Home»Cover Story » COVER STORY: Din nou în priză

COVER STORY: Din nou în priză

2010-08-10 00:00  Money Express

de Larisa Ghitulescu, Roxana Zega

Pe o coală albă, lipită la intrarea în sediul Flanco – al treilea mare retailer de electronice şi electrocasnice – stă scris cu litere de‑o şchioapă: „Control ANAF: 8.30–17.30“. Cei care ştiu istoria companiei din ultimul an – negocieri continue cu creditorii, două schimbări de CEO într‑un interval de câteva luni, schimbare de raport de forţe la nivelul acţionariatului, intrarea în insolvenţă, o restructurare dură care a înjumătăţit angajaţii, discuţii tactice pentru atragerea de cash şi o analiză la sânge a viitorului investitor – pot vedea în controlul ANAF drept cea mai mică dintre belelele Flanco în această perioadă.

PREMIERĂ LA NIVEL ÎNALT. Adrian Oltea­nu, care conduce compania de pe po­zi­ţia de CEO din 2010, vorbea relaxat despre asta, înainte de a începe interviul cu MONEY EXPRESS săptămâna trecută, solicitat pentru a creiona traiectoria pe care Flanco urmează să intre în următoarele săptămâni. Iată un scurt istoric: pe 28 iulie, Flanco a depus la Tribunalul Bucureşti planul de reorganizare a Compa­niei – intrată în insolvenţă în urmă cu opt luni –, ce urmează să fie aprobat în Adu­narea Generală a Creditorilor. Businessul Flanco, deţinut de Flamingo International – compania listată la BVB care a intrat propriu‑zis în insolvenţă – va fi complet restructurat operaţional şi financiar, ceea ce este o premieră în busi­nessul românesc, la acest nivel (ca anvergură a dimensiunii companiei insolvente).

Închizând paranteza şi revenind la tânărul CEO, de 30 de ani, Olteanu e genul de şef de corporaţie care gândeşte şi vorbeşte repede, e sigur pe el, are răspuns la orice, nu îl încurcă întrebările‑capcană.

Dimpotrivă, el oferă rapid, la rândul său, răspunsuri‑capcană care pot stârni confuzii, induce în eroare, dar şi oferi indicii în acelaşi timp. De pildă, pus în faţa scenariului că Dan Adamescu – principalul acţionar (direct şi indirect) al Flamingo – va fi noul investitor în Flanco, aşa cum unii oameni de business estimează încă, Olteanu spune: „Şi dacă nu e el? Poate e Lorand (Szarvadi, fondator, acţionar şi director executiv al concurentului Domo, care dispune de cash – n.r.). Dar dacă e Ostahie (Dan Ostahie, patronul Altex – n.r.)?.“ Face o pauză. „Şi Patriciu investeşte în retail, nu‑i aşa?“

Dincolo de tonul de glumă pe care şeful Flanco a răspuns, tot prin întrebări, unui scenariu vehiculat în mediul de business legat de viitorul investitor, acesta nu indică cele două companii care au „oferte angajante, pe masă“, în acest moment. E firesc: la momentul interviului, potrivit lui Olteanu, negocierile nu erau încheiate.

LECŢIA 1: DACĂ LEADERSHIP NU E, NIMIC NU E. Siguranţa de sine şi viteza de reacţie a lui Olteanu au la rădăcini o bună cunoaştere a businessului. În afară de Dragoş Cincă, fondator şi al doilea acţionar semnificativ în Flamingo (după Adamescu), nu este altcineva în Flanco, la ora actuală, care să cunoască în detaliu dedesubturile afacerii, istoricul şi angajaţii, precum Olteanu. El se află în companie din 2003 şi s‑a numărat printre cei patru oameni care s‑au ocupat de fuziunea dintre Flamingo şi Flanco (2006), dar a devenit vizibil când l‑a înlocuit în funcţia de preşedinte al CA (sfârşit de 2009) pe Bogdan Alexander Adamescu, fiul lui Dan Adamescu, ale cărui principale afaceri la vedere sunt Unirea Shopping Center, Astra Asigurări, „România liberă“ şi – de anul trecut – Flamingo. Mai mult, Olteanu a venit la conducerea board‑ului într‑un moment în care tensiunea cu unii creditori – ex. ING, către care Flamingo avea, atunci, datorii de 17,5 mil. euro – atinsese cote maxime, ajungându‑se până într‑acolo încât banca a trecut la executarea silită a mărfii.

Acest episod pare îndepărtat, dar rezultă limpede că Olteanu a jucat – şi joacă în continuare – un rol‑cheie în viaţa companiei, chiar şi viitoare. Cuvântul lui va atârna greu, spune un apropiat, în alegerea viitorului partener – o decizie de care va depinde viitorul celor 500 de angajaţi, proiecţiile de business ale furnizorilor şi competitorilor şi poate chiar banii pe care fiecare dintre noi îi va plăti, la un moment dat, pe un televizor sau o maşină de spălat.

