Home»Slideshow » COVER STORY: În căutarea profitului pe hârtie

COVER STORY: În căutarea profitului pe hârtie

2011-05-17 00:00

de

După aproape doi ani de convulsii, veniți mult prea rapid după alți trei ani de isterie a investițiilor, presa scrisă românească să află în 2011 în fața unei noi pietre de încercare: ca să recupereze cititorii și încrederea acestora, recâștigându‑și prin asta demnitatea și influența, trebuie să demonstreze că se poate autosusține fără finanțarea marilor investitori. Și nu e sarcină autoimpusă.

„Cred că vremea mogulilor a trecut. Experiențele de până acum ne arată că uneori nu e nici sănătos, nici profitabil să fii proprietar de presă“, o spune direct Claudiu Șerban, manager și acționar minoritar la Editura Evenimentul și Capital, compania care editează cotidianul „Evenimentul zilei“ (cu vânzări medii zilnice de 19.000 de exemplare, potrivit lui Șerban – rezultatele oficiale BRAT pentru audiența ziarelor în primul trimestru vor fi publicate zilele următoare) și săptămânalul economic „Capital“. Iar Șerban știe ce vorbește. Recent, acționarul majoritar al companiei, omul de afaceri Bobby Păunescu, a anunțat că nu va mai finanța cele două tit­luri.

Și la holdingul Adevărul, cea mai mare investiție în presa locală, peste 100 de milioane de euro, vremea susținerii necondiționate din partea acționarului majoritar, miliardarul Dinu Patriciu, pare să fi trecut.

„Nu avem decât o țintă: profitul. Iar acesta este și mandatul meu“, spune Peter Imre, manager general al trustului Adevărul, cel mai mare holding de presă scrisă din România.

Codruț Șereș, șeful trustului Intact (NOTĂ - La data realizarii acestui interviu, Şereş se ocupa şi de operaţiunile de print ale trustului Intact), care editează cotidianul quality „Jurnalul Național“ (cel mai bine vândut cotidian quality, în jur de 50.000 de exemplare zilnic, în estimarea editorului), nu‑și pune problema finanțării – Editura Intact, partea de print a trustului, a obținut anul trecut profit, câteva sute de mii de euro la o cifră de afaceri de 24–25 milioane de euro, potrivit estimărilor lui Șereș – și se gândește mai degrabă la eficientizarea operațiunilor de print.

Pe de altă parte, grupul Medien Holding, care editează al patrulea mare competitor de pe piața națională a cotidienelor quality, „România liberă“ (al treilea cotidian quality în ordinea vânzărilor, cu vânzări zilnice estimate la peste 30.000 de exemplare), se află încă sub aripa acționarilor majoritari, familia Adamescu. „Am avut pierderi în 2010 și vom avea și în 2011, mult mai reduse, dar totuși pierderi. Evident, contez pe sprijinul acționarilor pentru a le putea acoperi. În 2012 cred că nu va mai fi cazul să le cerem ajutorul“, spune Adrian Rus, șeful Medien Holding.

Pentru a putea înțelege mai bine complexitatea problemei pe care o au de rezolvat managerii de presă din România în 2011 și, probabil, în 2012, MONEY EXPRESS vă propune o radiografie a businessului celor mai mari patru trusturi de print locale, acelea care dețin printre titluri și câte un cotidian quality important. De asemenea, am încercat să aflăm care sunt obiectivele și planurile celor mai importanți manageri de ziare pentru perioada următoare. Mai exact, vorbim despre viitorul imediat al presei scrise românești.

