Home»Analize » Azerii, petrolul şi Europa

Azerii, petrolul şi Europa

2011-12-06 00:00  Money Express

de

Asaltul azerilor de la SOCAR (State Oil Company of Azerbaijan Republic) asupra pieţei europene a carbu­ran­ţilor pe bază de petrol trece într‑o nouă etapă: după ce la începutul acestui an SOCAR a achiziţionat o mică reţea de benzinării în nordul României, 2011 se încheie cu achiziţia unei reţele de benzinării în Elveţia. Şi asta nu e tot, pentru că dezvoltarea companiei azere în Europa este abia la început.

Aflat într‑o vizită‑fulger la Botoşani, preşedintele companiei SOCAR, Rovnag Abdullayev, a declarat că în 2012 proiectul românesc al businessului azer va continua cu investiţii de circa 100 de milioane de dolari. „Această sumă este pentru anul următor; pentru 2013 şi 2014 luăm în calcul extinderea reţelei“, a afirmat Rovnag Abdullayev, omul care conduce o companie cu vânzări anuale de circa 40 de miliarde de dolari. Ca o paranteză pentru a avea o imagine corectă a ceea ce înseamnă SOCAR pentru naţiunea azeră, trebuie să menţionăm că PIB‑ul Azerbaidjanului a fost în 2010 de 90,79 de miliarde de dolari – deci spre jumătate din produsul intern brut al acestei ţări este realizat de compania petrolieră de stat.

UN NOU RETAILER. Conform planurilor azerilor de la SOCAR, strategia pentru România este de a crea o reţea naţională de distribuţie a carburanţilor, urmând să devină astfel un jucător‑cheie pe piaţa locală, dominată în prezent de cinci companii: OMV Petrom, Lukoil, MOL, Agip şi Rompetrol.

De altfel, conform unui raport de investigaţie realizat de Consiliul Concurenţei, cele cinci companii sunt suspectate de practici neconcurenţiale – iar acesta este contextul de care ar putea beneficia SOCAR pentru a se impune pe piaţa românească. Dacă este să luăm în calcul că Azerbaidjanul este unul din statele cu rezerve uriaşe de petrol şi gaze naturale, coroborat cu faptul că petrolul azer este considerat de calitate superioară (astfel nu necesită prelucrări excesiv de elaborate şi în consecinţă costisi­toare), apariţia acestui nou jucător nu poate decât să aibă un rol de echilibrare a pieţei locale a carburanţilor, susţin reprezentanţii SOCAR. Venit la Botoşani pentru câteva ore (Rovnag Abdullayev s‑a oprit în oraşul moldav pentru a vizita câteva din cele 15 benzinării rebranduite SOCAR Petroleum), între o ­vizită la reţeaua de benzinării din Ucraina deţinută de SOCAR şi semnarea contractului de preluare a reţelei Exxon Schweiz (170 staţii de vânzare a carburanţilor), divizia elveţiană a celei mai mari companii petroliere din lume, grupul american ExxonMobil, Rovnag Abdullayev – se întâmpla la jumătatea lunii noiembrie – a confirmat că planurile companiei pe ca­re o reprezintă sunt să se impună pe pia­ţa europeană, iar asta începând cu România.

RUTA SPRE ROMÂNIA. Strategic, din ecuaţia desenată de SOCAR nu va lipsi Turcia, unde azerii construiesc o rafinărie cu mare capacitate de procesare. Petrolul prelucrat în Turcia va fi livrat pe pieţele europene, iar România are rolul de cap de pod în planurile azerilor. Referindu‑se strict la businessul din România al SOCAR, Doina Berescu, preşedintele Consiliului de Administraţie al SOCAR Petroleum, compania din România prin care azerii îşi derulează afacerile, susţine că cel puţin deocamdată carburanţii vânduţi prin benzinăriile SOCAR nu sunt produşi de compania‑mamă, ci sunt cumpăraţi de pe burse. Chiar şi aşa, însă, combustibilii din cele 15 benzinării SOCAR, situate în judeţele Botoşani, Iaşi, Neamţ şi Suceava, au preţuri sub nivelul concurenţei. „Nu vindem în pierdere, însă acum suntem pe investiţie, aşa că profitul din exploatarea staţiilor nu este o prioritate“, spune Doina Berescu, care a deţinut compania Romtranspetrol (cele 15 benzinării din judeţele Moldovei) şi la începutul acestui an a vândut 90% din acţiunile companiei către SOCAR, rămânând cu diferenţa de 10%, dar şi cu funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie. Ea adaugă că investiţia de 100 de milioane de dolari din 2012 despre care a vorbit Rovnag Abdullayev la Botoşani va trebui să cuprindă, pe lângă extinderea reţelei de benzinării, şi crearea unui centru logistic de distribuire a carburanţilor către staţiile proprii. „Probabil undeva în zona Roman ar fi ideal, însă deocamdată nu am luat nici o decizie“, spune Doina Berescu. În ceea ce priveşte planurile pe termen mediu ale azerilor, preşedintele SOCAR, Rovnag Abdullayev, a afirmat că în următorii ani extinderea reţelei din România va continua, însă el nu a rostit cifre concrete. Dacă luăm în considerare declaraţiile anterioare ale lui Hamza Karimov, directorul SOCAR România, azerii se vor opri cu investiţiile undeva la 300 de benzinării proprii. „Vom continua investiţiile“, este tot ce a spus Rovnag Abdullayev referitor la piaţa românească. Iar în ceea ce priveşte piaţa europeană, oficialul azer a admis că SOCAR este focusată pe proiecte care presupun dezvoltarea în ţările UE. De altfel, achiziţia Exxon Schweiz la două săptămâni după discuţia cu MONEY EXPRESS poate fi privită ca o probă a interesului major pe care azerii îl au pentru Europa Occidentală. Asta pentru că, până la achiziţia reţelei din România şi a celei din Elveţia (ambele realizate în acest an), compania mai deţinea benzinării în Azerbaidjan, Georgia şi Ucraina.

VIN ŞI GAZELE? Nu în ultimul rând, SOCAR are un rol strategic în proiectul AGRI. Compania azeră este furnizor de gaze naturale pentru România şi Uniunea Europeană. AGRI (Azerbaijan Georgia Romania Interconnector) este destinat transportului gazelor naturale din Azerbaidjan în România, în stare lichefiată. Proiectul prevede construirea a două teminale de gaz natural lichefiat, unul pe litoralul georgian al Mării Negre şi celălalt la Constanţa, apoi în alte state membre ale Uniunii Europene. În acest fel se încearcă reducerea dependenţei de gazele naturale ruseşti. Doar construcţia celor două terminale ar putea costa între 2 şi 5 miliarde euro şi vor avea o capacitate maximă de 8 miliarde metri cubi gaze pe an, conform declaraţiei ministrului Industriei şi Energiei din Azerbaidjan, Natig Aliyev. „Costul final al proiectului va depinde şi de volumul de gaz tranzitat de AGRI“, susţinea, la Bucureşti, ministrul Aliyev, în luna februarie a acestui an, când a avut loc o întâlnire oficială pe această temă. Memorandumul de înţelegere pentru proiectul AGRI a fost semnat la Bucureşti în 13 aprilie 2010. Romgaz (România), Georgian Oil and Gas Corporation (Georgia), State Oil Company of Azerbaijan Republic (Azerbaidjan) şi Magyar Villamos Muvek (Ungaria) deţin câte 25% din capitalul social al societăţii AGRI LNG Project Company, compania de proiect care va dezvolta această investiţie. Înfiinţată la Bucureşti în ianuarie 2011, AGRI LNG Project Company se va ocupa cu întocmirea studiului de fezabilitate al proiectului. Studiul de fezabilitate pentru AGRI ar putea începe la începutul anului viitor şi va dura aproximativ 12 luni, iar construcţia efectivă a celor două terminale poate dura până la doi ani. Iar aşa s‑ar putea închide cercul investiţiilor, cel puţin pentru azeri: vor fi furnizori atât de gaze naturale, cât şi de carburanţi pe bază de petrol, pentru Uniu­nea Europeană, via România.