Home»Special » Cum am listat lumea

Cum am listat lumea

2010-08-24 00:00

de ,

Lui Warren Buffett îi place să spună că toate lucrurile bune care i s‑au întâmplat vreodată pot fi puse pe seama faptului că s‑a născut în ţara potrivită – America –, la momentul potrivit. E adevărat: chiar dacă toate naţiunile de pe glob au indivizi remarcabili, anumite ţări le oferă cetăţenilor lor, în anumite momente, mult mai multe oportunităţi de a reuşi decât altele. O chestiune cu atât mai presantă în zilele noastre. Cum avuţia şi puterea se mută acum din Vest către Est şi se stabileşte o nouă ordine mondială postcriză, nu mai este atât de evident ca pe vremuri că e suficient să te naşti şi să creşti în Omaha ca să fii în frunte.

COMPARAŢII CORECTE. În primul clasament al celor mai bune ţări realizat de „Newsweek“ am dorit să răspundem unei întrebări care este în acelaşi timp simplă şi incredibil de complicată – dacă te‑ai naşte azi, care ţară ţi‑ar furniza cele mai bune oportunităţi de a duce o viaţă sănătoasă, în siguranţă, rezonabil de prosperă, plus ascensiune profesională? Multe organizaţii măsoară diferite aspecte ale competitivităţii naţionale. Dar nici una nu a încercat să le pună laolaltă. Pentru acest studiu aparte, „Newsweek“ a ales cinci categorii ale bunăstării naţionale – educaţie, sănătate, calitatea vieţii, competitivitate economică, mediu politic – şi a calculat indicii acestor categorii pentru 100 de naţiuni.

Calculul ponderat al acestora a condus către clasamentul primelor 100 de ţări din lume (pentru mai multe detalii privind formulele de calcul, intraţi pe newsweek.com).

Munca a durat mai multe luni, timp în care am primit un ajutor copios de la un consiliu care i‑a inclus pe Joseph E. Stiglitz, profesor la Universitatea Columbia şi laureat Nobel, Byron Auguste, directorul sectorului social al McKinsey&Co., James Manyika, directorul McKinsey Global Institute, Jody Heyman, profesoară şi directoare fondatoare a Institutului pentru Sănătate şi Politici Sociale de la Universitatea McGill, Geng Xiao, directorul Centrului Global pentru Asia de Est al Universităţii Columbia.

Suntem primii gata să admită că, la fel ca orice altă listă, nici cea care urmează nu e perfectă. Să găseşti informaţii comparabile despre cele mai bogate şi cele mai sărace state din lume reprezintă o constrângere uriaşă – deseori a trebuit să alegem mai puţini indici sau să renunţăm la unele nuanţe pentru a cuprinde cât mai multe naţiuni. Mai mult, lista noastră reprezintă mai degrabă un stop cadru al stării acestor ţări în 2008 şi 2009 (am folosit întotdeauna cele mai recente informaţii disponibile), nu o perspectivă istorică sau o prognoză – ţări ca Thailanda sau Kenya, de exemplu, ar fi putut sta mai bine la capitolul stabilitate politică acum doi ani. Cititorii mai atenţi vor observa că, în timp ce unele dintre efectele crizei financiare pot fi deja decelate în indicii folosiţi, altele încă nu s‑au manifestat (s‑ar putea ca ţări bogate, dar cu datorii mari, precum SUA şi Marea Britanie, să se claseze altfel în viitor). De asemenea, este important de reţinut că listele de acest fel sunt mai clare atunci când compari state de dimensiuni sau avuţii egale – acesta este motivul pentru care am realizat mai multe subliste pe baza populaţiei şi a veniturilor.

