Home»Analize » COVER STORY: America fără A

COVER STORY: America fără A

2011-08-16 00:00  Money Express

de

Retrogradarea Statelor Unite de către Standard&Poor’s, de la ratingul AAA la AA+ cu perspectivă negativă, a fost, pentru investitori, picătura care a umplut paharul. Cu nervii uzaţi deja de problemele Europei, ştirea că America a pierdut un A a reprezentat, de fapt, confirmarea faptului că temerile lor privind încetinirea creşterii economiei globale sunt perfect justificate. La fel şi comportamentul pe burse, de a vinde cât mai mult, dacă nu chiar tot, atitudine ce încolţise, de fapt, cu două săptămâni înainte de scăderea ratingului SUA. Ce putea urma mai departe, dacă nu o isterie generală, mai ceva ca în 2008, după prăbuşirea Lehman Brothers? Colapsul băncii de investiţii americane a luat prin surprindere investitorii, dar şocul scăderii ratingului SUA a fost parcă mai puternic, dacă ne uităm la pierderile suferite de indicii bursieri.

La Bursa de Valori Bucureşti (BVB), in­dicele celor mai lichide acţiuni, BET, a înregistrat o scădere de 8,39%, în prima şedinţă bursieră de după anunţul re­trogradării SUA, comparativ cu scăderea de 7,1%, din 16 septembrie 2008, după ştirea intrării în faliment a Lehman Brothers. A fost panică maximă, iar inves­titorii au vândut tot, fără să mai ţină cont de preţuri, de teama de a nu rămâne blo­caţi în acţiuni, aşa cum s‑a întâmplat în 2007–2008, descriu brokerii cele două zile de coşmar, de după decizia istorică a Standard&Poor’s.

Pe bursa americană, acţiunile din sectorul financiar au consemnat corecţii în medie de 21%, de la finele anului trecut şi până în prezent, iar S&P 500 se află (la momentul închiderii ediţiei) cu circa 17% sub nivelul maxim atins în luna aprilie 2011. La BVB, impactul scăderilor de pe pieţele internaţionale a fost amplificat, astfel că BET a pierdut peste 18% într‑o săptămână doar (perioadă ce a cuprins şi retrogradarea SUA), iar de la finele anului trecut şi până acum a consemnat o scădere în jur de 17%.

„Exact cu două săptămâni înainte de retrogradarea Americii, indicele Dow Jones se afla aproape de maximumul ultimilor trei ani“, îşi aminteşte ­Cristian Sima, preşedintele WBS Holding şi membru în CA al Bursei derivatelor din Sibiu. „Investitorii aveau încredere în administraţia Obama şi în Congresul american“, încredere care, însă, „după votul senatului, s‑a evaporat brusc“, a continuat analistul. Ce a urmat au fost „tensiuni politice, care au crescut din cauza tergiversării acordului Obama‑Congres, acord care nu a mulţumit pe nimeni, iar acest lucru, împreună cu agravarea crizei datoriei suverane italiene şi europene în general, a dus la un «meltdown» generalizat“, rezumă Sima momentul prăbuşirii pieţelor financiare. Ceea ce este mai grav, însă, e faptul că investitorii şi‑au pierdut încrederea, iar „încrederea poate fi pierdută doar o singură dată“, de aceea „va fi foarte greu ca încrederea investitorilor să revină curând“, este de părere analistul.

UN AVERTISMENT. S‑a văzut clar că, odată pornit tăvălugul vânzărilor, nimic nu îl mai poate opri. Nici măcar discursul de calmare al preşedintelui SUA, Barack Obama, care, dimpotrivă, a stârnit furia, de vreme ce bursele au continuat să scadă dramatic şi după aceea. Investitorii pun la îndoială capacitatea reală a SUA de a genera un plan sustenabil de reducere a dezechilibrelor fiscale, fapt reflectat în evoluţia indicelui american CBOE Volatility, supranumit şi „indicele fricii“, care a atins pragul de 46,9 puncte procentuale, un nou maxim din luna mai 2010 şi până în prezent. „Oamenii se întreabă ce şanse sunt pentru creştere economică, având în vedere aceste împrejurări“, declară John Carey, manager de fonduri la Pioneer Investment Management. „Fundamental, nu se justifică această panică a investitorilor, deoarece, în ultimele 48 de ore (de la anunţul privind scăderea ratingului Statelor Unite – n.r.), datele economice nu s‑au schimbat prea mult“, declară Liviu Giugiumică, preşedintele UniCredit CA IB Securities, un bun cunoscător al pieţelor internaţionale, după ce a lucrat pentru case de brokeraj precum Société Generale Securities (divizia din Londra) sau Credit Lyonnais Securities. Scăderile dramatice de pe pieţele de capital reprezintă, de fapt, „un avertisment dat de investitori guvernelor, care, de mult timp, iau măsuri populiste şi, iată, s‑a ajuns la nota de plată“, afirmă Giugiumică.