Trăgând linie, Olteanu a fost un leader de criză, sub care s‑a reuşit un plan de restructurare a unei companii pe care mulţi o vedeau lichidată la momentul la care citiţi aceste rânduri. Genul de leader pe care, poate, în sinea lui, fondatorul Cincă şi l‑ar fi dorit şi în perioada de boom. Într‑o discuţie cu MONEY EXPRESS din iarnă, Cincă recunoştea – şi trecea, indirect, la capitolul „greşeli“ – faptul că numeroasele schimbări de management de la Flamingo „au generat gap‑uri la nivel de leadership“. Schimbări care, nu este exclus, să fi fost provocate chiar de dorinţa de a vinde compania atunci. Din informaţiile MONEY EXPRESS, Flamingo a fost pe punctul de a fi vândută în 2008. „Hai să nu zic un an, dar chiar şi şase luni dacă întârzia criza, tranzacţia se făcea“, îşi aminteşte un apropiat al negocierilor, care nu neagă informaţia potrivit căreia un lanţ de magazine din Cehia ar fi cochetat, printre alţii, cu ideea intrării în Flamingo. Dacă este vreo legătură între acest detaliu şi faptul că, în intervalul ianuarie 2007‑iulie 2009, Flamingo l‑a avut ca CEO pe Jiri Rizek, recrutat din Cehia, unde conducea Electro World sau este doar o coincidenţă la mijloc, puţini sunt cei care ştiu adevărul. Şi acum oricum nu mai contează: alţi investitori potenţiali sunt în cărţi pentru Flanco.

LECŢIA 2: ATENŢIE LA BANCHERI. Secretul cu privire la cele două companii cu „oferte angajante“ pentru Flanco este bine păzit. Ipoteze conturate de insiderii acestei industrii – bazate pe logică, feeling şi/sau informaţii din interior – există totuşi, iar ele încep cu Dan Adamescu, continuă cu Lorand Szarvadi (Domo), Asesoft şi se încheie cu un consorţiu asiatic (din Taiwan şi/sau China). „E o companie românească versus una străină, care acum şi‑ar face intrarea pe piaţa din România“, rezumă un apropiat al discuţiilor.

Ce este mai puţin cunoscut însă este următorul fapt: mingea care va fi aruncată în braţele viitorului acţionar majoritar este acum în terenul principalilor creditori, adică băncile – ING, BRD şi Unicredit Ţiriac Bank (de care se leagă numele lui Ion Alexandru Ţiriac, care a cumpărat în 2009 aprox. 5% din Flamingo pe piaţa de capital). Nu numai că băncile sunt cele care vor decide noul investitor – „e foarte corect spus“, admite Olteanu – dar ele vor deţine şi acţiuni în companie, potrivit acestuia.

Dintre bancherii implicaţi în acest deal – care vor recupera, potrivit planului de reorganizare, circa 10,7 mil. euro dintr‑un total de 33,4 mil. euro (valoarea totală a creanţelor) – un cuvânt hotărâtor îl va avea, cel mai probabil, Mişu Negriţoiu, şeful ING Bank (care nu a putut fi contactat pentru acest articol). Acceptarea ofertei lui Dan Adamescu – care, potrivit informaţiilor MONEY EXPRESS, include plata cash a unei părţi din datorii, la discount – depinde inclusiv de natura relaţiilor dintre Negriţoiu şi Adamescu. O relaţie care a şchiopătat în trecut şi care e posibil să fi ştirbit încrederea dintre cei doi: ING şi Flamingo se înţeleseseră asupra datoriilor în toamna lui 2009, dar Adamescu a riscat ca la poker, joc de care e pasionat, şi a forţat din nou mâna băncii – „i s‑a părut că s‑au înţeles prea uşor, aşa că Adamescu a dat înapoi, oferind mai puţin, ceea ce pe bancheri i‑a scos din sărite“ –, dezvăluie acum un apropiat al discuţiilor.

Dacă relaţiile dintre ING şi Adamescu s‑au reglat între timp, e greu de estimat. Pus în faţa scenariului vehiculat de unii apropiaţi ai Flanco, potrivit căruia Adamescu a ieşit din cărţi, ceea ce înseamnă că va pierde şi el bani în toată această poveste – alături de Cincă, Ţiriac Jr. şi ceilalţi acţionari Flamingo – omul de afaceri a refuzat să comenteze, pe motiv că se află în concediu. La momentul discuţiei cu MONEY EXPRESS, săptămâna trecută, spunea că nu ştie dacă se numără sau nu printre cei doi ofertanţi de care vorbesc oficialii Flanco acum. „Mi‑am exprimat deja poziţia. Suntem dispuşi să investim în continuare (circa 4 mil. euro, necesarul de capital vehiculat – n.r.), dar în anumite condiţii“, a spus omul de afaceri.