MODELUL UNIC. Acestea fiind spuse, clasamentul ne spune câteva lucruri importante despre lume. În primul rând, faptul că mai mic înseamnă deseori mai bun. Nu putem nega vitalitatea unor giganţi ai pieţelor emergente precum China, Brazilia sau Turcia, dar ei sunt deseori depăşiţi de naţiuni micuţe ca Slovenia sau Estonia, dacă ne uităm pe indici – pur şi simplu pentru că aceste ţări au nevoie de un efort mai mic ca să‑şi îmbunătăţească nivelul general de bunăstare (o fi China a doua economie a lumii, dar mai mult de jumătate din cei 1,3 miliarde de locuitori ai săi trăiesc în continuare într‑o sărăcie apăsătoare). Desigur, cel mai bine e să fii mic şi bogat – aveţi dovada succesului continuu al naţiunilor nordice. Un sistem educaţional bun, cu o bază largă, este crucial – lucru legat direct de o viitoare prosperitate economică şi unul dintre cele mai importante motive pentru care SUA, Europa Occidentală şi naţiuni asiatice bogate precum Coreea de Sud şi Japonia au scoruri atât de bune.

Trecând prin toate aceste informaţii, vom înţelege mai bine care sunt lucrurile care fac o ţară mare şi vom vedea de ce şi cum anumite ţări ajung în fruntea listei noastre. Dar poate cel mai important lucru pe care îl subliniază acest exerciţiu este faptul că nu există un singur model naţional de succes; oricine susţine că mai degrabă Beijingul sau Brasilia au toate răspunsurile, şi nu Washingtonul, greşeşte. Învingătorii reprezintă de fapt un grup variat, şi fiecare a găsit miriade de căi prin care să creeze o societate vibrantă, sănătoasă şi (îndrăznim să spunem) fericită. Iată un filon de înţelepciune pe care liderii şi decidenţii politici ar face bine să‑l ţină minte în timp ce încearcă să obţină rezultate mai bune în anii ce vin.

---

Cu aşa best country...

De ce ţările mici, reci, întunecate şi depresive sunt primele pe listă.

DE ANDREI CODRESCU

Mâncam pe vremuri la o cafeteria scandinavă din San Francisco ce‑şi spu­nea „smorgasbord“ (în suedeză: bufet foarte variat – n.r.) şi se lăuda cu chiftele de ren mai bune decât chiftelele italieneşti de la cafeneaua USA de alături. Era chiar lângă Chinatown. Mai aveau şi chiftele suedeze, dar dacă era vreo diferenţă între ele, doar un finlandez ar fi putut spune. După Corul Tabernaculului Mormon cântând muzică ţigănească slovenă în Salt Lake City, sub conducerea unui dirijor japonez, cafeteria cu pricina este a doua pe lista mea de exemple favorite despre marele smorgasbord american.

COTE VARIATE. O fi cuvântul originar din Suedia, dar aruncând o privire peste indicii „celor mai bune ţări“ – unde Suedia este pe locul 3, iar Finlanda pe 1, Norvegia pe 6 şi Danemarca pe 10 – mi‑e greu să‑mi imaginez cam cât de mare e varietatea pe care o oferă acest bufet nord‑european. Totuşi, cum se face că ţările nordice domină întotdeauna asemenea clasamente? Pentru că cea mai mare parte a anului e frig şi întuneric, smorgasbordul este probabil o încercare de a compensa plictisul, anxietatea şi monocromatismul. Chiar şi aşa, nu pot exista chiar atâtea feluri de hering marinat, peşte afumat, pâine de secară şi muştar într‑un smorgasbord pentru că, o ştim cu toţii din filmul „Babette’s Feast“ („Ospăţul lui Babette“, premiat cu Oscar) din 1987, o franţuzoaică fugită în Scandinavia după Comuna din Paris i‑a transformat pe austerii localnici în nişte bon viveur‑i nesăbuiţi cu ajutorul condimentelor. Pe lângă asta, aşa cum ne arată filmele lui Ingmar Bergman şi romanele lui Stieg Larsson, anxietatea scandinavă nu e deloc de râs. Daţi încoace votca, incestul şi laţul.

