvernul să renunţe la ideea vânzării participaţiilor sale. Şi asta nu pentru că nu ar fi o idee bună din punct de vedere economic, ci pentru că s-ar putea dovedi riscantă politic. „Multe din mişcările actualului guvern sunt totuşi populiste, din acest motiv cred că probabil nu ar da bine acum să vândă ce mai au la Petrom. Se gândesc că lumea va zice că se scumpeşte benzina. Starea de spirit e profund populistă“, adaugă Lionăchescu.
În plus, după o serie de privatizări controversate (cea a Petrom este un exemplu), chiar şi o mare parte a opiniei publice respinge ideea unor noi privatizări. Totuşi, „dacă în România au existat privatizări nereuşite, asta nu înseamnă că privatizarea în sine este o idee proastă“, după cum spune un alt consultant.

ÎN CURTEA VECINILOR. Constrânse de deficite bugetare în creştere, şi alte ţări vecine încep să se gândească tot mai serios la vânzarea unor companii ale statului. Agenţia bulgară de privatizare a confirmat faptul că va vinde pe bursă pachete de acţiuni în cadrul a 40 de companii. BBC News scria recent că Grecia ar putea să-şi vândă participaţiile în câteva companii de stat, într-o încercare de a strânge bani pentru a-şi acoperi imensul deficit. Şi guvernul ucrainean intenţionează să privatizeze o serie de active de stat şi să reducă rolul statului în economie, de la 37% în prezent la 20–25% în următorii cinci ani, scria recent Bloomberg.

Dar privatizările nu trebuie privite doar ca o soluţie de ultim moment pentru a face rost de bani. Dovadă stă Polonia, o ţară considerată drept un model de urmat la capitolul privatizărilor. Numai în 2010 polonezii vor încasa circa 6 miliarde de euro din privatizări, din care peste jumătate prin intermediul bursei de valori. Pentru că le-au făcut planificat, şi nu strânşi cu uşa, polonezii au avut numai de câştigat. Laurenţiu Ciocîrlan de la RCI este de părere că privatizările ar crea un circuit care ar putea revigora atât bugetul de stat, cât şi mediul privat. Cum anume? Statul vinde prin bursă pachete minoritare la câteva companii strategice, face rost de bani, păstrând în acelaşi timp controlul companiilor respective. Banii obţinuţi din vânzare pot fi investiţi în proiecte de infrastructură, dar şi la cofinanţarea de proiecte europene, investiţii care ar genera o nouă infuzie de capital în România. Iar intrarea unui acţionar strategic la companiile de stat ar putea avea ca efect creşterea eficienţei şi a transparenţei acestora, deci implicit şi a valorii lor. „Tot timpul după o privatizare există o presiune de creştere a eficienţei şi transparenţei care sporeşte valoarea companiei“, argumentează Ciocîrlan. Apoi, sugerează el, după trei-cinci ani statul poate să vândă un alt pachet minoritar, dar la un preţ mult mai mare. „Guvernul ştie clar că are o mină de aur“. Rămâne de văzut la ce preţ va şti să-l şi vândă.

---

Interviu - „Nu există voinţă“

Majoritatea oamenilor de afaceri şi a bancherilor de investiţii sunt de părere că statul român ar trebui să înceapă cât mai rapid să vândă pachete de acţiuni la companiile rămase în portofoliul său. Doru Lionăchescu, partener principal la casa de investiţii Capital Partners, spune că ieşirea statului din afacerile cu energie ar fi o mişcare cu dublu impact: ar aduce lichidităţi la buget şi ar deschide calea modernizării marilor companii din domeniu, unele dintre ele adevărate găuri negre pentru buget. Dar, există şi un mare „dar“.

MONEY EXPRESS: S-a tot discutat despre vânzarea prin bursă a unor pachete minoritare din Romgaz şi Petrom. Ministrul Videanu chiar a făcut câteva declaraţii în acest sens. Există interes pe piaţă?
Doru Lionăchescu: Eu nu cred că există interes la vânzător (statul – n.red.), am văzut declaraţiile, dar nu cred că există voinţă, anul acesta cel puţin.

