Home»Analize » „Mi‑am dorit o bancă“

„Mi‑am dorit o bancă“

2010-07-27 00:00  Money Express

de ,

"Eu nu sunt bancher. Nu mă pricep. Cu toate astea mi‑am dorit o bancă“, spune omul aflat în spatele Băncii Comerciale Feroviare (BCF) în timpul interviului cu MONEY EXPRESS desfășurat la sediul Marmura București, una dintre numeroasele companii pe care le deține. În iarna lui 2008, la scurt timp după căderea Lehman Brothers, Valer Blidar a surprins mediul de afaceri românesc prin intenția sa de a lansa o nouă bancă. Intenție primită cu o uimire cu atât mai mare cu cât cel supranumit „baronul vagoanelor“, proprietar al Astra Vagoane Călători, nu avea nici o legătură cu lumea bancară. Privită de unii cu scepticism, cu admirație de alții, inițiativa sa s‑a concretizat în toamna anului trecut, când, pe 23 noiembrie, în plină criză, au fost deschise primele două sucursale BCF, una la Arad și o alta la București. Unde a ajuns banca după jumătate de an de la lansare și ce șanse are de a se impune pe o piață deja aglomerată și dominată de grupuri internaționale?

PE REPEDE ÎNAINTE. Surprinzător, inves­tițiile au continuat și într‑un 2010 poate chiar mai greu pentru sistemul bancar decât 2009. Reținut în declarații, Blidar spune doar că acestea au ajuns la o valoare totală de 15 milioane de euro, din care aproximativ 13 milioane de euro reprezintă capitalul social, pentru ca în perioada următoare acesta să fie majorat cu alte aproape 4 milioane de euro.

Banca are în momentul de față nouă sucursale – din care funcționează șase, iar restul de trei se află în proces de finalizare – și face în continuare angajări.

„Anul acesta ne‑am propus să avem 14 sedii în toată țara“, explică Blidar, adăugând că investițiile pentru o singură sucursală sunt cuprinse între 200.000 și 500.000 de euro, în funcție de locație. Președintele băncii este Petre Tulin, fost oficial al BNR și președinte a două bănci de creditare în domeniul locativ. „Avem avantajul de a pleca la drum fără un portofoliu de credite neperformante. Văd asta ca pe o oportunitate. Și așa au văzut și acționarii. Nu înțeleg de ce clienții ar avea mai mare încredere într‑o instituție de credit care funcționează cu probleme“, declara Tulin anul trecut, citat de „Ziarul Financiar“, într‑un moment în care banca spera să atragă depozite de circa 100 de milioane de euro în 2010.

ROMÂN VERSUS STRĂIN. Ce individualizează, însă, Banca Feroviară față de restul de peste 40 din sistem? Strategia sa de marketing pune accentul pe originea românească a capitalului și pe prețurile mici. „Este nevoie de o instituție de credit care să se poarte cu românii așa cum se poartă băncile străine cu clienții lor străini“, spunea Valer Blidar la conferința de presă organizată cu ocazia lansării băncii. De altfel, unii analiști consideră că BCF ar putea profita de trendul actual de scădere a încrederii populației din România în băncile cu capital străin. Într‑un top românesc al celor mai puțin de încredere categorii profesionale, realizat de GfK, bancherii s‑au situat pe penultimul loc, după politicieni.
Doar 28% dintre respondenți au considerat că te poți încrede în bancheri, cu 8 procente mai puțin decât în 2009. În aceste condiții, spun consultanții, BCF are mari șanse de a atrage clienții nemulțumiți ai altor bănci.

Tot în plină criză au mai intrat pe piață și cei de la GE Garanti Bank, banca pe care turcii de la Garanti Bank o dețin împreună cu americanii de la GE Money, în vreme ce o a treia inițiativă, a fondului de investiții Axxess Capital – care avea în plan să lanseze anul acesta Patria Bank, prin transformarea în bancă a firmei de microcreditare Patria Credit –, nu a mai primit avizul BNR, întrucât ar fi urmat să fie deținută de două fonduri de investiții care au, prin statut, o perioadă de viață limitată, până în 2013.