Totuşi, indicii sunt indici, iar arta este subiectivă, aşa că trebuie să încercăm altă abordare. Intuitiv, am putea crede că oamenii cărora le e cald cea mai mare parte a anului o duc mai bine decât ceilalţi. Şi totuşi, Finlanda este pe locul 1, iar tropicala Burkina Faso tocmai ultima, pe 100. Relaţia dintre îngheţ şi vârful clasamentului devine mai uşor de explicat atunci când unim următoarele puncte: o sală de clasă încălzită e mai bună decât să tai copaci pe‑afară, aşadar educaţia este importantă; mişcarea energică este un bun tratament preventiv, de unde o sănătate solidă; calitatea vieţii se îmbunătăţeşte teribil atunci când eşti nevoit să stai cât se poate de aproape de cel drag, ca să vă apăraţi de frig; iar mediul politic pare mai bun atunci când guvernarea este cât mai simplă şi echitabilă, dat fiind că e prea frig pentru lupte de stradă; în fine, dinamismul economic e musai la cote înalte la nişte oameni învăţaţi să combată îngheţul cu maximum de mişcare şi minimum de calorii.

OSÂNDIŢI LA OPTIMISM. O mare parte din bunăstarea Finlandei este, de asemenea, rezultatul reputaţiei sale istorice de înverşunare şi diplomaţie; a trebuit să se lupte şi să se împace atât cu ruşii, cât şi cu nemţii. Elveţia, locul 2 pe lista de „best countries“, împărtăşeşte o istorie similară: înghesuită între puteri războinice, părea foarte apetisantă pentru vecinii săi francezi, germani, austrieci şi italieni. Alpii elveţieni sunt minunaţi pentru sănătate, băncile elveţiene sunt (sau erau până de curând) minunate pentru ascunderea câştigurilor necinstite, iar aşa‑numita sa neutralitate a făcut ca ina­micii combatanţi să găsească în Elveţia un loc excelent pentru a face afaceri şi a se spiona unii pe alţii. Toate aceste motive, laolaltă cu reputaţia lor de eroism marţial, le‑au permis elveţienilor să prospere şi să se organizeze. Alpii sunt străbătuţi de tunele pline ochi cu alimente ce le‑ar permite tuturor cetăţenilor elveţieni să supravieţuiască unui război nuclear. Elveţia este o ţară şvaiţer ce ascunde un smorgasbord subteran.

„Cele mai bune ţări“ din lume par să aibă mai multe în comun: evită războiul, trăiesc în întuneric şi menţin o stare constantă de activitate productivă şi depresivă. Aşadar, nu e de mirare că noi, în Statele Unite, ocupăm un jalnic loc 11. Suntem singura ţară din lume care a trecut „căutarea fericirii“ în actul său fundamental, ceea ce ne garantează că nu vom fi mulţumiţi vreodată. Suntem o naţiune diversă din punct de vedere geografic şi social, osândită prin lege şi tradiţie la optimism. Nu suntem prea sănătoşi, suntem destul de războinici şi împrumutăm prea mult, fără să ne gândim cum vom înapoia banii. Pentru a obţine indici mai buni trebuie să tolerăm o varietate mult mai mare de plictis.

---

Andrei Codrescu este autorul volumului „The Poetry Lesson“ şi editorul jurnalului „Exquisite Corpse“ (corpse.org).

---

Finlanda
Locul 1
Scor 89,31

• Populaţie: 5,3 milioane
• Venit: 45.700 $/capita
• Rată de alfabetizare: 100%;
• Durată medie de şcolarizare: 17,1 ani
• Speranţă de viaţă sănătoasă: 72 de ani
• Inegalitatea veniturilor (GINI): 26,9%;
• Disparitate femei/bărbaţi: 0,825;
• Procentaj de persoane cu sub 2 $/zi: 1,99%;
• Consum per capita: 25.300 $;
• Omucideri la 100.000 pers.: 2,2;
• Sănătatea mediului: 98,8;
• Rata şomajului: 8,5%
• Creştere productivă: 34.900 $;
• Servicii/PIB: 64,91%;
• industrie/PIB: 13,37%;
• Indice de inovare: 5,53;
• Mediu de afaceri : 16;
• Perioada de rezolvare a insolvenţei: 0,9 ani;
• Înfiinţarea unei firme: 14 zile.
• Rating Freedom House: 1;
• Participare politică: 7,78;
• Stabilitate politică: 92.