URIAȘUL. Când a plătit șase milioane de euro pentru controlul cotidianului „Adevărul“, Dinu Patriciu a spus că dorește să construiască cel mai puternic holding de media din România. Parțial a reușit, cifra de afaceri la nivelul anului 2010, potrivit lui Peter Imre, depășind 100 de milioane de euro, cu mult peste celelalte trusturi de print și asemănător cu cifrele grupurilor de media ce au în portofoliu televiziuni. Cinci ani, până zilele trecute, trustul Adevărul a înlănțuit succesele și a modificat puternic peisajul media local. Alături de cotidianul „Adevărul“, până la sfârșitul anului trecut liderul segmentului quality, echipa lui Patriciu, condusă inițial de Răzvan Cornețeanu, a reușit să impună tabloidul „Click!“, în continuare cel mai bine vândut ziar din România, a ocupat piața locală cu „Adevărul de seară“ (AdS) și s‑a instalat confortabil pe câteva nișe de pe piața revistelor cu titluri precum „Forbes“, „OK“, „Foreign Policy“ sau „Dilema veche“. A ieșit și în exterior, achiziționând operațiunile Ringier din Ucraina, produsele „Blick!“ și lansând, în decembrie 2010, „Adevărul“ în Republica Moldova. De asemenea, trustul a început dezvoltarea unei rețele de televiziuni, Adevărul TV, proiect aflat în derulare, la fel ca și o rețea de radiouri locale. În acest moment, holdingul Adevărul este un trust de presă integrat, deținând patru tipografii, la București, Timișoara, Cluj și Iași, și o rețea de distribuție. Deși nu și‑a publicat niciodată cifrele, potrivit informațiilor din piață, succesele de mai sus n‑au fost gratuite, trusul înregistrând pierderi masive în fiecare an de la lansare, atingând un vârf de circa 25 de milioane de euro în 2009. De la 1 aprilie 2010 sarcina de a transforma holdingul într‑un business o are Peter Imre, un manager cu background în industria de bunuri de larg consum.

DRUMUL LUI IMRE. „După un an la Adevărul, trebuie să recunosc faptul că presa nu este un business obișnuit. Este mult mai complex decât mi‑am imaginat și, dacă aș fi știut, m‑aș mai fi gândit câteva zile înainte să accept oferta domnului Patriciu“, spune Imre. Managerul nu pronunță prea multe cifre – o obișnuință în ultimii cinci ani la Adevărul – dar spune că rostul venirii sale în companie are legătură cu experiența sa în marketing și vânzări. După ce în a doua jumătate a anului 2010 a continuat practic inițiativele predecesorului său, de anul acesta Peter Imre are în față o altă perspectivă pentru că trebuie să facă trustul profitabil într‑o perioadă proastă pentru industria de media. Raportul Media Fact Book al Initiative Media arată o scădere importantă a cheltuielilor principalilor advertiseri din România pe zona de print, până la 27 de milioane de euro în 2010, față de 82 de milioane în 2008 și 37 de milioane în 2009, total din care doar un procent redus este alocat ziarelor, restul fiind direcționat către segmentul de reviste. „Eu cred că avem în continuare loc de creștere a vânzărilor și a audienței. Adevărul va lupta pentru creșterea cotei de piață. Chiar dacă plăcinta e mai mică, noi vrem o bucată mai mare“, afirmă Imre și aduce un calcul în sprijinul afirmațiilor sale. Bunurile de larg consum se vând în 90.000 de POS‑uri (puncte de vânzare), iar presa se vinde în doar 1.600. De aici și planurile de investiții, în jur de 10 milioane de euro anul acesta, din care șapte milioane sunt alocate dezvoltării distribuției. Alt argument al lui Imre îl reprezintă vânzările de presă din rețeaua Mic.ro, despre care spune că au dus la o creștere cu 10–15% a vânzărilor totale ale produselor Adevărul. Un calcul simplu arată că, dacă rețeaua Mic.ro ar atinge cifra înaintată de Patriciu, 3.000 de unități, față de aproape 600 cât există acum, s‑ar majora și vânzările produselor Adevărul într‑un ritm apropiat, iar vânzările respective ar fi cumva in‑house, mai profitabile. Dar până când Mic.ro va crește mare, Imre are deocamdată de rezolvat tema eficientizării operațiunilor trustului.