– Nu ar fi privatizarea o soluţie pentru atragerea de bani la buget?
– Ba da, cel puţin pachetele minoritare sunt uşor de executat, dar nu cred că există voinţă politică. Mai ales în energie, abordarea autorităţilor pare să fie: „Am privatizat prea multe, hai să nu mai privatizăm“.

– De ce nu ar vrea autorităţile să vândă?
– Pentru că există starea asta de spirit, „Să avem ceva al statului, să nu crească preţurile“. Mai ales acum, dacă au dispărut subvenţiile, vor lucra la preţuri, nu le vor lăsa să reflecte realitatea. În energie, de exemplu, nu ar putea face asta dacă totul ar fi privatizat.

– Ce pachete ar trebui să vândă statul, minoritare sau majoritare?
– Ar trebui să vândă pachete mari, astfel încât să facă sens. Să vândă participaţii consistente, ca să conteze suma pe care o încasează; dacă vinzi 10% din Romgaz şi iei câteva milioane de euro...

– Potrivit studiilor, numai Romgaz ar valora aproape 3 miliarde de euro.
– Da, şi statul ar lua 300 de milioane, dar un miliard e numai deficitul la fondul de pensii, deci nu cred că asta e soluţia. Soluţia este să se ia o decizie şi să se meargă pe un program de privatizare la modul „noi vrem să ieşim din energie“. Numai energia a mai rămas, să nu ne amăgim că mai e mare lucru în portofoliul statului. Eu personal cred că ar trebui privatizată. Pentru că, aşa cum s-a demonstrat până acum, statul este un proprietar nu numai incompetent, ci şi corupt. Unde a existat proprietate de stat, este teritoriu de clientelism, de căpuşeală, cum era şi la Petrom înainte de privatizare. Dar eu nu cred că, politic vorbind, statul va ieşi din energie.

– Dar companiile în care statul e minoritar? Ce sens mai are un pachet minoritar din Romtelecom, de exemplu?
– Nici unul. Dar cred că le e teamă de ce ar zice lumea. N-aţi văzut cum au rezolvat problema cu digurile? Dacă a zis şeful statului, s-au schimbat priorităţile bugetului. Eu am toată simpatia pentru sinistraţi, dar priorităţile de buget ale statului nu se pot schimba de pe o zi pe alta. Nu aşa se face. Nu mai poţi nici măcar să aspiri să ai o viziune pe termen cât de cât lung. Multe din mişcările actualului guvern sunt totuşi populiste, din acest motiv cred că probabil nu ar da bine acum să vândă ce mai au la Petrom. Se gândesc că lumea va zice că se scumpeşte benzina. Starea de spirit e profund populistă...

– Statul ar mai putea să mai vândă, aşa cum sugera omul de afaceri Dinu Patriciu, mai multe clădiri aflate în proprietatea sa.
– Da, dar mai e o problemă. Cum s-ar împăca o decizie de privatizare cu toată campania electorală în care au susţinut că diverşi moguli vor să pună mâna pe Poşta Română şi pe alte lucruri? Mesajul a fost, „Noi suntem gardienii proprietăţii publice“, iar dacă ar privatiza în energie, sunt puţini care ar avea bani să cumpere, dar Dinu Patriciu ar fi printre ei.

– Există însă modelul polonez din care statul român se poate inspira.
– În Polonia s-a întâmplat cu totul altfel. A fost un plan de privatizare pe trei ani. Din punctul meu de vedere, pachetele minoritare de acţiuni de la Petrom, Romtelecom şi ce a mai rămas prin energie ar trebui vândute imediat, pentru că nu produc nimic, statul nu are nici un cuvânt de spus, singurii care au de câştigat sunt cei care sunt în consiliile de administraţie de acolo.