LECŢIA 3: UN PRECEDENT. Pentru mediul de afaceri românesc, viitoarea structură de acţionariat de la Flanco e, poate, mai puţin importantă decât lecţiile care pot fi învăţate din povestea acestei companii. Pe lângă importanţa pe care acţionarii ar trebui să o acorde leadership‑ului şi relaţiei cu principalii creditori (băncile) – care depinde mai degrabă de factori umani şi psihologici decât de cifre, uneori – o lecţie la fel de importantă poate fi aceea că nu toate afacerile funcţionează după aceeaşi reţetă. Flanco a ajuns în această situaţie pentru că a fost lovit de criză atunci când încă se extindea. Afacerea Altex, care deja se afla la o fază superioară de maturizare a businessului în 2008/2009, apucase să genereze cash pentru capitalul de lucru necesar. Garanţiile oferite băncilor erau, de asemenea, diferite. Şi lista ar putea continua cu exemple din modelul de business.

Una peste alta însă, povestea Flanco creează un „precedent pozitiv“, crede Dragoş Simion, ex‑CEO al Flamingo. El estimează că vom mai întâlni situaţii de acest tip în timpul crizei. Marius Ghenea, unul dintre co‑fondatorii Flamingo Computers (1994), fost director general şi acţionar al companiei, foloseşte un alt cuvânt – „interesant“ – pentru a defini precedentul pe care l‑ar crea ieşirea din insolvenţă şi redresarea Flanco. „Insolvenţa nu este un drum care duce obligatoriu la faliment, ci poate duce la o redresare a afacerii, ceea ce înseamnă locuri de muncă salvate, un brand care este păstrat, o continuitate în asigurarea unor produse şi servicii consumatorilor, şi, nu în ultimul rând, taxe la bugetul de stat, pe care o companie în faliment nu le mai poate plăti“, spune Ghenea. El nu exclude că insolvenţa ar putea deveni o practică pentru rezolvarea problemelor financiare de către companii.

„Până la urmă, depinde foarte mult dacă o companie aflată în dificultate găseşte un plan viabil sau nu: restul este, în principiu, o chestiune de negociere“, conchide Ghenea. Lorand Szarvadi, fondatorul concurentului Domo, pare să afişeze o prudenţă occidentală. Ezită să catalogheze în vreun fel acest precedent: subliniază faptul că, acum, vorbim totuşi de o „eventuală“ revenire a Flanco. Un cuvânt strâns legat, în cele din urmă, tot de nişte negocieri – care ar putea renaşte Flanco din cenuşa Flamingo.

---

Cine va fi noul acţionar majoritar?

Noul acţionar majoritar al Flanco se va afla „în câteva săptămâni“, spune Olteanu. Ce nume circulă în jurul tranzacţiei?

1. DAN ADAMESCU. A cumpărat acţiuni Flamingo de pe bursă, prin Nova Trade şi Astra Asigurări, dar şi prin Midfair Management – al cărei acţionariat nu şi l‑a asumat (l‑ar fi obligat să facă o ofertă de preluare). Apropiaţi ai companiei estimează că viitorul proprietar nu va fi totuşi Adamescu.

2. LORAND SZARVADI, DOMO. Cel mai plauzibil, pentru că ar produce consolidarea pieţei, spun voci din fondurile de investiţii. În plus, Szarvadi dispune de cash. El spune însă că nu e interesat de deal. „Pentru reţeaua noastră, doar opt dintre magazinele Flanco ar fi interesante“.

3. ASESOFT. Grup de IT către care Flamingo a cedat distribuţia indirectă anul trecut, când a preluat controlul şi în eMag, e cel mai mare retailer online. Asesoft este un posibil ofertant, dar proprietarul Sebastian Ghiţă, cunoscut pentru diverse contracte cu statul, neagă interesul pentru Flanco.

4. CONSORŢIU ASIATIC. Nişte chinezi şi/sau taiwanezi, interesaţi de desfacere, ar fi de asemenea în short‑list. Nu sunt însă nişte investitori „serioşi“, spune un insider din electro‑retail.

---

Calendar de suferinţă

Toată lumea a pierdut în urma suferinţei companiei: fondatorul Cincă, acţionarii Flamingo – ei vor pierde în urma desprinderii Flanco şi a venirii unui investitor – creditorii, furnizorii, cei 600 de disponibilizaţi, angajaţii.

1. CA LA POKER. Prin mişcări tactice în 2009, Dan Adamescu devine cel mai mare acţionar la Flamingo. Rămâne pe poziţie de forţă în relaţia cu băncile – de aici drumul spre insolvenţă.

2. CRĂCIUN NEFERICIT. În decembrie 2009 se declanşează procesul de reorganizare judiciară. „Compania se rupe în două“, îşi aminteşte Dacian Sîrbu, şef de magazin. Cota de piaţă scade cu 40%.

3. DE CRIZĂ. Din 2010, Adrian Olteanu devine CEO. În martie, compania scade costurile cu 40% faţă de nov. 2009.

4. FOCUS PE VÂNZĂRI. Între februarie şi iunie 2010 compania implementează un amplu program de stimulare a vânzărilor.

5. BREAK‑EVEN. În iunie, Flanco reintră pe break‑even, după 21 de luni de pierderi. Depăşeşte cota de piaţă din 2009.

6. LUNA‑CUPTOR. În iulie, Flanco depune planul de reorganizare la Tribunalul Bucureşti.