Home»Analize » Suferinţele băncilor

Suferinţele băncilor

2011-12-20 00:00  Money Express

de

Perspectivele anului viitor nu sunt deloc roz pentru sectorul bancar românesc. Creditele restante se vor înmulţi, preţurile imobiliarelor vor continua să scadă, finanţările de la băncile-mamă se vor sub­ţia şi clienţii buni vor fi păsări rare. În tot acest tablou sumbru există şi o mică luminiţă: în 2012 se va contura un nou model de business bancar, pe bazele căruia unele instituţii de creditare ar putea începe să construiască din nou. Vom asista la apariţia unei noi „civilizaţii a creditului“, după cum a spus un oficial BNR cu ocazia celei de‑a 11-a ediţii a seminarului EU‑COFILE, organizat, la începutul lunii decembrie, la Sinaia, de BNR, ARB şi Alpha Bank. Timp de cinci zile consecutive, bancheri de top din banca centrală, în frunte cu guvernatorul Mugur Isărescu, le‑au explicat ziariştilor din domeniul financiar ce se va întâmpla în 2012 cu economia şi cu băncile. Evenimentul a avut loc simultan cu summitul istoric al Uniunii Europene, un moment care a marcat începutul unor schimbări profunde în politica, economia şi sistemele bancare din statele de pe Bătrânul Continent. La ce să ne aşteptăm?

GOANA DUPĂ CASH. Cea mai arzătoare întrebarea finalului de an 2011 este dacă băncile străine vor începe să retragă bani din Europa de Est pentru a‑şi acoperi găurile din ţările de origine.

Multe voci autorizate – agenţii de rating, firme de consultanţă sau ziare internaţionale – anunţă că fenomenul este iminent. Moody’s a avertizat că riscul ca băncile‑mamă să‑şi reducă operaţiunile din România este tot mai mare. KPMG anticipează că vom asista la retragerea mai multor bănci străine de pe piaţa din România în 2012, deoarece nu au susţinerea băncilor-mamă. În fine, ziarul american „The Wall Street Journal“ (WSJ) a scris în decembrie că băncile europene au început deja să se retragă din Europa de Est, în urma presiunilor de a se concentra pe pieţele autohtone şi de a‑şi conserva resursele limitate, iar situaţia ameninţă să declanşeze o criză a creditelor în regiune. Şi, potrivit unor informaţii din culisele sistemului bancar din România, băncile-mamă ar face deja presiuni asupra preşedinţilor de subsidiare din România să le trimită cât mai mulţi bani pentru acoperirea lipsurilor de acasă. Chiar şi preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat că anul 2012 este un an „de risc maxim pentru România“ din cauza posibilităţii de diminuare peste nişte limite suportabile a fluxurilor de capital din bănci. „Eu sper ca băncile – şi nu băncile din România, ci băncile‑mamă – să fie extrem de responsabile“, a spus Traian Băsescu la conferinţa de lansare a Raportului privind Competitivitatea României, eveniment organizat de Camera de Comerţ Americană (AmCham). Ce spun oficialii BNR? Pot băncile străine să retragă oricum şi oricând bani din România? În primul rând nici o bancă nu poate solicita returnarea în avans a creditelor pe termen mediu şi lung acordate clienţilor, fie ei persoane fizice sau juridice. Dar, ceea ce pot face băncile este să nu reînnoiască liniile de credit pe termen scurt pentru companiile din România (cele pentru capital de lucru) sau să nu‑şi reînnoiască portofoliile de titluri de stat. Potrivit datelor BNR, în octombrie 2011, creditele pe termen scurt în valută acordate de bănci companiilor din România se ridicau la suma de 5 miliarde de euro. Nicolae Cinteză, şeful Direcţiei de Supraveghere din BNR, spune că băncile din România nu vor face această greşeală pentru că „asta ar însemna să‑şi omoare proprii clienţi“. „Dacă băncile nu vor înţelege că principalul lor activ sunt clienţii, vor dispărea“, a spus Cinteză – o declaraţie dură, preluată de toată presa economică pentru că pune punctul pe „i“ într‑o mare problemă din sistemul bancar românesc: atitudinea greşită a băncilor faţă de clienţii bun‑platnici, care a dus în final la erodarea respectului populaţiei pentru meseria de bancher.

