Home»Cover Story » Anul norocos al Bursei?

Anul norocos al Bursei?

2012-02-07 14:50

de ,

Pentru Bursa de Valori din București (BVB), 2012 ar putea fi anul marilor listări, dacă statul va respecta calendarul vânzărilor de acțiuni ale unor companii strategice deținute, și dacă, bineînțeles, ofertele de vânzare își vor găsi investitori. Dar, nu va fi nici pe departe momentul de glorie al pieței, care rămâne, în continuare, necompetitivă față de alte burse din regiune, în raport cu costurile, mult prea ridicate aici, cu instrumentele, nu foarte diversificate, cu sisteme și operațiuni de tranzacționare, precum conturi globale sau short selling, încă neutilizate în accepțiunea piețelor dezvoltate. Toate acestea reflectă, de fapt, o inerție a pieței, întreținută, de‑a lungul timpului, deopotrivă de brokeri, instituția bursieră, comisia de supravehere, stat, după cum susțin unii analiști. Oricum, pentru toată lumea este limpede că oportunitățile ce se creionează deja trebuie valorificate de noua conducere a BVB, în fruntea căreia a fost numit, de puțin timp, un respectabil specialist din sistemul bancar, fără experiență însă pe piața de capital. Este vorba de fostul economist șef al BCR, Lucian Anghel, omul care a făcut, de altfel, carieră în banca controlată de austriecii de la Erste.
    Un personaj aparent timid, dar „tânăr și școlit“. Așa îl caracterizează pe scurt președintele Bursei derivatelor din Sibiu, Cristian Sima, pe noul președinte al BVB, calități pentru care îi și acordă toată încrederea.

Cel mai probabil, Sima vede în Anghel un partener rațional de reluare a negocierilor, eșuate de vreo trei ori în decursul timpului, privind fuziunea celor două Burse. Dar, și brokeri mai puțin interesați îi dau credit lui tânărului președinte, în vârstă de 39 de ani. „Nu sunt în măsură să dau sfaturi celor de la BVB, dar sunt convins că noua echipă, în frunte cu domnul Anghel, știe bine ce are de făcut“, declară Ovidiu Fer, analist la casa de brokeraj cehă Wood&Co., market maker pe piața de la București pe acțiunile Fondului Proprietatea. Din păcate, nu am reușit să aflăm cât de bine știe Lucian Anghel ce are de făcut, pentru că nu dispune încă de libertatea de a face declarații oficiale, în condițiile în care, deocamdată, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) nu l‑a validat în funcție. Oricum, noul președinte al BVB are sprijinul unui grup de acționari puternici ai Bursei, proveniți din sectorul bancar, printre care BCR, Unicredit, ING, dar și fonduri. Se poate spune chiar că în Consiliul de Administrație, schimbat la propunerea băncilor din acționariatul instituției bursiere, s‑a creat un pol de putere bancară. „Cred că aceste schimbări și mai ales actualul mix de oameni tineri și dinamici, alături de cei experimentați care au rămas, sunt foarte bine venite“, este de părere Ovidiu Fer, care admite că „nu există nici un fel de garanții, însă nici nu cred că instituția (BVB – n.r.) are mari probleme“. Analistul subliniază realizările din 2011 – îmbunătățirea transparenței, creșterea performanței financiare a companiei BVB, creșterea de lichiditate –, aspecte ce se constituie într‑o „bună temelie pentru 2012 și în continuare“. O temelie, fără îndoială, și pentru planurile viitorul manager al BVB, pe care Bursa încă îl caută, cu ajutorul companiilor de recrutare.