GĂURILE DE SEARĂ. Fără a preciza cifre, Peter Imre vorbește în interviul cu MONEY EXPRESS (realizat înainte de anunțul oficial despre recalibrarea „Adevărului de seară“ într‑o publicație plătită) despre profitabilitatea trustului Adevărul. „«Click‑urile» sunt foarte profitabile și suntem mulțumiți de ziarul mare. Adevărul.ro este un succes, pentru că, cu cheltuieli mici, de sute de mii de euro anual, a ajuns printre primele surse de știri online. La polul celălalt se află rețeaua AdS și operațiunile din Ucraina, care ne produc pierderi. Nu mai este acceptabil“, explică Imre. De altfel, în conferința de presă din 12 mai, managerul și proprietarul holdingului au anunțat că renunță la rețeaua „Adevărul de seară“ în formula de ziare gratuite cu începere din luna iunie. Vor pune în loc o rețea de săptămânale regionale plătite și un megaziar de weekend de 128 de pagini. Înainte de anunț, Peter Imre explica în felul următor existența AdS: „E adevărat că 430.000 de ziare zilnic reprezintă un efort uriaș. Însă n‑am făcut maculatură, AdS are peste un milion de cititori. În plus, avem acum o importantă resursă umană, jurnaliștii din rețea“. Explicația lui Dinu Patriciu este că AdS a fost o „investiție de marketing“ – 12 milioane de euro anual, adică un total de circa 25 de milioane de euro de la lansare – care a avut drept obiectiv popularizarea brandului și pe care speră să o convertească în vânzările viitoarei rețele de săptămânale regionale. O rețea asemănătoare a închis încă de acum doi ani Publimedia Internațional, compania de print a trustului Media Pro, devenită între timp Mediafax Group. Va reuși Adevărul să facă ce nu au reușit „Clujeanul“, „Ieșeanul“, „Bihoreanul“ și restul titlurilor Media Pro? „Un săptămânal regional poate avea succes în anumite zone, dar aștept un prim număr pentru a‑mi exprima o opinie mai detaliată“, spune Orlando Nicoară, directorul general al Mediafax Group. O rețea de săptămânale locale a încercat să construiască și Intact, „Ghimpele“, însă și trustul controlat de familia Voiculescu a renunțat. „Din motive de eficiență. Inițial ne gândiserăm la săptămânale ca la o completare a operațiunilor, acolo unde aveam posturi locale ale Antena 1 și corespondenți. Sinergiile nu s‑au produs“, spune Codruț Șereș. Pe de altă parte, crede un editor local, transformarea AdS în produse cu plată ar putea avea o logică. În multe din cele 39 de județe în care apare, AdS a fost ca un tsunami pentru presa „băștinașă“ deja afectată de criză. Nu există o statistică, dar aproape peste tot o parte din tilurile locale s‑au închis, creând un gol pe piață pentru noile săptămânale AdS.

FĂRĂ CĂRȚI. Nava‑amiral a trustului, cotidianul „Adevărul“, pare să ia apă prin toate încheieturile, ajungând la vânzări zilnice (chioșcuri și abonamente) de 41.000 de exemplare (potrivit unor surse ale paginademedia.ro), de la o medie de 125.000 de exemplare în primul trimestru al anului 2010 (BRAT). Scăderea este cauzată mai ales de prăbușirea vânzărilor de add‑on‑uri (inserturile din ziar, carte sau DVD). „Principala problemă a add‑on‑urilor este aceea că generează creșteri false ale audienței. Cresc vânzările în ziua cu insert, însă, atunci când campania încetează, vânzările revin de unde au plecat“, crede Claudiu Șerban, „Evenimentul zilei“ folosindu‑se foarte puțin de această formă de promovare. Colecțiile de carte, DVD‑urile, cadouașele de tot felul au însă o justificare atunci când sunt profitabile în sine. Adică atunci când editorul își acoperă cheltuielile și face profit din vânzarea propriu‑zisă a add‑on‑urilor. „Pot spune că activitatea de editură a Adevărul a fost una profitabilă și este deja amortizată, dacă nu luăm în calcul neapărat costurile de promovare“, ne declară Peter Imre. Ca o paranteză, Adevărul Holding a fost unul dintre cei mai mari clienți de publicitate locali, ajungând la investiții de șapte‑opt milioane de euro anual în spoturi tv și radio. Din acest punct de vedere, Editura Intact are un mare avantaj competițional, realizând promovarea add‑on‑urilor în interiorul grupului, la stațiile tv și radiourile asociate. „Devine din ce în ce mai greu să lansăm colecții de muzică sau carte care să prindă la public. Trebuie să fii foarte creativ și uneori am fost nevoiți să oprim o anumită colecție, de exemplu «Cartea de buzunar», înainte de final, deoarece nu se vindea“, spune și șeful de la Intact. Mai mult, Codruț Șereș crede că zilele add‑on‑urilor la ziare sunt numărate. „Estimez că în maxim un an de zile inserturile vor dispărea din peisajul media“, spune el, aducând ca argument rezultatele studiilor de piață. În cuvinte puține și colorate, s‑au umplut bibliotecile românilor, majoritatea profitând de discountul inserturilor pentru a‑și „mobila“ locuințele, și nu stimulați de dorința de a le citi. Peter Imre ia și el în calcul reducerea, dacă nu chiar renunțarea la add‑on‑uri, pentru că se teme de „mutații“ ale pieței de genul celei din Grecia, unde un cotidian național oferă la ediția de weekend cinci inserturi diferite dintre care cumpărătorul poate alege. Dispariția add‑on‑urilor ar putea avea ca efect imediat și reașezarea pieței de distribuție de presă.

VICIILE DISTRIBUȚIEI. „Defectul“ natural al presei scrise românești, cunoscut și blamat de toți jucătorii din piață, este lipsa unei distribuții eficiente. Aproape jumătate dintre români nu au acces la ziare, cei din mediul rural, unde infrastructura de difuzare de presă aproape că nu există. Cum spuneam mai sus, Adevărul Holding are programate investiții mari în domeniu anul acesta, însă Peter Imre nu vrea să dezvăluie „rețeta“. Anul trecut, la lansarea Mic.ro, Dinu Patriciu vorbea despre băcăniile respective ca despre niște posibile microcentre de distribuție. De la băcănie, unde ajung mai multe ziare direct de la tipografie, publicațiile ar putea fi difuzate la domiciliul abonaților de băieții de prăvălie, care s‑ar mișca rapid cu scutere sau biciclete. Alunecos ca un țipar – răspunde la întrebări directe cu un fel de ghicitori, lăsându‑te pe tine să înțelegi ce vrei – Peter Imre dă indicii că acest proiect al lui Patriciu s‑ar putea concretiza. De cealaltă parte, Codruț Șereș anunță și el mișcări strategice în ceea ce privește distribuția. „Împreună cu Ringier și cu încă un mare editor de reviste lansăm un proiect în distribuție în luna august. Nu pot să vă spun decât că este vorba despre «curățarea» și consolidarea pieței de distribuție“, iar șeful Intact – Antena 1 Group atinge prin asta un alt viciu al distribuției de presă. „Este aproape tragic ce s‑a întâmplat în ultimii ani. Au apărut firme de distribuție, angrosiști, nu difuzori de presă, care au căpușat sistemul. Modul de operare este simplu: țeparii își fac o firmă, lucrează un an și apoi o închid, păstrându‑și încasările din ultimele luni. Noi ne alegem astfel cu găuri, pentru că nu ai ce să execuți la aceste firme. Mai rău e că aceleași personaje își fac alte firme și continuă cu țepele“, spune și Adrian Rus, de la Medien Holding. Un alt defect îl recunoaște Claudiu Șerban: „Ne‑am concurat aiurea între noi pe zona de distribuție. Dacă am fi fost cu toții uniți într‑un proiect comun de infrastructură de distribuție, am fi fost într‑o situație mult mai bună acum, pentru că ne‑am fi putut gestiona mai bine veniturile“.

Dar chiar dacă, prin absurd, având în vedere concurența acerbă dintre trusturile de print, s‑ar ajunge la un proiect comun, ar putea fi un pic prea târziu pentru a obține rezultate spectaculoase. „Teoretic, dacă ziarele și‑ar majora audiența, ar duce automat la creșterea alocării de publicitate de la agenții. Dar a asuma că mai pot crește spectaculos cifrele de audiență ale edițiilor tipărite este contraintuitiv. Este o tendință globală ca ziarele și revistele, chiar și cele mai valoroase ale lumii, să se reinventeze în forma mai generoasă, mai flexibilă, mai la îndemână, cea digitală“, spune Mihaela Nicola, CEO al The Group, cea mai mare agenție de media locală, după cifra de afaceri.