Elveţia
Locul 2
Scor 89

• Populaţie: 7,6 milioane
• Venit: 56.400 $/capita
• Rată de alfabetizare: 99%;
• Durată medie de şcolarizare: 14,8 ani
• Speranţă de viaţă sănătoasă: 75 de ani
• Inegalitatea veniturilor (GINI): 33,7%;
• Disparitate femei/bărbaţi: 0,743;
• Procentaj de persoane cu sub 2 $/zi: 1,99%;
• Consum per capita: 36.100 $;
• Omucideri la 100.000 pers.: 0,6;
• Sănătatea mediului: 92,3;
• Rata şomajului: 4,4%
• Creştere productivă: 41.700 $;
• Servicii/PIB: 70,84%;
• Industrie/PIB: 15,74%;
• Indice de inovare: 5,56;
• Mediu de afaceri: 21;
• Perioada de rezolvare a insolvenţei: 3 ani;
• Înfiinţarea unei firme: 20 zile.
• Rating Freedom House: 1;
• Participare politică: 7,78;
• Stabilitate politică: 86.

Suedia
Locul 3
Scor 88,93

• Populaţie: 9,1 milioane
• Venit: 48.900 $/capita
• Rată de alfabetizare: 99%;
• Durată medie de şcolarizare: 15,4 ani
• Speranţă de viaţă sănătoasă: 74 de ani
• Inegalitatea veniturilor (GINI): 25%;
• Disparitate femei/bărbaţi: 0,814;
• Procentaj de persoane cu sub 2 $/zi: 1,99%;
• Consum per capita: 21.200 $;
• Omucideri la 100.000 pers.: 0,9;
• Sănătatea mediului: 92,8;
• Rata şomajului: 9,3%
• Creştere productivă: 36.800 $;
• Servicii/PIB: 70,5%%;
• Industrie/PIB: 10,63%;
• Indice de inovare: 5,39;
• Mediu de afaceri: 18;
• Perioada de rezolvare a insolvenţei: 2 ani;
• Înfiinţarea unei firme: 15 zile.
• Rating Freedom House: 1;
• Participare politică: 10;
• Stabilitate politică: 89.

Polonia
Locul 29
Scor 74,67

• Populaţie: 38,5 milioane
• Venit: 12.300 $/capita
• Rată de alfabetizare: 99,8%;
• Durată medie de şcolarizare: 13,3 ani
• Speranţă de viaţă sănătoasă: 67 de ani
• Inegalitatea veniturilor (GINI): 34,9%;
• Disparitate femei/băr­baţi: 0,700;
• Procentaj de persoane cu sub 2 $/zi: 2%;
• Consum per capita: 7.172 $;
• Omucideri la 100.000 pers.: 1,4;
• Sănătatea mediului: 75,2;
• Rata şomajului: 8,9%
• Creştere productivă: 17.900 $;
• Servicii/PIB: 64,65%;
• Industrie/PIB: 20,06%;
• Indice de inovare: 3,33;
• Mediu de afaceri: 72;
• Perioada de rezolvare a insolvenţei: 3 ani;
• Înfiinţarea unei firme: 32 zile.
• Rating Freedom House: 1;
• Participare politică: 6,11;
• Stabilitate politică: 81.