    CENTRUL DE GREUTATE , PRIVATIZĂRILE. Schimbările așteptate de ani buni la BVB, care să impulsioneze creșterea numărului investitorilor și a lichidității pieței, nu se vor face simțite imediat, chiar dacă marile companii de stat vor ajunge pe bursă. „Din punctul meu de vedere, dezvoltarea pieței se poate face pe termen lung“, afirmă Ovidiu Fer, iar pentru asta analistul enumeră trei modalități: în primul rând listări ale companiilor de stat, care nu pot ajunge la BVB decât prin voința Guvernului, în al doilea rând, listări ale unor companii private, care „sunt convins că vor apărea, după cele de stat, care vor dinamiza baza de investitori și lichiditatea“, iar în al treilea rând, crearea bazei de investitori. „Aici cred că lucrurile se vor mișca încetul cu încetul, prin creșterea fondurilor de pensii și o mai mare aplecare către piața de capital, pe măsură ce apetitul de risc global să speram că se va îmbunătăți“, precizează Fer. Dacă ne uităm la evoluția pieței de capital poloneze, o componentă semnificativă în dezvoltarea acesteia o reprezintă fondurile de pensii private, dar și fondurile
mutuale. „Polonezii au fost obligați să investească doar în Bursa din Varșovia, unde erau prezente demult fondurile de pensii, așadar vrând‑nevrând și‑au băgat banii în dezvoltarea propriei piețe“, spune Ioana Tănase, președintele casei de brokeraj Unicredit CA IB Securities. La BVB, fondurile de pensii private nu reprezintă o masă critică. Mai mult, criza din zona euro i‑a determinat pe administratorii acestor fonduri să caute plasamente sigure, cu randament stabil, astfel că au mutat banii din acțiuni în depozite și fonduri de investiții.
    În dezvoltarea pieței de capital locale, primii pași, înainte de diversificarea produselor, sunt consolidarea bazei de investitori, atragerea investitorilor de calibru, și o mai mare diversitate de companii listate, susține Ovidiu Fer. Ceea ce ar putea scăpa bursa de poziția deloc confortabilă de Frontier market și ar putea să o treacă la următorul nivel, de Emerging, în accepțiunea MSCI (lider mondial în furnizarea instrumentelor de sprijinire a deciziei de investiții). Pentru a se produce o astfel de mutare, BVB are nevoie de încă două companii cu capitalizare de peste două miliarde de dolari, adică două companii cu lichiditate crescută. „Se poate face acest pas fie prin creșterea free float‑ului unor companii existente (cel mai elocvent este Petrom), fie prin noi listări“, spune analistul de la Wood&Co., care identifică companii de o asemenea mărime în portofoliul statului. Și dacă tot am început comparația cu piața poloneză, Bursa de la Varșovia a avut o ascensiune spectaculoasă, până la poziția de lider în regiune, în mare parte, datorită privatizările de stat, după cum recunoaște chiar președintele Bursei, Ludwik Sobolewski. „Cel mai important factor, care ne‑a propulsat, de fapt, pe poziția actuală, îl constituie ofertele inițiale de succes ale unor companii poloneze importante și a altor entități străine din regiune, care au avut loc la Bursa din Varșovia în trecut“, afirmă Sobolewski. În opinia sa, „privatizarea prin piața de capital este modalitatea cea mai corectă, cea mai transparentă de transformare a unor companii controlate de stat în afaceri independente și competitive“. Este suficientă, spune Sobolewski, o simplă verificare a listei companiilor listate, nu demult, la Bursa din Varșovia pentru a afla succesul programului (privatizarea companiilor de stat – n.r.) în Polonia. Piața de capital poloneză nu a fost lovită de criză la fel de puternic ca alte burse europene, dar este afectată de trendul global, însă „dată fiind poziția Poloniei în Europa, piața de capital poloneză ar trebui să se mențină stabilă“, estimează președintele instituției bursiere. Situație care îi permite Bursei din Varșovia să își concentreze atenția pe consolidarea poziției în regiune și să „construiască relații cu diverși membri ai piețelor de capital europene, pentru
reconfirmarea poziției Varșoviei ca centru financiar în regiune“. Statul polonez a atras, în 2011, aproximativ 12 milioane de zloți, echivalentul a 4,5 miliarde de dolari, din vânzarea unor participații de stat la diverse companii. Dacă la bursa poloneză
au avut loc, anul trecut 203 listări, în valoare de peste două milioane de euro, la Viena s‑au listat doar două companii, iar valoarea ofertelor a fost de 366.000 de euro. Ceea ce lipsește din peisajul bursier austriac sunt tocmai privatizările. „Privatizarea (prin piața de capital – n.r.) nu are doar scopul creșterii capitalul, ci are și avantaje pentru economia națională“, explică Michael Buhl, președintele Bursei de la Viena. „Principalii beneficiari sunt companiile, care în acest fel pot câștiga o eficientizare operațională și, prin urmare, o îmbunătățire a competitivității lor internaționale. Astfel, se pot bucura de o atenție mai mare din partea investitorilor de retail, dar și a celor instituționali, străini sau locali. Succesul lor pe piață asigură locuri de muncă și, de asemenea, sprijină creșterea economică“, spune Buhl. „Privatizarea parțială a unor companii prin Bursa din Viena, realizate de‑a lungul a 20 de ani, au avut un mare succes și au contribuit la creșterea atractivității pieței de capital din Austria. Din experiența noastră, privatizările prin bursă au reprezentat o veritabilă modalitate de creștere a pieței“, conchide Michael Buhl.