– Ar trebui vândută CEC Bank?
– Fundamental, eu sunt împotriva pre­zenţei statului în economie, dar aşa sunt eu structurat. Credeţi că băncile de stat salvează ţara în criză? Nu implementează politici industriale în România, ceea ce ar trebui să facă Eximbank. Statul ar trebui, prin băncile de stat, să compenseze ce nu face sectorul privat. De exemplu, CEC-ul ar trebui să finanţeze agricultura. Dar CEC-ul nu face nici pe de parte asta, face ce fac băncile private, nivelul dobânzilor e tot pe-acolo, şi atunci cu ce mă ajută, ca bancă de stat? Eximbank susţine exporturile? Dacă iei primii 20 de exportatori din România, nici unul nu are cont la Eximbank şi nici nu-i interesează ca instituţie. (...) Odată cu vânzarea BCR, noi am pierdut şansa de a fi o ţară în care statul să fie un mare jucător în banking. Pe de altă parte, în multe ţări din Europa, starea de spirit e aceea că marile companii trebuie să fie deţinute de stat. (...) Am mai putea să privatizăm aeroportul Otopeni şi transportatorul aerian naţional TAROM.

– Reprezentanţii TAROM susţin că ar fi un moment prost pentru toată industria.
– Dar nici eu nu spun să vindem peste noapte. Trebuie făcut un program de privatizare, pe cinci ani. Tot ce poate fi vândut trebuie încredinţat unei auto­rităţi care, la momentul potrivit, să facă tranzacţiile. Dacă decizia politică ar fi să se privatizeze, s-ar face.

– Dar cum decizia nu e luată...
– Dimpotrivă, modelul agreat de auto­rităţi este cel cu două conglomerate energetice de stat (înfiinţarea Electra şi Hidroenergetica, prin intermediul cărora autori­tăţile încearcă să reorganizeze sistemul de pro­ducţie a energiei – n.r.). Poate era o variantă mai bună să le împartă în două, dar în fiecare din ele să aducă un investitor strategic mare. Statul va opta pentru privatizări numai ca ultimă soluţie. Sunt convins că domnul Videanu chiar crede, fundamental, că statul trebuie să rămână în economie. Problema asta se tranşează când viaţa demonstrează cine are dreptate.

– În concluzie, ce credeţi că se va întâmpla?
– Probabil că, la un moment dat, statul va fi forţat să vândă. Dar până atunci, va strânge şi mai tare şurubul, va majora taxele etc...

---

Nu vă tentează un aeroport?

Aeroportul „Henri Coandă“ este unul dintre puţinele asseturi profitabile pe care statul român le-ar putea privatiza chiar mai repede decât companiile din energie. Conform datelor furnizate de Raiffeisen Capital&Investment, aeroportul valorează cel puţin 182 de milioane de euro.

1. VENITURI. Aeroportul „Henri Coandă“ (Otopeni) a încheiat 2009 cu o cifră de afaceri de aproape 76 mil. euro, în scădere faţă de 81 de milioane de euro în 2008. Potrivit unui studiu realizat de compania de consultanţă A.T. Kearney, o cotă de 22% din veniturile totale din 2008 provine din chiriile percepute, serviciile de handling, dar şi din încasările din publicitate (venituri non-aviatice). Profitul brut pe 2009 a fost de 24,5 milioane euro, în scădere faţă de 2008.

2. PERSPECTIVE. În fe­bruarie a.c, şi-a început ofi­cial activitatea Compania Naţio­nală Aeroporturi Bucureşti, înfiinţată prin fuziunea realizată anul trecut între Aeroporturile Interna­ţionale „Henri Coandă“ şi „Au­rel Vlaicu“ (Băneasa). Veniturile totale estimate pentru acest an sunt de 110 mil. euro.

