Home»Slideshow » Cei 27 de muschetari

Cei 27 de muschetari

2012-02-04 17:10

de

Se spune că românii nu știu să fie uniți și că nu au spirit de asociere. Ei bine, nu e valabil tot timpul. Forțați de contextul economic dificil, 27 de antreprenori din industria mobilei vorbesc de aproape un an cu o singură voce. În mai 2011, nouă firme producătoare de mobilier au înființat Asociația Clubul Român de Mobilă (ACRM), care a ajuns acum la 27 de membri și ar putea atinge 50 până la finele anului 2012.
Membrii actuali ai clubului – 25 de antreprenori și două antreprenoare – sunt aproape nedespărțiți, acționând în majoritatea situațiilor ca o
singură companie: se întâlnesc o dată pe săptămână, negociază cu furnizorii în bloc și participă împreună la târgurile de profil. Asta pentru că asociația „se bazează pe interese comune, și nu pe concurență“, după cum se arată în statutul acesteia. Luate separat, nici una din cele 27 de firme din asociație nu are vânzări mai mari de 3,5 milioane de euro. Împreună, reprezintă un jucător cu vânzări de de 20 de milioane de
euro în 2011 și cu peste 870 de angajați. Cum au reușit?

GREU DE UNIT? „Ceea ce facem noi este unic în România. Au mai încercat și alți întreprinzători din alte industrii, dar nu au reușit“, spune cu mândrie Valentin Băzăvan, acționarul Far Est Mobilier, cea mai mare firmă din club după cifra de afaceri, specializată în producția de dressinguri.

El crede că secretele succesului într‑o astfel de asociere sunt selecția foarte atentă a membrilor și depășirea orgoliului  personal. Ușor de zis, greu de făcut. O asociație similară au încercat să facă spre exemplu câțiva antreprenori care furnizează instalații pentru industria gazelor. „Am ajuns până acolo încât am făcut și actele, dar totul a căzut. Chestiuni de orgoliu. Românii nu știu să fie uniți“, povestea antreprenorul Ion Andronache, acționarul Syscom 18, una dintre companiile care au participat la această încercare, într‑un interviu anterior cu MONEY EXPRESS. Iată că cei 27 de antreprenori din industria mobilei au reușit să realizeze ceea ce mulți alții doar au visat. Și lucrurile sunt făcute ca la carte: asociația are statut, buget, regulamente, proceduri, iar cine nu le respectă poate fi chiar exclus. De pildă, de aproape un an, în fiecare miercuri, la ora 16.00, cei nouă membri ai consiliului director ai clubului se întâlnesc pentru a discuta planuri și strategii comune. Întâlnirile tuturor celor 27 de membri au loc o dată pe lună la sediul clubului aflat într‑o clădire de birouri din cartierul Militari. Clădirea este dotată cu o terasă în aer liber și o masă de biliard, unde antreprenorii merg să se mai relaxeze când discuțiile devin mai încinse – până la urmă, oricât de uniți ar fi, sunt totuși concurenți pe aceeași piață. „Sunt oameni care vin la ședinte din Ploiești, din  Brașov, din Medgidia și vin în fiecare săptămână.

Gândiți‑vă, că dacă își fac timp să participe, au înțeles că asociația le aduce beneficii“, spune Iuliu Moldoveanu, președintele clubului și cel care a avut de fapt ideea acestei inițiative. „De fapt, intrarea într‑o astfel de asociație este în sine o investiție“, adaugă el.