VECHIUL DUȘMAN. Absolut orice publicație românească are și o reflexie online, site‑ul de regulă omonim. După succesul businessurilor de sine stătătoare de news online, cum sunt hotnews.ro sau ziare.com, ziarele încearcă să ajungă la un model asemănător. Tot mai mult se conturează site‑uri de ziare cu conținut diferit de cel din print. „Pentru noi, modelul este «Gazeta Sporturilor», care are o platformă separată de online. «Jurnalul Național» mai are de recuperat“, spune Codruț Șereș, dar gsp.ro este un model și pentru alții, Claudiu Șerban indicând și el site‑ul cotidianului sportiv ca pe un drum de urmat. Editura Intact construiește în acest moment și o platformă online de business, un proiect ce probabil va include „Săptămâna financiară“ și cotidianul „Financiarul“, platformă care să producă conținut și pentru televiziuni, de exemplu. Și Adevărul Holding are planuri mari în online, nu atât în lansări de noi produse, cât în îmbunătățirea platformei adevărul.ro, la fel cum Medien Holding are ca obiectiv creșterea audienței romanialibera.ro. Atenția asupra propriilor site‑uri poate fi și o măsură preventivă. Pe 8 aprilie, cotidianul quality „Gândul“ a renunțat complet la varianta tipărită, după ce la sfârșitul lui 2009 același lucru se întâmplase cu „Cotidianul“ și „Business Standard“, părți ale trustului Cațavencu, acum în faliment, trust din care a făcut parte și MONEY EXPRESS. Deocamdată, nici unul din cele patru mari trusturi nu are în proiect renunțarea la vreun titlu din print și trecerea în online, potrivit managerilor citați. Cel puțin în cazul „Gândul“, efectul a fost, potrivit lui Orlando Nicoară, acela că „ne‑a crescut traficul pe site. Gandul.info are zile când este liderul site‑urilor din .ro“. Deși se concurează acerb și pe zona de online, marile cotidiene locale nu au găsit deocamdată soluții pentru monetizarea audienței online. „Ziarul Financiar“, cel mai important cotidian economic local, editat de Mediafax Group, are o parte din conținut cu plată, fiind primul mare ziar românesc ce introduce soluția respectivă. „ZF Exclusiv este ceva diferit, practic noi am mutat serviciul Mediafax Business News sub brandul ZF, conținutul «Ziarului Financiar» este în continuare free online. ZF Exclusiv a prins, e în grafic și suntem optimiști legat de acest serviciu“, ne declara Nicoară, fără însă a înainta cifre, venituri sau număr de abonați online. „Nu cred în conținutul online cu plată“, spune însă Claudiu Șerban, care apreciază că site‑ul evz.ro poate produce venituri anuale la nivelul de „zeci de mii de euro“, asemănător cu cel realizat de site‑urile publicațiilor Intact. Și totuși, revenind la aceeași Mihaela Nicola, online‑ul ar putea fi salvarea: „Progresul, așa cum ni se înfățișează astăzi, ține de dezvoltarea de conținut în edițiile online. Printul are o noblețe, o demnitate superioară. Dar asta ține de inerția noastră, de obiceiurile de a consuma informație în forma tangibilă. Or, evoluția are altă direcție“. Șefa The Group – grup de advertising și media care a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de 108 milioane de euro – crede că un mix inteligent între dezvoltarea conținutului online și interacționarea cu publicul în cadrul unor evenimente notabile ar putea fi o soluție pentru creșterea atractivității ziarelor, din punctul de vedere al publicitarilor. Deocamdată, Adevărul Holding și Medien Holding încearcă să „sară“ din procesul de vânzare agențiile de publicitate. „Noi eram foarte nemulțumiți de felul în care ne prezentau, sau mai bine spus nu ne prezentau agențiile produsele în fața unor potențiali clienți“, spune Adrian Rus.

