Home»Slideshow » O piaţă bolnavă?

O piaţă bolnavă?

2011-12-20 00:00

de

Pe termen lung, farmaceutica este un pariu care, cu siguranţă, va fi câştigător în România. Investiţiile din ultimii ani în fabrici de medicamente (GSK a finalizat luna trecută o inves­tiţie de şapte milioane de euro în două linii de producţie noi), intrările de jucători noi (Amgen, cea mai mare companie de biotehnologie din lume, şi‑a deschis filiala locală în 2010) pot doar să confirme ipoteza. Lumea va avea întotdeauna nevoie de îngrijire medicală, iar România, ca ţară în curs de dezvoltare şi cu o populaţie îmbătrânită, cu atât mai mult. Cererea pentru medicamente poate doar să crească, la fel afacerile pieţei de farmaceutică şi fără doar şi poate calitatea medicamentelor descoperite.

În acest context, al progresului, afirmaţia din 2007 pentru publicaţia „The Economist“ a lui David Brennan, executiv în cadrul grupului farmaceutic AstraZeneca, „moartea este opţională“, pare o metaforă mai aproape de adevăr decât de ficţiune. Dar 2012 va desena în România un model de business pe care industria pare să îl decidă din mers. Anul în curs a adus mari schimbări la managementul multor filiale locale ale unor jucători importanţi – Dan Ivan a re­nunţat după şapte ani la conducerea filialei locale a Sanofi, Arnoldas Doviltis a părăsit Eli Lilly, Agata Jakoncic a fost înlocuită de la conducerea Merck Sharp&Dohme.

În locul lor, Jacques Nathan, Luca Visini, respectiv Steve Warner au fost aduşi să mişte lucrurile.

Vom asista la schimbări mai spectaculoase, însă, de data aceasta, nu se vor mai petrece la nivel de companie, ci de piaţă. Înainte să fie concurenţi, executivii din farma vor trebui să lucreze împreună. Scopul comun: taxa clawback. Şi nu ar fi o premieră, pentru că lobbyul este o practică comună în străinătate. În România nu există o astfel de lege, dar farmaceutica trebuie să conlucreze, pentru că viitoarele rezultate financiare vor depinde fără doar şi poate de soluţionarea „problemei clawback“.

MIEZUL PROBLEMEI. „Vom plăti o taxă pentru venituri pe care nu le‑am încasat“, identifică Regis Lhomme, director general al Amgen România şi preşedinte ARPIM, principala nemulţumire a industriei. Concret, noua taxă se aplică pre­ţului de vânzare al medicamentelor, astfel că, pe lângă preţul de producător, va include şi TVA, marja de distri­buţie şi adaosul farmaciilor. Mai plastic, Steve Warner, preşedintele filialei din România a gigantului farmaceutic Merck Sharp&Dohme (MSD) şi preşedinte al organizaţiei LAWG, spune că „e ca şi cum aş plăti taxele altcuiva. De ce să fac asta? Ar trebui să le plătesc doar pe ale mele“. La această întrebare nu are un răspuns nici Mariana Cismaru, directorul fabricii de medicamente GlaxoSmithKline (GSK) de la Braşov. „Actuala legislaţie nu pare să încurajeze producătorii din România“, spune aceasta. Reacţiile s‑au ţinut lanţ în ultima parte a anului cu privire la această măsură.

Şi Camera de Comerţ Americană în România (AmCham Romania) a declarat la scurt timp de la prezentarea actualei forme a taxei că impactul pe care aceasta îl are asupra investiţiilor în domeniul farmaceutic este negativ şi le‑ar putea limita din cauza impredictibilităţii esenţiale în stabilirea bugetului (dacă nu există un plafon maxim impus industriei). Ministerul Sănătăţii vede clawback ca pe un mecanism ce permite un echilibru bugetar.

