Home»IT&C » Trupa din garaj

Trupa din garaj

2011-10-18 00:00  Money Express

de

Au început ca niște ban­diți. În 1971, Steve Jobs, în vârstă de 16 ani, și amicul lui Steve Wozniak, 20 de ani, erau o pereche de hackeri pletoși care construiau aparate pentru oameni ce voiau să folosească ilegal sistemele telefonice și să vorbească gratis la mare distanță. Era o afacere periculoasă: unul dintre clienți i‑a jefuit amenințându‑i cu un pistol.

Primul angajat.
S‑au întâlnit în garajul unui prieten comun și s‑au împrietenit pornind de la interesul amândorura pentru farse, electronică și Bob Dylan. În următorii câțiva ani, au dezvoltat un joc video pentru Atari, unde Jobs căpătase o slujbă, și au proiectat un terminal de computer ieftin pe care l‑au vândut unei companii locale. Jobs locuia uneori în zona Golfului San Francisco, dar uneori rătăcea până la o comunitate din Oregon, mai în nord.

Wozniak a început să lucreze la HP ca inginer, proiectând calculatoare. În 1976, în timpul lui liber, a proiectat o placă cu circuite pe care pasionații o puteau folosi ca să‑și construiască computere personale primitive. Oferea schemele gratuit oricui dorea să‑și construiască un computer. Jobs și‑a dat seama că asta ar putea deveni o afacere.

Pentru a aduna ceva capital de lucru, Jobs și‑a vândut microbuzul Volkswagen, iar Wozniak a vândut un calculator HP.

Cu acest buget strâmtorat a venit pe lume Apple Computer, în 1976, în garajul unei ferme modeste din Los Altos, California, unde Jobs locuia împreună cu părinții lui.

„Ne‑am închipuit că puteam să ne facem un business al nostru din care să trăim, să avem un mic venit“, își amin­tește Wozniak. „Eram lefteri“.
Au denumit placa de bază Apple I, iar în primul lor an de activitate au vândut 150 de bucăți. Primul lor angajat (OK, pe hârtie a fost nr. 6) a fost un băiat de 14 ani pe nume Randy Wigginton, care câștiga 2,50 dolari pe oră scriind programe informatice. „Am fost acolo în vremurile când ne oploșeam pe unde puteam – înainte să fim destul de mari pentru un garaj“, explică Wigginton, care a părăsit Apple în 1985, dar lucrează încă în Silicon Valley.

Prima revoluție.
Succesul Apple I a fost suficient ca să îi încurajeze să înceapă proiectarea Apple II și să atragă un investitor. Mike Markkula, fost inginer la Intel, a plătit 250.000 de dolari pentru o treime din acțiunile companiei ce abia învăța să dea din aripi (această deținere ar valora acum 120 de miliarde de dolari). Mica trupă s‑a mutat într‑un birou adevărat, un spațiu micuț, închiriat în Cupertino.

În acele zile, Woz, și nu Jobs, era considerat cel mai tare. „A fost cel mai strălucit inginer pe care l‑am întâlnit vreodată“, își amintește Wigginton. Cât despre Jobs, „în vremurile de început, ideea era mai degrabă să ajungi să‑l suporți pe Steve, decât să faci ce spunea Steve“.
Woz spune că nici el nu a reușit să recunoască geniul lui Jobs, deși a știut întotdeauna că acesta avea o minte mai bună pentru afaceri decât el. „N‑aș fi fost niciodată capabil să conduc o companie“, afirmă Woz. „Tot ce voiam era să fiu un inginer grozav“.

Următoarul aparat al companiei, Apple II, s‑a vândut în șase milioane de exemplare în total, incluzând diferitele forme dezvoltate între 1977 și 1993. Dar dispozitivul cel mai revoluționar a fost Macintosh, un aparat cu adevărat original. Lansat în 1984, Mac‑ul a fost primul computer comercial care utiliza un mouse și o interfață grafică pentru utilizator.

Jobs și Wozniak au început să se în­depărteze unul de celălalt. În 1981, Wozniak a fost rănit în prăbușirea unui avion. S‑a întors la lucru în 1983, dar a părăsit compania în 1985 pentru a înființa o firmă nouă, care nu și‑a luat avânt cu adevărat niciodată. În același an, Jobs a fost dat afară de la Apple. Doisprezece ani mai târziu, s‑a întors și a orchestrat o revenire extraordinară în lumea corporatistă. Wozniak, astăzi directorul științific al unei companii de stocare de date, spune că el și Jobs au păstrat legătura, mai ales telefonic. „Nu l‑am mai văzut personal de mulți ani“, mărturisește Woz. „Dar am avut o relație incredibil de importantă“.

---

Traducerea și adaptarea de Șerban Enescu