Ungaria
Locul 33
Scor 72,82

• Populaţie: 9,9 milioane
• Venit: 13.000 $/capita
• Rată de alfabetizare: 99,4%;
• Durată medie de şcolarizare: 15,3 ani
• Speranţă de viaţă sănătoasă: 66 de ani
• Inegalitatea veniturilor (GINI): 30%;
• Disparitate femei/băr­baţi: 0,688;
• Procentaj de persoane cu sub 2 $/zi: 2%;
• Consum per capita: 8.275 $;
• Omucideri la 100.000 pers.: 1,9;
• Sănătatea mediului: 82,7;
• Rata şomajului: 10,8%
• Creştere productivă: 18.600 $;
• Servicii/PIB: 66,25%;
• Industrie/PIB: 16,3%;
• Indice de inovare: 3,45;
• Mediu de afaceri: 47;
• Perioada de rezolvare a insolvenţei: 2 ani;
• Înfiinţarea unei firme: 4 zile.
• Rating Freedom House: 1;
• Participare politică: 5,56;
• Stabilitate politică: 73,5.

România
Locul 39
Scor 68,99

• Populaţie: 22,2 milioane
• Venit: 8.330 $/capita
• Rată de alfabetizare: 97,3%;
• Durată medie de şcolarizare: 13,8 ani
• Speranţă de viaţă sănătoasă: 65 de ani
• Inegalitatea veniturilor (GINI): 31,5%;
• Disparitate femei/băr­baţi: 0,680;
• Procentaj de persoane cu sub 2 $/zi: 4,05%;
• Consum per capita: 5.917 $;
• Omucideri la 100.000 pers.: 2,5;
• Sănătatea mediului: 72,7;
• Rata şomajului: 7,6%
• Creştere productivă: 11.500 $;
• Servicii/PIB: 67,63%;
• Industrie/PIB: 22,14%;
• Indice de inovare: 3,1;
• Mediu de afaceri: 55;
• Perioada de rezolvare a insolvenţei: 3,3 ani;
• Înfiinţarea unei firme: 10 zile.
• Rating Freedom House: 1,5;
• Participare politică: 6,11;
• Stabilitate politică: 70,5.

Top 100

1. Finlanda 2. Elveţia 3. Suedia 4. Australia 5. Luxemburg 6. Norvegia 7. Canada 8. Olanda 9. Japonia 10. Danemarca 11. SUA 12. Germania 13. Noua Zeelandă 14. Marea Britanie 15. Coreea de Sud 16. Franţa 17. Irlanda 18. Austria 19. Belgia 20. Singapore 21. Spania 22. Israel 23. Italia 24. Slovenia 25. Cehia 26. Grecia 27. Portugalia 28. Croaţia 29. Polonia 30. Chile 31. Slovacia 32. Estonia 33. Ungaria 34. Lituania 35. Costa Rica 36. Letonia 37. Malaiezia 38. Bulgaria 39. România 40. Kuweit 41. Panama 42. Peru 43. Emiratele Arabe Unite 44. Uruguay 45. Mexic 46. Argentina 47. Jamaica 48. Brazilia 49. Ucraina 50. Cuba

51. Rusia 52. Turcia 53. Iordania 54. Qatar 55. Republica Dominicană 56. Belarus 57. Albania 58. Thailanda 59. China 60. Oman 61. Kazahstan 62. Columbia 63. Filipine 64. Arabia Saudită 65. Tunisia 66. Sri Lanka 67. Maroc 68. Paraguay 69. Azerbaidjan 70. Ecuador 71. Venezuela 72. el Salvador 73. Indonezia 74. Egipt 75. Nicaragua 76. Honduras 77. Bolivia 78. India 79. Iran 80. Botswana 81. Vietnam 82. Africa de Sud 83. Siria 84. Guatemala 85. Algeria 86. Ghana 87. Kenya 88. Bangladesh 89. Pakistan 90. Madagascar 91. Senegal 92. Yemen 93. Tanzania 94. Etiopia 95. Mozambic 96. Uganda 97. Zambia 98. Camerun 99. Nigeria 100. Burkina Faso

Calculele s‑au bazat pe date de la Banca Mondială, ONU, OMS, Forumul Economic Mondial, CIA World Fact Book, Global Insight, EIU, S&P, McKinsey.