Apropo de minister, în 2012, Sănătatea are în România un buget (aprobat luna aceasta de comisiile de bu­get‑finanţe ale Camerei Deputaţilor şi Senatului) de 4% din PIB, adică 5,47 mld. lei (circa 1,26 mld. euro), o uşoară creştere faţă de anul în curs. Bugetul Americii pentru sănătate va fi de 16% din PIB, de departe cea mai generoasă sumă din lume, dublu faţă de media europeană. Pentru Ministerul Sănătăţii, „ideal ar fi un buget de 5% din PIB“, a declarat ministrul Ladislau Ritli. Pentru jucătorii din piaţă, 5% este departe de ideal. Dar lucrurile nu sunt chiar atât de grave şi puţin probabil ca investitorii străini să şteargă România de pe hartă. Companiile sunt interesate pentru că aici sunt nevoi neîmplinite. România se află în cozile clasamentelor în Europa (cea mai mică speranţă medie de viaţă este doar un exemplu), are o populaţie mare care oferă motive suficiente pentru investitori.

Temerile sunt mai mult pe termen scurt. „Ca multinaţională, ai de făcut o alegere: investeşti în România, unde crezi că taxele sunt nedrepte şi nu poţi avea o imagine estimativă pentru viitor, sau într‑o  altă ţară, unde riscurile sunt mai mici“, explică Steve Warner. Astfel că, pe termen scurt, „vor aştepta să vadă cum se va termina situaţia, dar pe termen lung companiile vor investi aici“, subli­niază preşedintele LAWG – Local American Working Group (Asociaţia Companiilor Farmaceutice Americane din România).

O confirmare a interesului pentru România o oferă Amgen, cea mai mare companie de biotehnologie din lume. Încă din 2004, terapiile acesteia erau oferite de distribuitori locali şi era prezentă pe piaţa locală printr‑un program medical. De ce a ales Amgen anul 2010 pentru inaugurarea sucursalei oficiale? Trei motive sunt invocate de Regis Lhomme: „nivelul crescând de dezvoltare ştiinţifică, faptul că România este parte a comunităţii europene şi, nu în ultimul rând, potenţialul pieţei“.

VALUL SCHIMBĂRII. Iar taxa clawback nu va acapara întru totul atenţia şi nu va diminua nicidecum nevoia de tratament. Industria se confruntă acum cu alte tendinţe, legate mai ales de investiţii. Cum văd viitorul executivii din valul nou? În primul rând, Steve Warner crede că imaginea României este strâns legată de cuvântul provocare, că este privită ca o ţară mică în lume, cu o legislaţie nefavorabilă. „Este jobul meu să îi conving (boardul director al Merck&Co. – n.r.) că trebuie să fim aici, să investim“, spune el şi subliniază că nu vede dificultăţi, ci oportunităţi. „Ce satisfacţie profesională mai mare decât să lucrezi cu guvernele pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii?“, completează el. Dar admite unele probleme, precum aceea că una dintre caracteristicile României este că lucrurile se pot schimba foarte repede, uneori peste noapte.

„Şi, atunci, pot spune că acest fapt era valabil ieri“, subliniază el. Şi ce e de făcut? Warner crede că este nevoie ca toată lumea să lucreze îndeaproape, să ţintească aceleaşi obiective. Iar pe agenda sa de anul viitor acesta este un punct important, pentru că, spune el, în discuţiile pe care le poartă cu ministerul de resort, reprezentanţii companiilor farmaceutice sunt mai mult reactivi în ultimele luni. „Tindem să fim focusaţi pe probleme punctuale de moment“, spune el. Multe ţări progresează în ceea ce priveşte costurile, investiţiile în sănătate, iar România nu e acolo. „Oa­menii cred că, dacă investeşti bani într‑un drum sau pod, vei avea un drum sau un pod. Dar dacă aceiaşi bani îi direcţionezi spre sănătate nu ai nimic, şi această concepţie trebuie schimbată: ai oameni sănătoşi“, spune Steve Warner.