    CHEIA SUCCESULUI.Statul român are experiența ofertei Petrom, din care a învățat sau ar fi trebuit să învețe că prețul de vânzare al acțiunilor este esențial pentru atragerea investitorilor și, în final, pentru succesul ofertelor. Prima listare secundară se apropie, în februarie, iar emoțiile cresc în piață. „Ambele oferte, și Transelectrica, și Transgaz, prin care statul va vinde câte 15% din acțiunile fiecăreia, sunt dificile, afirmă Ioana Tănase, pentru că sunt listate și există un preț de referință dat de piață. „Guvernul va trebui să aibă tăria de caracter sau voința de a duce lucrurile la bun sfârșit,
trecând peste posibilitatea de a fi acuzat că a vândut țara cu nu știu ce discount“, este de părere Tănase, în opinia căreia, dacă aceste două oferte se vor încheia cu succes, vânzarea pachetului de10% din Romgaz va fi mult mai simplă. „Are valoare mai mare, este o companie bună și nu există preț de referință“, enumeră brokerul de la Unicredit CA IB Securities principalele avantaje. Mark Mobius, șeful
fondului de investiții Templeton Emerging Markets, administratorul Fondului Proprietatea, care a avut experiența listării acestuia la BVB, în urmă cu un an, sfătuiește Guvernul să acorde măcar un „discount modest“, recomandabil de 10%, pentru ofertele publice secundare la Transelectrica și Transgaz. Discountul
ar trebui însoțit de o clauză, care să oblige fondurile mari de investiții, care cumpără, să își mențină participația cel puțin un an, pentru evitarea speculațiilor, continuă Mobius. Totodată, el recomandă statului ca o tranșă specială, cu anumite avantaje, să fie dedicată investitorilor mici. „Ar fi o măsură foarte bună, care se practică și pe alte piețe și care ar promova piața în rândul investitorilor de retail și a populației“, subliniază șeful Templeton Emerging Markets. Dacă Ioana Tănase spune că are emoții în privința ofertelor secundare ale Transelectrica și Transgaz, Mark Mobius anticipează succesul privatizărilor prin BVB. „La nivel global, sunt foarte mulți bani care își caută o casă. Cred că România ar trebui
să se uite și spre investitorii din Est, din Asia, atunci când promoveză aceste listări. Fondurile Templeton sunt interesate de IPO‑urile românești, chiar dacă până acum nu am stabilit un buget exact pentru astfel de achiziții. Căutăm acțiuni lichide, la companii profitabile“, își dezvăluie Mobius țintele investiționale.