NOI DISPONIBILIZĂRI? Băncile au înfăptuit o nedreptate şi poate o mare greşeală strategică transferând în ultimii doi ani costurile creditelor neperformante asupra clienţilor bun‑platnici, prin majorarea dobânzilor. Mult timp, Banca Naţională a acceptat situaţia, dar recent discursul liderilor BNR s‑a radicalizat. Atât guvernatorul Mugur Isărescu, cât şi Nicolae Cinteză au criticat dur băncile pentru această practică. „Încărcarea costurilor de creditare cu tot felul de cheltuieli ale băncilor, care sunt acoperite printr‑o concurenţă imperfectă a sistemului financiar‑bancar, se va tempera“, a spus Isărescu recent la un forum bancar. Oricum, practica băncilor de a pune povara crizei în spatele clienţilor buni nu putea dura la nesfârşit, şi asta dintr‑un motiv simplu. Împovăraţi cu costuri din ce în ce mai mari, aceştia riscă să ajungă şi ei în dificultate şi astfel banca respectivă se poate trezi în situaţia de a primi, în loc de bani, aproape numai garanţii. „Nu dorim ca băncile să se transforme în agenţii imobiliare“, a mai spus Cinteză, care doreşte noi norme, mult mai relaxate, pentru restructurarea creditelor clienţilor cu restanţe. Asta pentru că singura soluţie de supravieţuire a băncilor în anii ce vor urma este să‑i ajute cum pot pe clienţii de bună-credinţă, şi nu să‑i execute. Pe de altă parte, indiferent ce ar face BNR, este clar că în sistemul bancar românesc criza este departe de a se fi încheiat. Nicolae Cinteză se aşteaptă la o creştere a creditelor neperformante şi în 2012, precum şi la o adâncire a pierderilor din sistem. Prin urmare, toate băncile vor fi forţate să‑şi reducă din costuri: să închidă sucursale, să dea afară angajaţi etc. Este un lucru pe care MONEY EXPRESS l‑a anunţat încă din primăvara acestui an când Andrei Caramitru, directorul filialei locale a McKinsey, cea mai mare companie de consultanţă din lume, spunea în premieră că „vom vedea câteva mii de posturi care vor dispărea din sistem în următorii ani“. Se anunţă, deci, vremuri dificile pentru cei peste 66.500 de angajaţi din mediul bancar, care în trecut aveau cele mai mari salarii din economie.

PLANUL B AL BNR. Dar dacă pierderile din România vor ajunge atât de mari încât băncile-mamă nu vor mai vrea sau nu vor mai putea să le acopere? Dacă vom fi în situaţia în care vor avea loc retrageri mari ale depozitelor din sistem, aşa cum s‑a întâmplat recent în Letonia, unde clienţii unei bănci au retras într‑o singură zi depozite de circa 14,4 milioane euro, ca urmare a unor zvonuri negative despre bancă. La acest capitol, BNR a fost foarte proactivă şi, la recomandarea Fondului Monetar Internaţional (a stabilit din timp un nou cadru legislativ care îi permite să gestioneze mult mai uşor situaţiile de acest gen. Dacă băncile-mamă nu vor putea sau nu vor vrea să mai aducă bani pentru susţinerea „fiicelor“ lor din România, BNR are dreptul să le retragă acestora dreptul de vot şi să preia controlul situaţiei. Astfel, subsidiara respectivă poate să fie vândută unei alte bănci, preluată de Fondul de Garantare al Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDB) sau divizată prin crearea unei aşa-numite bridge‑bank (bancă-punte – n.r.). Procedurile tehnice sunt mai greu de detaliat, dar ideea principală este că în urma modificării OUG 99/2006, BNR are capacitatea să preia mult mai rapid controlul unei situaţii de criză. Deşi oficialii BNR spun că, în 2012 nu vom vedea astfel de situaţii, există voci în mediul de business care susţin că ele vor veni şi că Banca Naţională trebuie să fie pregătită. Cu atât mai mult cu cât naţionalizarea unei bănci poate fi chiar o ocazie a României de a‑şi reface un jucător puternic în sistemul bancar. În prezent, capitalul românesc (de stat şi străin) reprezintă numai 15% din sistemul bancar în timp ce capitalurile străine deţin 85%.

Tot mai mulţi oameni de afaceri români şi chiar bancheri deplâng faptul că sistemul este structurat în felul acesta, ceea ce face ca ţara noastră să fie foarte vulnerabilă la şocurile externe. Robert Rekkers, şeful Băncii Transilvania, a declarat recent că ar fi bine ca băncile cu capital autohton să deţină cel puţin 30% din sistem. O soluţie ar putea fi creşterea capitalizării CEC Bank – cea mai mare bancă de stat a României. În prezent, CEC acordă preponderent credite pe termen scurt în agricultură pentru că se finanţează din depozitele românilor care sunt şi ele tot pe termen scurt. Dacă banca ar avea mai mult capital ar putea finanţa şi proiecte industriale sau din energie, pe termen mai lung. Problema este că majorarea capitalului CEC Bank cu bani de la buget este interzisă de Comisia Europeană. În urmă cu trei ani, Guvernul României a încercat să majoreze capitalul CEC din surse bugetare, dar Comisia Europeană nu a autorizat operaţiunea, considerând că este asimilabilă unui ajutor de stat.
Indiferent de deznodământ, statul va trebui cu siguranţă să facă ceva în 2012 pentru susţinerea IMM‑urilor, firmele care vor fi cele mai afectate de restrângerea creditării. Robert Rekkers a sugerat că statul român ar trebui să urmeze modelul Germaniei şi Olandei şi să ofere subvenţii pentru ca IMM‑urile să fie interesate să angajeze persoane aflate în şomaj.