CE E DE TRATAT. Cheltuielile globale din sănătate vor creşte cu peste 5% în 2012 la nivel global. O parte din această creştere este datorată investiţiilor în prevenţie. Pentru români, aceasta este departe de a fi o obişnuinţă. Şi nu este neapărat vina pacienţilor, cred jucătorii din farma. „Problema este că ne‑am obişnuit să privim doar pe termen scurt“, spune Regis Lhomme, care prezidează şi ARPIM, asociaţie ce reuneşte 28 de producători internaţionali de medicamente originale, prezente în România. Atitudinea cel mai des întâlnită este „poate să mai aştepte, nu este problema mea, nu se află în bugetul meu de acum“, spune şi Warner. Însă este mult mai economic să investeşti acum atât din punctul de vedere al sumelor alocate pentru tratamentul ulterior, cât şi al costurilor productivităţii, crede reprezentantul companiei Merck&Co. Nu vă imaginaţi însă că aceasta este doar problema României, doar că noţiunea de a preveni este mult mai ignorată decât în multe alte ţări.

De exemplu, anul trecut, în Statele Unite al Americii, una dintre economiile cel mai intens implicate în promovarea unui stil sănătos de viaţă, 95 de cenţi dintr‑un dolar cheltuiţi pentru sănătate au fost destinaţi tratării unei boli deja instalate, potrivit Preventive Medicine Research Institute. Din totalul de 2,6 trilioane de dolari cheltuiţi în SUA cu sănătatea, 75% au mers înspre boli precum cele de inimă, diabetul, cancerul de sân şi prostată şi obezitatea. Toate acestea poat fi prevenite, chiar reversibile prin programe de schimbare a stilului de viaţă. Şi, teoretic, în bugetele de cercetare sunt incluse şi investiţii în acest sens.

OPORTUNITĂŢI. Dar, în România, cercetarea aproape că nu există. Bugetul total al companiilor este estimat la circa 200 mil. euro, cu potenţial de creştere cu până de cinci ori în viitorul apropiat. Toate aceste investiţii ar putea fi alocate proiectelor de cercetare clinică, descoperirea moleculei (al cărei cost este estimat de Universitatea Harvard între 500 mil. dolari şi 2 mld. dolari) făcându‑se în huburile din SUA, Japonia, Elveţia.

La nivel global, creşterea pentru 2012 a fost estimată la numai 1%, potrivit firmei de cercetare EvaluatePharma, citată de „The Economist“. Până în 2016, investiţiile în R&D vor creşte în medie cu 2,5% pe an; faţă de cei 9% din anii 2000. Însă un studiu din 2008 realizat de două universităţi americane a concluzionat că industria farma din SUA cheltuieşte aproape de două ori mai mult pe publicitate decât investeşte în cercetare şi dezvoltare, potrivit ScienceDaily. Legat de investiţiile în marketing, Pascal Prigent, General Manager GSK România de circa un an, spune că advertisingul este poate la fel de important ca şi cercetarea.

În mare, potrivit acestuia, în farmaceutică marketingul şi publicitatea se referă mai ales la informarea cadrelor medicale în legătură cu produsele noi. „Să ne imaginăm că nimeni nu vorbeşte cu medicii. Cum vor afla de noile terapii, cui să le recomande, ce efecte adverse sunt, în ce situaţie ar fi potrivit un al medicament?“, explică retoric Prigent. Ba mai mult, Pascal Prigent crede că pentru noul model de business ce se prefigurează în industria farmaceutică – terapiile personalizate – investiţiile în advertising nu vor avea cum să scadă. „Odată ce targetul va fi mai restrâns, vom avea nevoie de marketing mult mai agresiv, menit să ajungă exact la ţintă“, spune el.

Şi apropo de target, ce urmăresc companiile farmaceutice în România dacă identifică mai mult probleme – întârzierea termenelor de plată cu 300 de zile în unele cazuri, aprobări greoaie pentru realizarea de studii clinice, lista medicamentelor aprobate este aproape aceeaşi din 2008 – decât oportunităţi?

---

Investiţii în R&D

România ocupă locul al 8-lea în UE în funcţie de numărul de angajaţi din industria farmaceutică, dar se află printre ultimele ţări în ceea ce priveşte investiţiile în cercetarea şi dezvoltarea de medicamente noi, cu puţin peste 7€ per capita în 2009.

Sursa: European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations