Home»Comentarii » Când banii aduc fericirea

Când banii aduc fericirea

2011-12-20 00:00  Money Express

de

Atunci când am decis să scriu un editorial pentru revista în care tocmai îl citiţi, mi‑am spus că cel mai firesc argument în context ar fi... banii. N‑am s‑o fac însă decât din perspectiva experienţelor personale, întrucât nu sunt nici ministru în exerciţiu şi nici bancher ca să pot vorbi şi despre banii altora.

La început a fost... lipsa banilor. M‑am născut într‑o familie modestă. Bunica mea ne povesteşte mereu, iar şi iar, ca pe o lecţie care ne învaţă permanent recunoştinţa faţă de soartă, că cele două surori gemene ale mamei mele se duceau pe rând la şcoală, cu aceeaşi uniformă, pentru că nu‑şi permitea să le cumpere amândurora câte una. Vremurile s‑au schimbat. Astăzi ambele au statut social şi copii frumoşi şi deştepţi la facultate.

Pe când aveam patru ani, ţinând‑o pe mama de mână, m‑am apropiat de o fetiţă râzgâiată care urla din toţi rărunchii în faţa unei vitrine, din cauză că părinţii nu voiau să‑i cumpere păpuşa expusă şi i‑am spus să nu mai plângă, pentru că mama ei are puţini bani şi trebuie să plătească întreţinerea, că altfel vor dormi pe stradă şi vor pierde casa. Era ceea ce ştiam eu despre bani.

Că ei nu folosesc la păpuşi şi la hăinuţe colorate, ci la casa în care stăteam.

În clasa întâi, după ce învăţătoarea mea, Elena Waintraub, în drumul ei spre casă, m‑a văzut de câteva ori jucându‑mă în faţa blocului îmbrăcată tot în uniforma de şcoală, m‑a întrebat de ce nu m‑am schimbat. Răspunsul meu – „n‑am cu ce“ – a năucit‑o. A a doua zi mi‑a adus doi saci cu hăinuţe râmase mici de la cele două fete ale ei.

Am câştigat primii mei bani la 17 ani, scriind eseuri literare despre scriitori studiaţi în liceu în revista „România Mare“. De atunci, meseria mea a fost jurnalismul, deşi mi‑am dorit să devin judecător şi singurii bani pe care i‑am câştigat au fost din presă.

Abia cu cinci în urmă am decis să trec din tabăra jurnaliştilor în cea a antreprenorilor de presă. Indubitabil, satisfacţiile mele financiare au căpătat o altă anvergură, însă ele sunt direct proporţionale cu răspunderea, cu riscurile, cu contextualizarea generală.

Nu m‑am născut bogată, ba dimpotrivă, dar pot spune că cel puţin din clipa în care a depins de mine, banii nu mi‑au lipsit şi mi‑am putut oferi aproape toate micile sau marile bucurii pe care le‑am dorit.

N‑am urmărit în mod consecvent şi nici strategic dobândirea unui statut financiar care să mă claseze în topurile de gen şi poate tocmai de aceea cât am avut, atât am cheltuit.

Ştiu puţini oameni generoşi până la uitarea de sine aşa cum sunt eu. Bucuria mea supremă este să dăruiesc şi pot spune acum, după atâţia ani de viaţă, că banii chiar aduc fericirea, atunci când fericirea ta este să dăruieşti fericire altora.

N‑am investit decât în oameni şi în revista „Q Magazine“, „copilul“ meu profesional. Am crezut, idealist, că dacă am ajuns de la sărăcia lucie în care m‑am născut la viaţa de cinci stele pe care mi‑o permit acum, destinul va avea grijă mereu de mine şi chiar dacă vor mai veni perioade în care nu voi mai avea nimic, nu vor fi nici lungi şi nici lipsite de oamenii în ale căror bucurii am investit.

Am cunoscut mulţi oameni bogaţi. Banii, prea mulţi, aduc o anumită blazare, o inerţie care atrofiază sufletul, uneori şi mintea. După o anumită cifră deţinută în cont, dispar şi emoţia, şi adrenalina, şi satisfacţia şi mulţumirea de sine. Dispare chiar şi diferenţa. Crahurile ne arată volatilitatea banilor, la fel cum tablourile lui Caravaggio ne demonstrează că valoarea poate fi generată şi de altceva decât de situaţia materială.

Vremurile uniformei purtate şi la şcoală, şi în afara ei au trecut. Au venit cele în care dăruiesc eu însămi şifoniere întregi la sfârşitul sezonului. Şi mă bucur mai mult când dau, decât atunci când am.

Nu‑mi doresc decât să pot fi bogată atât cât să aduc zâmbete şi uimire pe chipurile oamenilor dragi. Dar şi mai mult, îmi doresc să dobândesc dimensiunea materială prin care să pot schimba în bine destinele unor necunoscuţi, fără ca ei să ştie.

---

Floriana Jucan este jurnalist şi proprietara revistei Q Magazine.