De faptul că politicul se află în spatele dezastrului financiar global nu se îndoieşte nici Matei Păun, Managing Partner la compania de consultanţă financiară BAC Investment, la a cărui experienţă se adaugă şi cei câţiva ani lucraţi pe Wall Street. „Reacţia exagerată a investitorilor este un simptom la problema întârzierii luării măsurilor de redresare a dezechilibrelor financiare globale, care dau perspectiva lipsei creşterii economice“, afirmă analistul, care remarcă „o lipsă de voinţă politică, la nivelul Statelor Unite şi al Europei“. „Politicienii vor soluţii, care să nu aibă costuri colaterale, or aşa ceva nu se poate“, susţine Matei Păun. Drama constă în faptul că „lumea politică este meschină“, pentru că altfel „ar fi uşor de rezolvat toate dezechilibrele de pe pieţele monetare, ale obligaţiunilor“, crede Păun. „Nu trebuie decât să se dorească acest lucru, politicienii să înţeleagă că trebuie să‑şi impună propria viziune asupra rezolvării crizei financiare globale, şi nu viziunea mulţimii, altfel spus guvernele trebuie să aibă mai mult curaj“, susţine analistul de la BAC Investment. Şi pentru că „nu există, la acest moment, probleme care să nu aibă soluţie“, Matei Păun avansează o rezolvare: „Prima măsură pe care ar trebui să o ia rapid guvernele este regândirea pieţelor valutare, aşa cum s‑a întâmplat la Bretton Woods, în 1944, când dolarul a fost dezancorat de aur, ceea ce a dus la deconectarea valutelor“. Analistul susţine că, la acest moment, „toate statele vor să devalorizeze moneda“ în scopuri competitive, „fapt ce a dus la un blocaj valutar, cu efecte directe asupra balanţei de cont curent, balanţei comerciale...“. În opinia sa, este imperios necesară „o realiniere a monedelor“. La rândul său, Cristian Sima afirmă că rămâne „la ideea că din criza datoriilor suverane nu se va ieşi decât prin inflaţie“, dar „cum vom controla inflaţia după aceea, nu ştiu“.

Liderii Grupului celor mai dezvoltate şapte economii din lume au anunţat că sunt „gata să acţioneze pentru a asigura stabilitatea şi lichiditatea pieţelor financiare“, potrivit „The Telegraph“. Anunţul a venit după declaraţia‑surpriză a oficialilor Băncii Centrale Europene conform căreia banca centrală va „implementa activ“ controversatul program de achiziţie de obligaţiuni pentru a lupta cu criza datoriilor din zona euro.

MARELE RISC. Previziunile analiştilor legate de evoluţia economiei globale şi, implicit, de pieţele financiare erau oricum pesimiste dinainte de decizia agenţiei de rating Standard&Poor’s de a retrograda Statele Unite. Fondul exista, nu a urmat, deci, decât scânteia care să amplifice teama, sentiment ce încă domină bursele, iar nimeni nu poate controla această situaţie. De aceea mulţi analişti vorbesc despre posibilitatea ca pieţele bursiere să mai treacă prin astfel de şocuri, mai ales că Standard&Poor’s a mai dat o lovitură, de data aceasta jucătorilor de pe piaţa creditelor ipotecare, Fannie Mae şi Freddie Mac, cărora le‑a scăzut ratingul la AAA. În total, pe 8 august a.c., agenţia de rating a retrogradat 32 de bănci, trei executori financiari şi două agenţii de credit, după cum anunţa Associated Press. „Scăderea ratingului acestor companii de către Standard&Poor’s poate fi interpretată ca pe o indicare a unei direcţii către o posibilă reanalizare şi a altor companii, iar retrogradarea unor firme listate ar produce probleme în lanţ, imposibil de evaluat, cu efect direct asupra pieţelor de capital“, afirmă Adrian Mănăilă, preşedintele Elda Invest, în opinia căruia decizia Standard&Poor’s a fost una pur politică. Agenţia a explicat că instituţiile respective, pe care le‑a retrogradat, sunt direct influenţate de capacitatea guvernului american de a‑şi plăti datoriile. Pentru Mănăilă însă un lucru e clar, decizia de retrogradare şi a unor companii arată că pericolul este departe de a fi trecut. „Investitorii nu pot decât să‑şi lingă rănile provocate de pierderile suferite pe burse şi să ia aminte la sfatul lui Warren Buffett – când alţii sunt temători, tu să fii lacom, iar când alţii sunt lacomi, fii temător“, sfătuieşte Mănăilă. Bursele nu au direcţie, la acest moment, şi nimeni nu se încumetă să facă estimări. „Nu ştiu şi nu cred că cineva se poate hazarda să prevadă viitorul sens al pieţelor financiare“, spune Cristian Sima. Tot ceea ce pot să facă analiştii este să avertizeze investitorii că „trebuie să devină şi mai prudenţi decât de obicei“ şi să nu ocolească piaţa derivatelor, precum cea de la Sibiu, „o piaţă unde pot să‑şi protejeze investiţiile“, adaugă analistul. 