REZISTENȚĂ LA SACRIFICIU. Adunând toate cele de mai sus, cum văd managerii de presă viitorul ziarelor quality românești? „Sunt sigur că vom reuși să devenim profitabili“, spune Peter Imre. În cazul „Adevărul“, este și obligatoriu, dacă se dorește o listare publică inițială pe o bursă străină în 2013, un obiectiv asumat în continuare de Imre. Câteva semne bune ar fi. Ediția din Republica Moldova pare a avea un oarecare succes. „A făcut profit după primele două luni. Iar cărțile se vând foarte bine, acolo de altfel era o piață virgină pentru add‑on‑uri“, explică managerul. Piața basarabeană este un debușeu pentru stocurile de carte pe care le‑a adunat compania din retururi și care apasă asupra indicilor, un debușeu complementar Librăriilor Adevărul, care preiau la rândul lor stocurile. Și Editura Intact are o problemă asemănătoare. Unul dintre obiectivele imediate ale lui Codruț Șereș este să „scape“ de stocuri: „Le reîmpachetăm și le vindem cu discount. Avem deal‑uri cu difuzori de carte și, în final, pe cele rămase le vom folosi în campaniile de CSR (corporate social responsability – n.r.) ale grupului, donându‑le bibliotecilor și școlilor din mediul rural“. Dacă Adevărul Holding are asigurate câteva surse certe de venituri („Click“, de exemplu, cel mai bine vândut ziar din România, cu cca. 200.000 de exemplare zilnic) – și, oricum, Peter Imre spune că optimizarea activității nu se va opri, asta însemnând în primul rând reduceri de costuri –, iar Editura Intact are avantajul integrării într‑un grup media mai mare și mai profitabil, situația este mai dificilă la Editura Evenimentul și Capital. „Anul trecut, am avut doar două luni profitabile. Iar anul acesta situația pare a fi la fel. Nu am altă soluție decât să reduc din nou cheltuielile. Totuși, nu se pune problema ca «Evenimentului zilei» să nu supraviețuiască. Ba chiar am senzația că businessul nostru este acum mai slab, dar mai sănătos“, ne declara Claudiu Șerban. Cât despre „România liberă“, nici managerul Adrian Rus nu vede un pericol iminent. Anul trecut cotidianul a avut o cifră de afaceri cuprinsă între trei și patru milioane de euro, însă pierderile au fost „foarte mari“. „Și anul acesta vom avea pierderi, însă acestea vor fi mult mai mici, în condițiile în care eu contez pe o creștere a veniturilor totale ale grupului“, spune Rus. În 2010 s‑au dovedit a fi profitabile proiectele speciale, adică suplimentele aproape zilnice ale cotidianului, care au atras venituri de circa 600.000 de euro. De altfel, deviza „România liberă“, care s‑ar putea aplica cu ușurință și la ziarele concurente, este „Credem în print!“.

---

Măsuri preventive

Majoritatea editorilor de ziare iau în calcul anul acesta măsuri suplimentare de restructurare. În continuare, câteva dintre acestea:

CODRUȚ ȘEREȘ
„Sigur că vom încerca să eficientizăm activitatea, mai ales la «Jurnalul Național». Asta poate însemna și disponibilizări suplimentare de personal, dar acestea nu vor fi de proporții. Nu se pune deocamdată problema reducerii salariilor“.

PETER IMRE
„La noi nu încetează optimizarea. Când am venit eu, erau 1.600 de angajați, acum sunt 1.320. Din păcate, întârzierea salariilor în grup va fi o realitate, chiar dacă numai câteva zile. Cu toții trebuie să ne adaptăm acestor condiții economice vitrege“.

CLAUDIU ȘERBAN
„În ultimii trei ani am făcut deja două restructurări masive și se pare că urmează o a treia. Cred că sunt prea mulți șefi în echipele noastre. Apoi, este posibil să optimizăm și salariile, pe care le‑am plătit întotdeauna la timp până acum“.