    SCUMPĂ... „Toată lumea spune că statul trebuie să ajute bursa cu listarea companiilor deținute, dar statul nu este singurul răspunzător pentru situația pieței de capital din România, ci și instituțiile responsabile și brokerii“, declară Victor Cionga, proprietarul AZ Capital Advisors. „Pentru investitorii străini, Bursa de la București este extrem de scumpă la tranzacții, comisioanele sunt foarte ridicate și este foarte multă birocrație“, mai spune acesta, care precizează, totodată, că s‑a confruntat cu situația în care, „într‑o recentă listare de care ne‑am ocupat, clienții s‑au răzgândit din cauza
birocrației, preferând să bage 50 de milioane de euro în bursa din Polonia“. „Există un cerc vicios în ceea ce privește costurile“, afirmă Ovidiu Fer. „Desigur, în comparație cu piețele din regiune, unde se percep 2–4 bp (un punct de bază reprezintă 0,1% – n.r.), nivelul din România este foarte mare, însă, pe de altă parte, o scădere prea drastică ar afecta situația financiară a BVB“, explică analistul. Pe măsură, însă, ce lichiditatea va spori, odată cu mult așteptatele listări, „vom vedea și o reducere, gradual, a comisioanelor percepute
de Bursa din București“, adaugă Fer. Pe de altă parte, el atrage atenția asupra costului perceput de CNVM, care „nu este normal și în orice caz, peste măsură să existe diferențe între comisioanele de vânzare și cele de cumpărare, așa cum se întâmplă acum“. Arbitrul pieței de capital se comportă mai rău decât mafia italiană, spune un broker care a dorit să își păstreze anonimatul: „ăia îți cer o dată 10% și după aia te lasă în pace“. Mai revoltat de
situație este Cristian Sima care spune că trebuie să dea, lunar, la CNVM, 25% din veniturile Bursei de la Sibiu. „De ce la Bursa din București, CNVM ia comision doar la cumpărare, 5.000 de lei pe lună, iar la Sibex, pentru că sunt instrumente derivate, plătesc și la vânzare, și la cumpărare“, se întreabă retoric brokerul. CNVM nu a răspuns întrebărilor Money Express privind situația comisionelor percepute, dar și legat de modalitatea, concretă, prin care comisia ajută la dezvoltarea pieței de capital. În toamna lui 2011, Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea (FP), denunța comisioanele mari percepute de comisia de supraveghere a pieței de capital. CNVM a încasat, înainte de listarea F, comisioane de tranzacționare de circa 5 milioane de lei, iar de la listare și până în octombrie 2011, de 3,4 milioane de lei. Tot anul trecut, comisia a încasat comisioane de la fondurile de investiții (cota de 0,1% din activele nete) în valoare de 16,2 milioane de lei, adică 33% din veniturile CNVM, din care 5,4 milioane de lei au provenit de la FP. În prima jumătate a lui 2011, comisioanele CNVM bazate pe activele nete ale FP s‑au ridicat la 8,1 milioane de lei.
    Costurile pe care o casă de brokeraj trebuie să le plătească se împart între BVB, pentru calitatea de participant și pentru tranzacționarea prin sistemul Bursei, și CNVM. De exemplu, 0,08% din valoarea unei tranzacții revine comisiei, dar sunt percepute și alte taxe: pentru autorizare, procente din veniturile operaționale ale entităților supravegheate, procente din valoarea activelor fondurilor de investiții. Comisia încasează, de exemplu, înainte de lansarea ofertelor de preluare, cel puțin 1% din valoarea inițială a acestora, indiferent de numărul de acțiuni cumpărate, iar la finalul ofertei mai încasează diferența, dacă este cazul, până la 1,8% din suma finală. La încheierea ofertei, CNVM mai ia 2% din valoarea acțiunilor achiziționate de acționarul majoritar și 1,5% la ofertele de cumpărare. Comisia a stabilit un nivel minim de 0,3% din valoarea inițială a ofertelor publice de vânzare, cu excepția ofertelor publice inițiale. Nivelul de regularizare este de 0,5% din valoarea finală. În comparație, taxa reglementatorului din Ungaria, echivalentul CNVM, reprezintă o sumă fixă extrem de mică, care nici măcar nu mai este luată în calcul de către investitori, care au în vedere comisionul Bursei pe tranzacții obișnuite, de 1.5bp.
    Dacă BVB nu reduce comisioanele de teama că își diminuează veniturile, Bursa din Viena a schimbat, recent, valoarea comisioanelor la listare, care iau în calcul, acum, capitalizarea de piață, și nu volumul de tranzacționare. „În special pentru companiile mici și mijlocii, bursa austriacă a stabilit comisioane atractive“, exemplifică Michael Buhl, astfel că, „costurile maxime anuale se ridică la aproximativ 7.500 de euro, comparativ
cu cele de la Bursa din Varșovia, care ajung la 18.000 de euro“. La listare, comisionul maxim este 10bp, 4.5 sau 5bp, în funcție de piață, calculate la valoarea nominală sau la prețul acțiunilor din ofertă.