ISTORIA SE REPETĂ. Când se va termina criza? Cum va arăta lumea după criză? Cum va arăta România? Sunt întrebări pe care şi oficialii BNR, ca şi oamenii obişnuiţi şi le pun în fiecare zi. Dar, se ştie că bancherii nu cred în superstiţii. Pentru ei, viitorul se citeşte tot în istorie şi criza actuală nu este decât ultima dintr‑un lung şir de crize financiare care au avut ca rezultat remodelarea arhitecturii politice şi instituţionale a lumii. Dar până la conturarea unor noi modele politice şi economice toată lumea va bâjbâi în ceaţă, volatilitatea va fi foarte crescută, iar atacurile speculative asupra statelor slabe se vor înmulţi. Şi, într‑un final, omenirea tot va trebui să plătească un preţ pentru muntele de datorii acumulate în perioada de boom, iar acest preţ poate fi de două feluri: fie stagnarea economică prelungită (caz în care costul crizei cade pe cei cu datorii) ori inflaţia globală (când plătesc cei cu economii). Potrivit unui studiu publicat anul acesta de renumita bancă americană de investiţii Goldman Sachs, există un mare risc ca după Marea Recesiune din 2008–2009 omenirea să intre în era Marii Stagnări („The Great Stagnation“ – n.r.), care ar putea dura mai mult de un deceniu. Stagnarea economică înseamnă creştere anemică a produsului intern brut, inflaţie foarte mică, preţuri la imobiliare scăzute şi şomaj ridicat. Un al doilea scenariu, poate şi mai negativ, este ca băncile centrale ale lumii – inclusiv Banca Centrală Europeană – să aleagă soluţia tipăririi de bani, ceea ce va duce implicit la creşterea inflaţiei, după cum anticipează Valentin Lazea, economistul-şef al BNR.

COMPETITIVITATEA LA RAPORT. Există, însă, şi o a treia cale pentru „izbăvirea“ de datorii: creşterea competitivităţii atât în Europa în general, cât şi în România în particular. Aceasta ar însemna modernizarea rapidă a infrastructurii instituţionale, economice şi legislative, ceea ce ar genera valoare adăugată mai mare cu un consum de resurse mai mic. Unii oficiali din BNR cred, spre exemplu, că Europa face o greşeală concentrându‑se pe reducerea deficitelor bugetare. „Zona euro are probleme structurale fundamentale. (...) Adevărata problemă a UE este lipsa de competitivitate“. Cu alte cuvinte, multe state din Europa – printre care şi România – fie produc prea puţin şi importă prea mult, fie produc bunuri şi servicii la costuri prea mari astfel încât nu sunt cerute pe piaţa internaţională. Raportul de Competitivitate al României lansat de AmCham arată, spre exemplu, că România are doar 25 de avantaje competitive şi 49 de dezavantaje competitive, comparativ cu media UE.

Evoluţia ţării noastre se situează sub media europeană în ceea ce priveşte resursele umane şi politicile fiscale, arată raportul. Cum poate fi crescută competitivitatea României? Preşedintele Traian Băsescu a identificat trei priorităţi pentru perioada următoare: „educaţia, construirea autostrăzilor şi «defrişarea» legislaţiei, adică simplificarea ei pentru facilitarea investiţiilor“. „Această criză a pus capăt statului social nesustenabil şi obligă la apariţia statului performant“, concluzionează preşedintele Traian Băsescu. Ce înseamnă asta pentru bănci? Înseamnă începutul unui nou ciclu de creştere, după cum crede un oficial BNR.

---

S‑a întors roata
Anul 2010 a fost primul de pierdere pentru sistemul bancar românesc după zece ani neîntrerupţi de profituri. În 2011 pierderile s‑au accentuat.

Notă: profiturile sunt calculate potrivit standardelor locale de contabilitate (RAS); Sursa: BNR

---

Străinii domină
Structura acţionariatului băncilor din România (procente). Una din vulnera­bilităţile sistemului bancar autohton este dependenţa de liniile de finanţare ale băncilor-mamă din străinătate.

Notă: datele sunt din septembrie 2011; Sursa: BNR

---

Restructurări de formă
În trei ani de criză, numărul de angajaţi din sectorul bancar românesc s‑a redus cu circa 5.000 de persoane, ceea ce înseamnă circa 7% din total.

---

La fiecare colţ
Chiar dacă s‑a redus în criză, reţeaua de sucursale bancare din România este una din cele mai dense din regiune (excluzând zona rurală).

Sursa: BNR