ADRIAN RUS
„«România liberă» a făcut r­estructurare, am redus salariile cu 20% și am redus și personalul. Au fost și întârzieri la salarii, însă, per total, anul acesta sper să facem chiar angajări“.

---

Ziaristul polivalent

Chiar dacă ziarele vor supraviețui, este foarte puțin probabil să supraviețuiască ziaristul tradițional. Pentru a putea face față noilor cerințe, ziariștii trebuie să se reinventeze și să‑și reevalueze implicarea profesională. De data asta, e sarcină de serviciu.

1 ADEVĂRUL. Jurnaliștii trustului și în special cei din rețeaua AdS sunt deja multifuncționali. Ei trebuie să livreaze conținut pentru AdS‑ul local, pentru ­„Adevărul“, pentru „Click“ și pentru orice alt titlu li se cere. Materialele pot varia, în cazul ace­lu­iași ziarist, de la anchete și dez­văluiri până la rețete culinare.

2 JURNALUL NAȚIONAL. Codruț Șereș crede că „rezis­tența“ pe care o manifestă unii ziariști „de print“ în fața online‑ului este nu doar inexplicabilă, ci și neproductivă. „Îmi doresc ca ziaristul să livreze pe online fotografia și informația imediat ce o obține. Acum se întâmplă invers, scrie materialul pentru print și, de obicei, n‑are chef sau uită să o mai dea și pe site“, spune Șereș.

3 EVENIMENTUL ZILEI. Pentru Claudiu Șerban, printre vinovații pentru actuala stare a presei se numără și ziariștii: „Ziariștii au uitat să fie ziariști, nu mai «trăiesc» meseria asta, le lipsește entuziasmul. Cheia salvării noastre este conținutul, calitatea acestuia, un lucru greu de obținut azi. Nu înțeleg ce e aia «ziarist de print» și «ziarist de online». E o singură profesie, profesionalismul lipsește“.

---

Campionii mondiali ai ziarelor

Cotidienele japoneze vând mult mai mult decât titlurile similare vestice. În tabelul de mai jos, câteva tiraje, așa cum arătau la nivelul anului 2009.

Titlul/Țara	Tiraj zilnic mediu
1. „Yomiuri Shimbun“ (Japonia)	10.018.701
2. „Asahi Shimbun“ (Japonia)	8.018.572
3. „Minichi“ (Japonia)	3.737.630
4. „Nikkei“ (Japonia)	3.050.277
5. „Chosun Ilbo“ (Coreea de sud)	2.300.000
6. „USA Today“ (SUA)	2.293.000
7. „The Wall Street Journal“ (SUA)	2.012.000
8. „The New York Times“ (SUA)	1.001.000
9. „The Daily Telegraph“ (Regatul Unit)	835.000
10. „The Times“ (Regatul Unit)	622.000
11. „Corriere Della Sera“ (Italia)	621.000
12. „Oriental Daily News“ (Hong Kong)	400.000
13. „The Straits Times“ (Singapore)	389.000
14. „Sin Chew Daily“ (Malaiezia)	384.000
15. „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ (Germania)	373.000
16. „Le Figaro“ (Franța)	337.000

Sursa: WAN „World Press Trends 2009“

---

Am văzut și cititori fericiți!

Cu 67 de milioane de ziare vândute în fiecare zi la peste 125 de milioane de locuitori, Japonia este, de departe, țara cu cel mai mare consum de presă scrisă din lume. Mai departe, câteva dintre uimitoarele cifre ale Japoniei.

• 10 milioane Numărul de exemplare vândute zilnic de cotidianul gene­ralist „Yomiuri Shimbun“, cel mai mare ziar din lume
• 1,4 Numărul de ziare citite zilnic în fiecare familie din Japonia
• 94.000 Numărul de angajați care fac ­zilnic difuzare pentru „Yomiuri Shimbun“, peste 90% dintre japonezi preferând să primească ziarul acasă, nu să‑l cumpere de la chioșc
• 60 de minute Timpul pe care‑l petrec în medie japonezii pentru a face naveta la serviciu în fiecare zi, timp pe care‑l folosesc în general pentru a citi ziare