    ...ȘI CU PROBLEME . Comisioanele și birocrația îi sperie pe investitorii străini, dar la fel de dezorientați sunt și atunci când constată că nu prea există conturi globale la BVB, după cum susține Victor Cionga. „Cei de la Bursă spun că au conturi globale, dar ceea ce numim noi cont global nu este aceeași definiție cu ce înseamnă afară“. Ideea unui cont global (brokerii au posibilitatea să facă tranzații în numele mai multor clienți pe același cont – n.r.) este legată de faptul că, în mod normal, nu sunt obligat, ca intermediar, să dezvălui cine se află, de fapt, în spatele tranzacției, explică Ioana Tănase. „Este o chestiune tehnică, în momentul în care se deschide un cont pentru un client, ești obligat să introduci un NIN, pentru identificare, care apare și la Depozitar. Eu nu pot să fac toate tranzacțiile numai pe numele contului meu, ci trebuie să introduc și simbolul persoanei respective“, detaliază brokerul, iar „oamenii aceștia vor să aibă siguranța că numele lor nu va fi cunoscut“. În momentul de față nu se poate garanta acest lucru, afirmă Tănase, care dezvăluie că mulți clienți ar fi fost interesați de oferta Petrom, de exemplu, „dar pur și simplu nu au putut trece de anumite lucruri“. CNVM a extins, de la 1 februarie a.c., conturile globale la toate acțiunile. Dacă, însă, sistemul conturilor globale a fost introdus, cu toate deficiențele de înțelegere și practică, tranzacțiile OTC (permit vânzarea directă, prin Depozitarul Central) rămân interzise la BVB. De ce? „Pentru ca brokerii să câștige din comisioane, având în vedere că tranzacțiile OTC nu sunt decât subiect al comisionului Depozitarului“, răspunde Victor Cionga, care mai adaugă pe lista problemelor de care se lovesc investitorii și obligativitatea raportării, trimestrial, a declarației privind câștigul din tranzacțiile cu acțiuni, decizie ce ține de autoritățile de stat.

    CU OPTIMISM ÎNAINTE . În ciuda avertismentelor unor instituții financiar‑bancare internaționale, precum Banca pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) sau FMI, privind înrăutățirea economiilor din Centrul și estul Europei (CEE), președintele Bursei din Viena se declară încrezător în „evoluția pozitivă a economiei din regiune“. În plus, el remarcă tendința ca acțiunile să fie considerate mai atractive în 2012, față de 2011, în special acțiunile din CEE, care sunt mai atractive comparativ cu cele din zona euro. Este și motivul pentru care Michael Buhl încă vânează acțiuni ale BVB, dar susține că nu poartă discuții în acest sens cu conducerea Bursei de la București și că mai vechea colaborare dintre cele două instituții constituie un bun exemplu de cooperare și dezvoltare împreună, fără preluări sau achiziții. Și mai curajos, Mark Mobius se arată optimist în legătură cu evoluția economiei din zona euro și spune că se așteaptă ca, până la sfârșitul acestui an, liderii europeni să găsească soluții de calmare a situației. Dacă avem în vedere previziunile celor doi specialiști, 2012 este, fără îndoială, anul marilor schimbări la BVB și doar neprevăzutul sau delăsarea într‑un vid de voință o mai pot devia de la procesul maturizării.