Home»Analize » Visul american de la Bacău

Visul american de la Bacău

2010-10-12 00:00  Money Express

de

În 1994, când a câștigat o viză pentru Statele Unite ale Americii prin intermediul programului Diversity Visa, Gabriel Cârciumaru avea 31 de ani și lucra ca inginer mecanic într‑o uzină brașoveană. Au trecut 16 ani de atunci, timp în care a stat mai mult în România decât în America – și asta nu pentru că nu s‑ar fi adaptat acolo, ci pentru că a fost ocupat să construiască la Bacău un business care a ajuns la 10 milioane de euro pe an. Povestea lui Gabriel Cârciumaru, un oltean cu cetățenie româno‑americană care a ales Brașovul ca reședință pentru familia sa, poate fi un exemplu de „vis american“ care s‑a înfăptuit în România. Cu câteva escale prin America, Australia, Rusia și China. În special China.

CONTRACTUL EADS. Gabriel Cârciumaru deține și conduce un business în domeniul mașinilor‑unelte – o zonă a industriei în care România dinainte de 1989 stătea foarte bine, practic aproape fiecare mare oraș din țară având o astfel de fabrică. Acum însă, World Machinery Works (WMW), cu sediul în Bacău, este singurul mare producător autohton de mașini‑unelte „de înaltă tehnicitate“, după cum spune Gabriel Cârciumaru. Adică utilaje complexe, roboți industriali care realizează operațiuni în cele mai diverse materiale și domenii.

Iată și un exemplu: anul trecut, WMW câștiga o licitație internațională pentru construcția unui utilaj comandat de grupul EADS, cea mai mare companie aerospațială din Europa. Acest utilaj – care va fi finalizat în luna noiembrie 2010 și urmează să fie montat în Franța – este necesar construcției uneia dintre cele mai performante rachete realizate vreodată (Ariane 5) pentru lansarea de sateliți pe orbita Pământului. Iar mașinăria aflată acum în stadiul de testare la Bacău va produce la rândul ei diverse piese pentru rachetă. În mai 2009, când reprezentanții grupului EADS anunțau semnarea contractului cu WMW – un contract a cărei valoare nu a fost făcută publică, însă despre care Cârciumaru afirmă că este de ordinul milioanelor de euro –, avea loc prima ieșire în public a companiei băcăuane. Un om de afaceri foarte discret, Gabriel Cârciumaru a evitat mai bine de zece ani, de când este implicat în acest business, să facă declarații publice. Poate și datorită faptului că nu se consideră un mare businessman ci doar un norocos care a știut să profite de șansa de a pleca în America la începuturile democrației românești.

PUȚINĂ ISTORIE. De formație chiar inginer de mașini‑unelte și proaspăt imingrant în SUA, Gabriel Cârciumaru s‑a angajat, în 1995, la World Machinery Company, pe atunci un fond de investiții din New York controlat de familia americană Gussack. Aceasta a achiziționat, în 1998, 51% din acțiunile companiei Întreprinderea de Mașini Unelte (IMU) SA Bacău. Poate și pentru că era de origine română, Gabriel Cârciumaru a fost desemnat să se ocupe de revitalizarea fabricii băcăuane. „Pe atunci IMU făcea sape și cuptoare de pâine“, își amintește Gabriel Cârciumariu ce a găsit acolo. „Însă echipa era excelentă, începând de la proiectanți și până la muncitori“, completează acesta. Ceea ce lipsea atunci era o viziune de viitor și contracte serioase, adică exact ceea ce au adus noii proprietari ai fabricii. Lucrurile au început să se miște destul de repede la Bacău, însă crahul dot‑com de la începutul anilor 2000 i‑a determinat pe americani să‑și lichideze o parte din businessurile deschise peste tot în lume. Astfel, în 2003, Cârciumaru achiziționează împreună cu un fost coleg de la World Machinery Company pachetul majoritar de acțiuni de la compania băcăuană. El nu dorește să spună ce sumă a plătit în respectiva tranzacție, afirmând doar că a avut bani pentru această investiție doar din salariul și beneficiile obținute cât timp a fost angajat la compania din New York. Fabrica din Bacău înregistrase în acel an o cifră de afaceri de aproape cinci milioane de euro și o pierdere de 1,27 mil. euro. Premisele nu păreau a fi dintre cele mai grozave, spune Cârciumaru, însă împreună cu partenerul său american a intrat în primul – și singurul, până acum – business pe care l‑a deținut. „Am început să batem China pentru că ne‑am dat seama că acolo putem vinde mașinile făcute la Bacău“, spune Gabriel Cârciumaru. Un efort care avea să dea roade după doi ani, când WMW primește primul contract în China. Au urmat apoi diverse angajamente în India, Coreea de Sud, Turcia, Australia și Rusia. Piața „tradițională“ a companiei băcăuane, care era reprezentată de Europa Occidentală și cele două Americi până la preluarea companiei de către Cârciumaru și partenerul său, nu oferea un potențial de dezvoltare foarte mare, întrucât economiile dezvoltate au generat de‑a lungul timpului producători capabili să realizeze mașinile‑unelte de înaltă tehnicitate despre care vorbește Cârciumaru. Astfel, WMW a început să participe la licitații internaționale în Asia, concurând cu giganți ai industriei ca grupul german Waldrich‑Siegen sau cel italian Pomini.