ÎMPREUNĂ. Cât de mare e investiția și care este randamentul? Cotizațiile la asociație sunt obligatorii, neplata lor atrăgând excluderea din club. Există o taxă de înscriere de 500 lei și o taxă lunară de 420 lei. Pe lângă aceste resurse, clubul se mai finanțează din discounturile obținute în negocierile cu furnizorii. „Atunci când negociem cu furnizorii ca asociație, avem un discount mai mare față de situația când negociam separat. O parte din acest câștig merge la fiecare firmă în parte, iar o mică parte, la club“, detaliază Moldoveanu. Care sunt beneficiile? În afară de discounturi de la furnizori există schimburi comerciale între membrii clubului, parteneriate în diverse proiecte,  schimburi de know‑how tehnic și managerial, acțiuni de promovare comune. „Chiar zilele acestea o parte din colegii noștri vor pleca la târgurile de mobilă de la Köln și de la Milano. Când se întorc, ne adunăm cu toții și ne prezintă pe proiector ce au aflat de acolo“, exemplifică Moldoveanu. Iuliu Moldoveanu este din Sinaia și a absolvit Facultatea de Industrializare a Lemnului din Brașov – una din puținele instituții de învățământ superior de profil din țară. După o experiență de 16 ani în producția de mobilier, în 2011 s‑a gândit să‑și facă propria firmă de consultanță tehnică în domeniul producției de mobilă, Molino Design. De la statutul de consultant până la formarea unei asociații nu a mai fost decât un pas. Mai întâi a trebuit să‑i convingă pe antreprenori de faptul că ideea sa este viabilă. „Pe unii dintre ei i‑am convis destul de greu, a trebuit să fac zeci de vizite până m‑au ascultat“, povestește Moldoveanu. El crede că în România există foarte mulți oameni de calitate, dar că, din păcate, românii, cu cât sunt mai profesioniști, cu atât sunt mai discreți. Al doilea pas a fost să se ocupe de partea de birocrație: întocmirea statutului, a regulamentelor, formarea structurii de conducere etc. Spre exemplu, una din regulile de extindere a clubului este ca membrii acestuia să fie specializați pe nișe complementare: spre exemplu, SiPro face bucătării, Far Est Mobilier face dressinguri, Global Design produce mobilier personalizat, Kinnarps este importator de mobilă de birou, Dactrust face mobilă pentru segmentul HoReCa (hoteluri, restaurante, catering) și așa mai departe. O altă regulă este ca o comandă a unui membru către alt membru al clubului să fie onorată întotdeauna cu prioritate față de clienții exteriori. Dacă un membru încalcă regulile, el poate primi cartonaș galben (avertizare) sau chiar cartonaș roșu (eliminarea din club). „Am acordat câteva cartonașe galbene. Au fost anumite întârzieri de marfă între membrii clubului“, spune Moldoveanu.

CRIZĂ DE SPECIALIȘTI. Problema firmelor din Clubul Român de Mobilă este reprezentativă pentru toată generația de antreprenori români a perioadei actuale: fărâmițarea capitalului. Majoritatea firmelor românești fondate după ’89 sunt prea mici pentru a avea un cuvânt de spus în relațiile cu furnizorii sau clienții – de regulă companii multinaționale. Lipsa puterii de negociere face ca firmele cu capital românesc să lucreze cu marje reduse, ceea ce în timp le decapitalizează. În industria mobilei, spre exemplu, majoritatea furnizorilor sunt companii cu cifre de afaceri de sute de milioane de euro: un exemplu clasic sunt producătorii de plăci de lemn Kronospan sau Egger, companii de origine  austriacă care au pus stăpânire pe industria de prelucrare a lemnului din țara noastră. Ce forță are un mic producător de 1 milion de euro când merge să negocieze cu un astfel de gigant? Altfel se discută însă cu o asociație de 30 de firme care cumpără anual plăci de lemn de peste 10 milioane de euro. Ca să nu mai vorbim că industria mobilei din România a fost grav afectată de criză. În 2010, producția de mobilă din România s‑a ridicat la 1,8 miliarde de euro, în scădere cu 1,5% față de 2010, din care exporturile reprezintă circa 1,2 miliarde de euro. Pentru comparație, Polonia exportă anual mobilier de peste 5 miliarde de euro. Și numărul de angajați din industria românească a mobilei a scăzut puternic. Dacă în 2003 existau circa 120.000 de angajați în această industrie, în 2008 rămăseseră 90.000, iar în 2011, mai puțin de 50.000 – după ce o mare parte din oameni au plecat din țară, iar alții s‑au reprofilat. Pe de altă parte, Iuliu Moldoveanu spune că, în pofida crizei, a găsi specialiști în acest domeniu este din ce în ce mai dificil, mai ales că nici universitățile de profil nu mai sunt așa de căutate de tineri cum erau pe vremuri.

PLANURI PE PÂRTIE. Ce va face ACRM în 2012? Printre obiectivele pe termen mediu ale clubului se numără și organizarea de târguri de mobilă comune și deschiderea de showroomuri comune. Iuliu Moldoveanu spune că obiectivul său este ca asociația să ajungă la 50 de
membri în 2012, după care va opri extinderea. „Dacă devenim prea mulți, scopul lucrativ al acestei asociații se va dilua. Oricât am fi de  prieteni, nu vor veni suficiente lucrări pentru a satisface toate firmele din asociație“, explică el. O altă idee a lui Moldoveanu – mare pasionat de schi – este să organizeze periodic ieșiri pe pârtiile din România cu toți membrii clubului pentru a deveni „și prieteni, nu numai asociați“.