Home»Comentarii » Nebunii care ne conduc

Nebunii care ne conduc

2011-12-06 00:00  Money Express

de

Cine nu‑l cunoaşte oare pe me­dicul anestezist Nicolae Bacalbaşa? Câţi dintre noi nu ne delectăm cu umorul său contagios ori‑de‑câte‑ori apare la ştiri?! Apreciat anestezist din Galaţi, renumit în întreaga ţară, urmărit pretutindeni pentru spiritul său ludic, medic şi bard, Nicolae Bacal­başa enunţă întotdeauna adevăruri. De cele mai multe ori, adevăruri dureroase. Vorbind recent la un post de televiziune despre politicieni (şi despre colegii săi de breaslă), Nicolae Bacalbaşa spunea că este absolut necesar controlul psihiatric al demnitarilor (dar şi al medicilor). Eu cred că are dreptate. Nebunia care ne conduce a devenit vizibilă şi are efecte directe în viaţa de zi cu zi. Politicienii – potrivit lui Bacalbaşa – ar trebui să treacă mai întâi pe la psihiatru şi mai apoi să solicite ­voturi şi să ocupe funcţii publice. Cum asta nu se întâmplă, starea de sănătate mintală a liderilor, acuzată de doctorul Bacalbaşa, poate fi explicaţia pentru suferinţa întregii na­ţiuni. Şi, mai ales, poate fi cauza des repetatelor situaţii ridicole la care ne supun, fără voia noastră, aleşii.

Iată de ce, în timp ce starea sănătăţii naţionale lasă de dorit, în timp ce serviciile medicale publice sunt des reclamate ca fiind sub orice critică, în timp ce spitalele trimit rudelor mai des cadavre decât însănătoşiţi, unii parlamentari se gândesc – cu ironie sau nu – să transforme ziua mondială a sănătăţii într‑o zi de doliu.

Nu numai că se gândesc, o şi fac, avem astfel o lege care vrea să pună în bernă drapelul naţional pe altarul sănătăţii, chiar de ziua mondială a acesteia, pe 7 aprilie. Este vorba de o propunere legislativă – trecută tacit la Senat – pentru modificarea şi completarea Codului Muncii, care a fost iniţiată de către deputaţii Tudor Ciuhodaru şi Mircia Giurgiu. E drept că s‑a dorit a fi un mesaj ironic şi critic la adresa stării de sănătate a sistemului medical public. Cei doi parlamentari au scris în expunerea de motive că ziua de 7 aprilie ar trebui să fie consacrată unei evaluări a reformelor din sistemul medical. Ziua de 7 aprilie, Ziua mondială a sănătăţii, trebuie să fie considerată zi de doliu naţional, în care decidenţii să evalueze diferenţele dintre reforma statului şi sentinţa de condamnare la moarte a tuturor românilor. Numărul morţilor evitabile va continua să crească în condiţiile menţinerii actualelor măsuri privind desfiinţarea şi comasarea spitalelor. L‑am întrebat pe deputatul Mircia Giurgiu ce l‑a determinat să ne cheme pe toţi, an‑de‑an, la „parastasul sănătăţii“ şi mi‑a spus că fiecare dintre noi, atât angajaţi, cât şi angajatori, plătim contribuţii la stat, „sunt atâţia bani care se adună, şi totuşi nu se simte nimic. Bugetul pentru sănătate este mult prea mic“. Iar buget mic înseamnă boală mare. Nu şi boală lungă, ci mai curând direct moarte sigură. La propriu, a multor pacienţi care‑şi găsesc sfârşitul din lipsa unor servicii medicale prompte şi de calitate. Politicienii, cu sau fără aviz psihiatric, nu fac decât să confirme spusa lui Bacalbaşa că starea de sănătate a naţiunii este gravă.

În răstimp, ne uităm cum ne pleacă medicii afară şi cum ne mor rudele pe patul de spital. Doctorii români continuă să caute un loc de muncă în străinătate. Nu mai departe deunăzi vedeam că la Arad circa 200 de medici şi asistenţi cereau certificatul de conformitate în vederea recunoaşterii profesiei în Uniunea Europeană (UE). Dacă ar pleca din fiecare judeţ 200 de cadre medicale, am avea o adevărată stare de urgenţă. Cei care nu pleacă (încă) continuă să supravieţuiască într‑o societate care nu pune prea mare preţ pe starea ei de sănătate, invocând – extrem de convenabil, nu‑i aşa? – criza economică, lipsa banilor, bugetul de austeritate: spitale fără aparatură şi fără medicamentele strict necesare, cu tot mai puţini medici devotaţi, policlinici şi cabinete medicale aidoma, oameni suferinzi aşteptând ore în şir un consult gratuit ori zăcând în paturi uzate de spital, cu speranţa mai mult la Cel de sus decât la minunile medicinei româneşti. Aşa cum spunea o colegă de la The Money Channel, este un tablou sumbru, dar este cvasigeneral în România de astăzi. Un tablou în care un medic cu mult talent (şi) în mânuirea slovelor ne atrage atenţia că boala naţiunii pleacă de la capul ei: dacă nu ne trimitem liderii la psihiatru, ne vom trimite din ce în ce mai des rudele la groapă. Cinic, morbid şi sfidător. Dar adevărat.

---

Daniel Apostol este director al The Money Channel, singura televiziune de business din România. Are 17 ani de experienţă în presă (radio, print, tv) şi este absolvent al MBA Româno‑Canadian, specializarea marketing