EPISODUL CHINEZESC. An de an, World Machinery Works a adunat lucrare după lucrare – trebuie menționat că în anii buni, adică 2006–2008, asta însemna 10 contracte anual –, ajungând astfel să‑și dubleze cifra de afaceri tocmai datorită intrării pe noi piețe, respectiv pe cele din Asia. „Puține companii românești au reușit să se facă cunoscute în China“, susține Gabriel Ghelmegeanu, președintele Camerei de Comerț România‑China, „iar WMW este una dintre ele“, completează acesta.

Particularitatea companiei băcăuane este dată de faptul că exportă produse finite și nu materii prime în China, cum fac cei mai mulți dintre exportatorii români. „Cantitativ și valoric, exporturile românești în China sunt reprezentate în cea mai mare măsură de cherestea sau bușteni; pe de altă parte, România importă din China doar produse finite, cu valoare adăugată mare“, explică Ghelmegeanu ce înseamnă în acest moment schimburile comerciale dintre China și România. Iar Gabriel Cârciumaru pariază tocmai pe China. Însă există și un revers al medaliei. „Mașinile pe care le facem la Bacău au capacitatea de a se auto‑replica, tocmai pentru că sunt mașini‑unelte“, susține Cârciumaru. Iar chinezii sunt arhicunoscuți ca buni copiatori de noi tehnologii, așa că omul de afaceri român recunoaște că există riscul de a se trezi într‑o zi că nu‑și mai poate vinde utilajele în China tocmai pentru că vreun antreprenor local va trece la fabricarea acestora. Fenomenul este întâlnit în cele mai diverse domenii. De exemplu, omul de afaceri Dan Muntean, acționar la compania de vinuri Cramele Halewood, spune că a avut și China în studiu ca o potențială piață de export, însă a renunțat în favoarea Americii de Nord. „În China afacerea ar merge câțiva ani, până când întreprinzătorii chinezi învață din mers businessul ca apoi să‑l copieze și să‑l dezvolte pe cont propriu“ – aceasta a fost concluzia lui Dan Muntean după ce a încercat, câțiva ani, să‑și deschidă o linie de afaceri în China.

DISCRET. Atipic pentru majoritatea oamenilor de afaceri locali – de exemplu, Gabriel Cârciumaru conduce un Volkswagen Passat din 2002 cu peste 400.000 de kilometri la bord, deși compania sa a avut anul trecut un profit net de aproape un sfert de milion de euro –, omul de afaceri a achiziționat anul trecut, într‑o discreție maximă, pachetul de acțiuni deținut de partenerul său american la World Machinery Works. „Nu vă pot spune cât am plătit, există un contract de confidențialitate, dar pot să vă spun că banii i‑am obținut din munca de aici“, afirmă Gabriel Cârciumaru. Astfel, la fel ca în 2003, când a intrat în acționariatul companiei după ce a strâns salariile obținute în câțiva ani, Cârciumaru a obținut acum pachetul majoritar de acțiuni investind numai banii câștigați acolo.

Iar referitor la mașina pe care o conduce, Gabriel Cârciumaru arată către un corp renovat al fabricii de la Bacău și spune că acolo s‑ar regăsi câteva Porsche Cayenne, măcar zece. Dar acesta este un detaliu care nu are nici o relevanță pentru el.

---

De la simplu la dublu

În câțiva ani, World Machinery Works SA Bacău și‑a dublat cifra de afaceri datorită extinderii pe piețele asiatice. Sumele din grafic reprezintă mil. euro la cursul mediu anual calculat de BNR.

*estimare Gabriel Cârciumaru; Sursa: Ministerul Finanțelor, compania