3. DEZVOLTARE. Va inaugura la sfârşitul anului viitor un nou terminal de pasageri – o investiţie de circa 70 mil. euro; este cea de-a treia etapă a unui proces de dezvoltare ce ar urma să fie finalizat în 2012 şi care va atrage investiţii de 150 mil. euro.

4. TRAFIC. A înregistrat anul trecut 4,4 milioane pasageri, faţă de 5 milioane pasageri în 2008.

---

Declaraţia de avere

Valoarea deţinerilor statului la cele mai mari companii din portofoliul său ajunge la aproximativ 10 mld. euro. O listă scurtă a bijuteriilor coroanei – potrivit unei evaluări foarte conservatoare a Raiffeisen.

Companie	Valoarea (mil. €)	Pachet stat (%)	Pachet FP* (%)	Deţineri stat (mil. €)
ENERGIE
Hidroelectrica	3017,6	80,06	19,9	2415,7
Complexul Energetic Craiova	253,8	74,46	25,5	189,0
Complexul Energetic Rovinari	338,1	76,27	23,7	257,9
Complexul Energetic Turceni	417,9	75,07	24,9	313,7
Petrom	3439,0	20,64	20,1	709,8
Romgaz	1934,0	85,01	15	1644,0
Nuclearelectrica	1593,3	82,79	17,2	1319,1
Conpet	62,1	58,72	20,1	36,6
UTILITĂŢI
Transelectrica	214,8	73,69	13,5	158,2
Transgaz	0,4	73,51	15	327,7
Electrica Muntenia Nord SA Distribuţie	0,3	78	22	255,8
Electrica Transilvania Nord Distribuţie	391,2	78	22	305,2
Electrica Transilvania Sud Distribuţie	496,0	78	22	386,9
AEROPORTURI ŞI PORTURI
Administraţia Canalelor Navigabile	23,3	80	20	18,7
Administraţia Porturilor Maritime Constanţa	151,0	80	20	120,8
Aeroportul Internaţional „Aurel Vlaicu“ (Băneasa) Bucureşti	89,3	80	20	71,5
Aeroportul Internaţional „Mihail Kogălniceanu“ Constanţa	4,3	80	20	3,5
Aeroportul Internaţional „Henri Coandă“ Bucureşti	182,4	80	20	146,0
Aeroportul Internaţional „Traian Vuia“ Timişoara	45,7	80	20	36,5
COMUNICAŢII
Poşta Română	174,3	75	25	130,8
Romtelecom	1064,9	45,99	0	489,8
ALTELE
CEC Bank	n/a	100	0	429,4
Oil Terminal	35,0	59,62	10	20,9
Romaero	34,3	51,9	21	17,8
TOTAL	14736,5			9805,2

*Fondul Proprietatea; Notă: Valorile din tabel sunt cele valabile la 31 decembrie 2009; transformările în euro s-au făcut la un curs de schimb de 4,2 RON/euro; Sursa: Raiffeisen Capital&Investment

---

Modelul polonez

Polonia ar putea obţine peste 6 miliarde de euro în 2010 în urma privatizării marilor companii de stat, atât prin oferte publice, cât şi prin negocieri directe cu investitori strategici. O trecere în revistă a privatizărilor poloneze din 2009 încoace făcute prin intermediul bursei de valori – date valabile la 28 februarie 2010, iar sumele sunt exprimate în milioane de euro.

Compania	Sectorul	Deţineri iniţiale (%)	Pachetul vândut (%)	Valoarea ofertei	Tipul ofertei
LW Bogdanka	minier	96,8	32	117,3	IPO
PGE	generator energie	100	15	1404	IPO
KGHM	minier	41,8	10	508	SPO
Lotos	rafinare	64	10,8	100	SPO
Enea	utilităţi	67	16	278	SPO
PZU	asigurări	55,1	4,9	2100*	IPO
Tauron Polska Energia	energie	88,7	20–25	1000	IPO

*potrivit UniCredit Corporate&Investment Banking; Sursa: Raiffeisen Capital&Investment