CASH, PENTRU UN SOMN LINIŞTIT. „De mult am ales să adopt o poziţie defensivă, să nu mai am expunere pe pieţele de capital. Prefer cash sau eventual obligaţiuni“, mărturiseşte Matei Păun. La fel ca el, mulţi investitori, dacă mai pot fi numiţi aşa, preferă să se ştie cu banii în mână decât cu ei împrăştiaţi în diverse active, din ce în ce mai riscante, în acest context economic global precar. „Dacă eşti un investitor şi te gândeşti cu frică la ce se întâmplă în lume, atunci n‑ai ce căuta pe alte pieţe în afară de cele de bonduri guvernamentale“, declara pentru Bloomberg Nick Sargen, managerul unui fond de investiţii din Washington, cu active de 38 de miliarde de dolari. „În ceea ce priveşte acţiunile, nu vrei să prinzi un cuţit în cădere, însă dacă vedem un potenţial valoros, intrăm la cumpărare“, îşi dezvăluie managerul american strategia de criză. Acţiunile au produs pagube uriaşe investitorilor, dar există cealaltă variantă, susţine Cristian Sima, şi anume derivatele. „BVB şi Sibex (piaţa derivatelor de la Sibiu – n.r.) se deosebesc radical datorită faptului că, la Sibiu, există câştigători şi când bursele se prăbuşesc, iar BVB poate da satisfacţii doar pe creştere“, prin urmare „Sibex are acum o şansă unică în a transmite un mesaj important investitorilor prinşi cu multe acţiuni devalorizate în braţe – la Sibiu puteţi vinde ceea ce nu aveţi şi să profitaţi de scădere“, spune Sima.

Totuşi, dacă cei mai mulţi investitori, inclusiv fonduri de investiţii, au căpătat o aversiune puternică faţă de risc, încât preferă cash sau cel mult obligaţiuni, cine mai face, atunci, tranzacţii pe burse? Evident, este momentul speculatorilor care, cel puţin la bursa din Bucureşti, fac jocurile, şi nu de acum, ci de ani de zile, după cum afirmă Adrian Mănăilă. În condiţiile unei volatilităţi extrem de ridicate pe pieţele de capital, speculatorii pot obţine câştiguri mari, dacă ştiu să manipuleze inteligent fluctuaţiile ample de preţ. „Unii vor câştiga, iar alţii vor pierde“, creionează succint Liviu Giugiumică tabloul burselor din aceste vremuri încrâncenate. Vremuri în care unii analişti repun în discuţie alternativa pieţelor emergente. „Pieţele emergente sunt o alternativă în măsura în care ţara respectivă are o situaţie fiscală bună, cum este, de exemplu, cazul României“, este de părere Giugiumică, care, însă, nu îşi poate ascunde regretul pentru faptul că, „din păcate, avem o piaţă de capital prea mică, cu o lichiditate redusă, de aceea nu prea contăm în faţa investitorilor mari“. Dar, dincolo de problema dimensiunii pieţei, un lucru e cert, acţiunile au scăzut foarte mult, şi cu peste 20%, şi este „evident că au ajuns la un preţ atractiv, de aceea mă aştept ca investitorii să înceapă să cumpere“, spune analistul de la UniCredit CA IB Securities. Aceasta nu înseamnă, neapărat, că bursele vor reuşi să recupereze pierderile din ultimele săptămâni şi că nu vor mai avea loc corecţii, poate chiar severe. „Ceea ce se va întâmpla la BVB va fi ceea ce se va produce pe pieţele de afară“, susţine Adrian Mănăilă, care adaugă că „datele macroeconomice indică evoluţii plate, anemice, ceea ce înseamnă că perioada de corecţii pe burse va fi îndelungată şi, totodată, arată că există şanse de recesiune“. În opinia sa, „cel mai bun indicator al volatilităţii din economia mondială este petrolul, al cărui preţ a scăzut foarte mult, în această perioadă, cu aproape 20%“. Poate că bursele vor avea, într‑adevăr, nevoie de mult timp, aşa cum susţin analiştii, să ingurgiteze retrogradarea Statelor Unite şi afundarea într‑o şi mai adâncă incertitudine privind viitorul ţărilor europene cu datorii suverane mai mari decât pot duce. Dar, la fel de bine, poate că pieţele, care reacţionează de cele mai multe ori emoţional, nu vor întârzia să acorde din nou credit liderilor politici, dacă prin măsurile pe care le iau se întrevăd eforturi de a le recâştiga încrederea, iar revenirea să fie neaşteptată.