LEGĂTURA DINTRE ȘINE. În ceea ce privește structura acționariatului, Valer Blidar controlează un pachet de 90,5% – 39,5% în mod direct și 51% prin intermediul Astra Vagoane Călători și Tristar SRL. Preluată în 1998, Astra Vagoane Călători este, de altfel, compania care l‑a consacrat ca om de afaceri de anvergură. Își amintește cu plăcere de perioada în care a devenit acționarul Astra Vagoane Călători Arad – „o fabrică cu datorii uriașe, la vremea aceea“ –, în urmă cu 10 ani. „Toți cunoscuții mi‑au spus că sunt nebun. Cu toate astea, am intrat în afacere și s‑a dovedit o afacere bună“, spune el. În acest context, viitorul BCF apare strâns legat de situația financiară a Astra Vagoane Călători.

Blidar spune despre compania de vagoane că „nu am făcut disponibilizări și nici nu am redus numărul angajaților“. Recunoaște, în schimb, că „cifra de afaceri a căzut cu 8%, față de 2008, când am înregistrat 65 milioane de euro“. Nici pentru 2010 nu vede o redresare când vine vorba despre afaceri și speră doar să le mențină la nivelul din 2009.

Estimează însă o creștere sub­stan­țială a cifrei de afaceri pe 2011, din cel puțin două motive. Primul, Astra va începe de anul acesta să livreze vagoane către două noi piețe – „Cele dintâi vagoane vor pleca spre Italia la începutul lui august, urmând să mai semnăm un contract cu o altă firmă din Europa“. Al doilea, Blidar va începe și producția la fabrica de tramvaie pe care o deține, segment care va completa businessul Astra Vagoane Călători. Pentru acest proiect, Blidar a semnat la finele anului trecut un contract cu Siemens, constructorul german de material rulant. „Va fi un tramvai modern, destinat atât pieței din România, cât și pieței internaționale. Avantajul este legat de preț: va fi mai ieftin față de modelele promovate de concurență (n.r. – cei doi giganți din Franța – Alstom și Bombardier)“, explică el. Omul de afaceri mizează inclusiv pe România, despre care spune că are nevoie de 1.500 de tramvaie în următorii zece ani. Planul său pare simplu: vânzarea de vagoane și tramvaie pe piețele externe va asigura suficiente lichidități pentru dezvoltarea businessului bancar. În aceste condiții, Blidar ar putea renunța la planul său mai vechi de a atrage în acționariatul băncii companiile CFR Călători și CFR Marfă. „Acum stăm noi și ne gândim dacă îi mai luăm sau nu. Mai ales că nu au o situație foarte bună“, spune omul de afaceri. Ca o paranteză, CFR Călători (principalul client intern al Astra Vagoane Călători) a avut, în primul trimestru al acestui an, pierderi de 73,29 milioane lei (17,45 milioane de euro), cu 27% mai mult față de perioada similară a anului trecut.
Reținut în a da detalii despre viitorul BCF, Blidar subliniază că banca „se înscrie în planul inițial, chiar dacă atunci când a fost conceput sistemul bancar duduia“. „Ea (n.r. – banca) trăiește acum pe picioarele ei, însă mai sunt niște etape până să devină o instituție financiară adevărată, fără să mai fie nevoie să fie susținută“, detaliază Valer Blidar, care este convins că în trei ani banca va înregistra profit. „Sau poate chiar mai devreme“. În fond, nu toate trenurile au întârziere.

---

Cine, ce, cât

Aproape 90% din activele sistemului bancar românesc aparțin băncilor al căror pachet majoritar este deținut de capitalul străin. Instituțiile de credit cu capital privat majoritar autohton dețin 6,8% din activele bancare, iar băncile de stat (CEC Bank și Eximbank) au o cotă de 5,3%.

1) Banca Transilvania. Este cea mai mare bancă cu capital românesc de pe piața locală. Cu sediul la Cluj, BT este pe locul șase în topul celor mai mari bănci din România (potrivit celor mai recente topuri) și este listată în indexul BET-10 de la Bursa de Valori București. Președinte și fondator al băncii este omul de afaceri Horia Ciorcilă.

2) BANCA CARPATICA. Cu sediul central la Sibiu, este deținută de omul de afaceri Ilie Carabulea, investitorul asociat cu businessul de transport de călători Atlassib. Listată la bursă, BCC a fost înființată în urmă cu zece ani, în timpul crizei din 1998–1999.

3) LIBRA BANK. Este o bancă mică, controlată de grupul american de investiții New Century Holdings (NCH) prin intermediul mai multor firme locale. Libra Bank nu este propriu‑zis o bancă românească, fiind, de fapt, deținută de americani.