---

Isteria pieţelor financiare în cifre

Vânzările masive de acţiuni au slăbit dramatic pieţele bursiere, a căror refacere s‑ar putea întinde pe o perioadă lungă de timp, potrivit analiştilor. Din 26 iulie 2011 şi până în prezent (11 august 2011) s‑au evaporat peste 7,9 mii de miliarde de dolari din capitalizarea globală a pieţelor de acţiuni.

>În aceeaşi perioadă, la bursa din Bucureşti s‑au evaporat şase miliarde de lei. Pe piaţa derivatelor, Sibex, „banii au trecut de la longeri la shorteri şi, fiind o piaţă cu sumă nulă, nu s‑a evaporat nimic, tot ceea ce au pierdut cumpărătorii au câştigat vânzătorii, mai puţin comisioanele brokerilor“, potrivit lui Cristian Sima.
>Indicele american S&P 500 a pierdut (în ­perioada 8–11 august a.c.) 715 mld. dolari, după ce în săptămâna anterioară mai pierduse 850 mld. dolari.
>Indicii burselor din ţările care formează BRIC, dar şi din Turcia, Chile, Columbia, Polonia, Cehia şi Ungaria au înregistrat o scădere de peste 20%.
>Indicele MSCI All ­Country, care urmăreşte evoluţia acţiu­nilor din majoritatea ţărilor, a pierdut peste 4.000 mld. dolari, sumă apropiată de economiile Spaniei, Portugaliei, Greciei, Italiei şi Irlandei la un loc.
>Unul dintre marii perdanţi de pe Wall Street, fondul de hedging Paulson&Co., deţinut de cel mai bogat trader american, John Paulson, a pierdut, până acum, trei miliarde de dolari, astfel că, în prima săptămână din august, fondul administra active de 35 mld. dolari la de la 38 mld. dolari.
>Acţiunile celei mai mari bănci americane, Bank of America, au înregistrat o scădere‑record de peste 20%. Banca este dată în judecată de către AIG pentru recuperarea a zece miliarde de dolari din pierderile suferite de pe urma titlurilor ipotecare.

---

Primele măsuri după marele şoc

Liderii lumii au ieşit la rampă, după panica de pe pieţele de capital, în urma anunţului privind retrogradarea SUA, şi au anunţat măsuri menite să preîntâmpine o eventuală recesiune. Deocamdată, se pare că nu au convins investitorii.

>Rezerva Federală a SUA (FED) a anunţat că va menţine politicile de stimulare – o rată redusă de utilizare a resurselor şi o perspectivă pentru inflaţie temperată pe termen mediu, care va garanta, probabil, un nivel scăzut al ratelor la fondurile federale cel puţin până la mijlocul anului 2013, potrivit comunicatului FED –, pentru cel puţin încă doi ani, în efortul de a susţine economia şi pieţele globale încă fragile. Dobânda de politică monetară a băncii centrale americane se află la un minim istoric, în banda de variaţie 0–0,25%.
>Liderii G7 s‑au întâlnit pe 7 august a.c., întâlnire în cadrul căreia bancherii celor mai puternice economii s‑au angajat să ia „toate măsurile necesare pentru a susţine stabilitatea financiară şi creşterea economică“.
>Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt, a extins programul de achiziţii de obligaţiuni la titlurile emise de Spania şi Italia. Datoria Italiei, de exemplu, se ridică la 1.600 mld. euro (120% din PIB), ceea ce o face cea mai îndatorată economie din UE ca pondere în economie.
>Banca centrală a Elveţiei a anunţat că este oricând gata să verse franci în piaţă, pentru stoparea supraaprecierii monedei naţionale, ce afectează economia. Francul elveţian a ajuns unul dintre plasamentele considerate de către investitori încă sigure.
>Banca centrală a Angliei şi cea a Japoniei au susţinut public intenţia de stimulare a economiilor prin noi măsuri financiare.
>Pericolul reducerii ratingului Franţei şi turbulenţele de pe pieţe l‑au forţat pe preşedintele francez Nicolas Sarkozy să‑şi întrerupă vacanţa pentru a organiza o întâlnire de urgenţă a guvernului. Analiştii susţin că Franţa va fi una dintre principalele surse de sprijin pentru fondul de salvare a zonei euro şi va fi obligată să‑şi dubleze eforturile de a reduce cheltuielile pentru a‑şi menţine economia pe linia de plutire.
>La Bucureşti guvernul este în alertă şi a anun­ţat decizia de amânare a reducerii contribuţiilor sociale pentru angajatori, „până la momentul optim“.